135 matches
-
și alți ofițeri (menționând câteva nume), deși nu specifică dacă aceștia au omorât direct evreii sau au ordonat uciderea acestora. Cele mai “serioase” acuzații din raport erau legate de jefuirea instituțiilor și utilajelor, de furtul unor opere de artă și prădarea proprietăților private. Presa sovietică a fost, practic, mută în timpul războiului, în legatură cu subiectul Transistria. Înainte și după ocuparea Odessei, au apărut numeroase articole despre lupte și despre apărătorii orașului, dintre care sute au fost, mai târziu, decorați pentru eroism
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
latinității absolute stabilite de Școala Ardeleană. Odată cu această asumare a dacilor, are loc și o sensibilă revalorizare a condiției lor. Dacă în scrierile cărturarilor ardeleni dacii nu erau decât un alt popor barbar care, provocând supremația Romei prin incursiunile de prădare la sud de Dunăre, și-au semnat sentința la dispariție istorică, Kogălniceanu se raportează admirativ față de puternicul stat dacic și mai ales față de năzuința acestui popor pentru independență. Iată cum este redactat paragraful de deschidere al operei istorice scrisă de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sub steagul Ligii Sfinte. Niciunul dintre principalele state protestante ale Germaniei, cu excepția Palatinatului, nu a fost implicat direct în război înainte de publicarea Edictului de Restituire și a intervenția lui Gustav-Adolf (1629). Saxa și Brandenburg vor lua armele contra Habsburgilor după prădarea Magdeburgului (1631), dar vor face pace cu împăratul în 1635 (Tratatul de la Praga). Spania și Lorena au fost aliați activi ai Imperiului. Sfântul Scaun, sub papa Urban VIII nu l-au susținut, iar catolicii s-au divizat între "partidul Ligii
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
XIII-lea, își întemeiază identitatea pe fapte istorice ce au rămas în legendă: colonizarea sașilor și conviețuirea cu aceștia ale cărei efecte sunt vizibile și astăzi în sat, deși în prezent populația de etnie germană este foarte redusă; arderea și prădarea satului de către banul Udrea în 1599, ca pedeapsă pentru refuzul sașilor de a oferi animale și alimente pentru armata lui Mihai Viteazul, ce fusese victorioasă la Șelimbăr; molimele, secetele, incendiile și războaiele ce au devastat satul de-a lungul timpului
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
trecut) are cauze exclusiv antropogene. Diversitatea biologică actuală este rezultatul variabilității genetice în populațiile naturale. Biodiversitatea globală a crescut în timp geologic. Biodiversitatea locală poate crește prin imigrație și scădea prin emigrație. Cauzele extincțiilor sunt: * Naturale (modificarea climei, modificarea habitatului, prădare/competiție, boli); * Antropice (distrugerea, fragmentarea și degradarea habitatelor, poluare, schimbarea globală a climei, supraexploatare/vânare excesivă, atacul prădătorilor/competitori introduși de om); * Sinergice (ploaie acidă, defrișare, braconaj) (Fig. 2). Studiul biodiversității a luat avânt la nivel regional, în anii 1980
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
47-48 Discursul lui Claudiu adresat galilor 54-68 Nero, împărat 68-70 Revolte în Galia 70-96 Domnia Flavilor 90 Înființarea provinciilor din Germania 96-192 Domnia Antoninilor 121-122 Hadrianus în Galia 165 Începutul epidemiei 177 Martiri creștini în Lyon 193-235 Dinastia Severilor 197 Prădarea orașului Lyon Începutul sec. III Irineu, episcop de Lyon 212 Edictul lui Caracalla 253 Invazia Galilor 260 Postumus înființează Imperiul galilor 260-268 Gallienus, împărat 284-305 Dioclețian, împărat 285-286 Revolta bagauzilor 310 Viziunea lui Constantin cel Mare 314 Conciliul din Arles
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o imagine-frescă, foarte sugestivă, a acelei perioade: "Individualismul european, trecut în imitația românească, în loc de a produce opere minunate, ca în Apus, a produs opere mediocre. [...] Pe câmpul economic, individualismul apusean, în loc de a deștepta spiritul capitalismului întreprinzător, a deșteptat poftele la prădare a avutului public. [...] Europenizarea a adus după sine, la noi, o industrie parazitară; un comerț bancar putred; o agricultură care ocolește munca pământului și trăiește din legi de expediente; a fabricat indivizi români plini de pofte și planuri fantastice, pe
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
acțiuni unice în sensul în care o înțelegem noi, ca și Iliada" (cap. 8). În capitolul 18, Aristotel mai citează și experiența lui Euripide care, în Troienele, s-a ferit pe bună dreptate să trateze despre toată materia referitoare la prădarea Troiei, spre deosebire de Agathon 12, care a eșuat neștiind să-și selecționeze materialele. Aristotel condamnă în mod categoric aceste "istorii cu episoade", pe care le numim astăzi "piese cu sertare" ("pièces à tiroirs"). Ele nu erau fără îndoială decât un catalog
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Început o existență relativ liniștită În jurul focului Âtaș Bahr³mxe "Bahra>m" din Sanj³n, care a rămas timp de opt sute de ani unicul lor templu al focului de prim rang (cf. supra, subcapitolul 2.5); În 1465, la câțiva ani după prădarea Sanj³nului de către sultanul Mahmud Begada, a fost transferat În Naosar, iar apoi, În 1741 la Udwada (Kulke, 1978, p. 31). Aceste transferări sunt desigur urmări ale vicisitudinilor care s-au abătut asupra comunității din Gujarat, care a resimțit evenimentele ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
latinității absolute stabilite de Școala Ardeleană. Odată cu această asumare a dacilor, are loc și o sensibilă revalorizare a condiției lor. Dacă în scrierile cărturarilor ardeleni dacii nu erau decât un alt popor barbar care, provocând supremația Romei prin incursiunile de prădare la sud de Dunăre, și-au semnat sentința la dispariție istorică, Kogălniceanu se raportează admirativ față de puternicul stat dacic și mai ales față de năzuința acestui popor pentru independență. Iată cum este redactat paragraful de deschidere al operei istorice scrisă de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]