302 matches
-
de pășunat animalele. Toponimul stă în legătură cu tradiția locală, existentă și în alte zone ale României, care se referea la niște locuri bântuite de duhul cel rău. Dar ar putea fi vorba și de o metaforă referitoare la natura terenului (loc prăpăstios). Et.: ap. lac d. lat. lacus + ap. drac d. lat. draco « dragon ». LUNCA, depresiune situată pe cursul superior al Trotușului, între satele Lunca de Sus și Lunca de Jos. Pe lângă localități, în zonă există păduri și pășuni. Et.: ap. luncă
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
pe un paraboloid, pe un cilindru, pe curbe inexistente încă în matematică. Pe buza prăpastiei fac exerciții de existență efemeră, care depinde de prețul unei miimi de secundă. Bucurii sau necazuri, a fi sau a nu fi. Pe un monticul prăpăstios ca naiba apare castelul Queyras. Sub noi, cam la opt sute de metri. Nu pare a fi complexat și-și aruncă turlele spre sfidarea timpului. Opt secole de strajă pe valea năzurosului rîu Le Guil. Vauban l-a consolidat pe vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și inimitabil în lumea păsărilor: vulturul pleșuv mut și uriaș având anvergura aripilor de peste trei metri! Emoția, uimirea, frica erau atât de mari, încât nu aveam curajul să întâlnesc pe nici unul din membrii acestei familii. Iată! Vulturii supradimensionați ai piscurilor prăpăstioase din munții amețitor de înalți ai Americii de Sud poposiseră în Câmpia Bărăganului. Extraordinar! Era o știre senzațională care m-a întors pe dos, făcându-mă să mă gândesc la fel de fel de bazaconii; și anume, că, printr-o transfuzie sangvină miraculoasă, membrii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mult prea bine așa! În sfârșit, în curând vom vorbi în direct despre toate acestea. Vă așteptăm, al Vostru, Aragón 26 septembrie 1955 Vreau să calc pe creasta vieții, muchie de cuțit în zigzaguri esen țiale între cele două lumi prăpăstioase ale relativului și aproximativului... Nu mai vreau să fiu rostogolit alături de alții, bob lângă boabe, de puhoiul necurmat al vieții, în neștire, în indiferență, fatalmente, năuc! 27 septembrie 1955 S-a întors Florino. Aceasta m-a mai liniștit, căci în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
urca pe marele Kogaionon, trebuie să treci multe probe: proba labirintului, proba urșilor, proba bărbăției, proba fidelității, proba purității. Pe când eram foarte îngrijorat pentru probele viitoare, dinaintea ochilor mei s-a deschis o priveliște minunată. Pe peretele negru al muntelui prăpăstios am văzut albeața de cristal a unei cascade care strălucea, transparentă, în lumina tăioasă a soarelui de dimineață. Apa limpede cobora atât de vijelios, încât se transforma, instantaneu, într-o spumă foarte albă. Un zgomot înfricoșător ne bubuia în urechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
aspre de fiecare zi, dar care ali mentau pe atunci cronica galantă sau scandaloasă a culiselor bucureștene, sau cea senzațio nală a faptelor diverse din ziare, atât de bogată În sinucideri și crime de mare răsunet, În drame și aventuri prăpăstioase, În isprăvile escrocilor internaționali de origine românească, de care erau pline cazierele polițiilor europene - În acea epocă și pe aceeași linie de interes psihologic cu drama doctorului G. Robin, [iată] câteva alte „Întâmplări din Capitală“, cum se inti tula rubrica
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
E., acum consilier în Ministerul Justiției ambasadorul Constantin Flitan, nu a luat problema în serios și a bălmăjit ceva care nu m-a ajutat cu nimic); nu mi-a plăcut deloc lipsa de solicitudine și începusem să gândesc tot mai prăpăstios. La Geneva, prof. Gheorghe Dolgu reprezenta România, fiind acreditat și la Berna; m-am întâlnit o singură dată cu el, pentru un sfert de oră, iar în toată perioada, nu l-am mai văzut; cât despre Misiunea noastră permanentă, în afară de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
văi pune piedica, la deal mai pune umărul și-și mai îndeamnă căluții, și ne face cunoscut că animalele lui așa cum sunt, mici, dar trag, îs voinice, și iuți cum nu le găsești pereche. Tot drumul lung și greu, prin prăpăstioase locuri, e neobosit, și umblă numai pe jos și în urma trăsurii. Îl chiamă Ștefan: uscat, cu mustățile lăsate peste gură și bătute de vânt, tot drumul a fost vesel și a dat dovadă de o putere nedomolită, ca și căluții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ne-a ieșit înnainte ca un drac. Acu merge și el la Hârlău..." Și băiatul, clipind, mă privește cu coada ochiului și zâmbește fericit. Și așa mergem noi foarte multă vreme prin locuri neumblate, izbindu-ne de cioate, coborând văi prăpăstioase și urcând dealuri grele, pe la marginea unei păduri care parcă nu mai are sfârșit. Desnădăjduiți, ne oprim într-o vreme, ca să ne mai punem la cale. Doctorul ne ospătează cu dragă inimă din ce are, procurorul Eliseu, prevestindu-ne ploae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
halimaua de dus și întors să fie complectă. Eri după amiază, la 16, pe vreme frumoasă am fost la Bunovo, unde am rechiziționat 20 de care pentru aducere de proviant de peste munte. Drumul, noaptea, în car, prin albii bolovănoase și prăpăstioase, supt cer înstelat, în tăcerea nopții... Luminile curioase, scânteuțe albăstrii ale licuricilor zburători. Conversație cu Ivan bătrânul care pricepe două trei vorbe vlașchii. 24 Iulie. La 21 Iulie drum la Bencovo, pentru rechiziție, cu sublocotenentul Marinescu. Conversație cu locuitorii despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tribului. De asemenea prietinia dintre războinici din triburi deosebite, chiar inamice, e în floare. Oameni viteji și leali, vrednici să-i cânte Lermontov. Salut, Caucaz cu fruntea albă, zice poetul, Pământ liber al munților. Sălbatic ești, însă mândru. Piscurile-ți prăpăstioase sunt altare și când nourii serii învăluie culmile, când par aripi fâlfâind în înalt, când par umbre și fantome de vis; pe când luna lucește singuratică în spațiile albastre ale cerului. Cât îmi sunt de dragi, o Caucaz, și copilele tale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pereche”. Încă mai cred că erau făcuți din elemente contrare. Mama: aprigă, repede schimbătoare, ultrasensibilă la gesturile și atitudinile celor din jur, cu un ascuțit simț al observației, iute la mînie, neînfrînată cînd trebuia să dea replică, veșnic neliniștită, temătoare, prăpăstioasă. Tata: „om răbdător”, incapabil să-și iasă din fire, îngăduitor cu treburile și cu lumea, mulțumit cu puținul, încrezător în bine. Din „viața printre străini” dobîndiseră, de asemenea, deprinderi diferite. Mama învățase să iubească „lucrurile bine făcute și frumoase”. Ea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sat ungur, atunci ar trebui să punem la îndoială toată scriitura neamțului. Cu toate acestea, apelăm la mărturiile lui de bun simț, cu caracter militar:"Lupta de ambele părți ale șoselei era foarte grea, fiindcă terenul de acolo avea coaste prăpăstioase și nu oferea loc suficient pentru desfășurarea batalioanelor la atac...Șoseaua spre trecătoare era dominată cu totul de artileria română care dispunea de excelente posturi de observație...Dușmanul (adică românii-n.n.) situat pe înălțimi de ambele părți ale șoselei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Dilina Suntem pe latura de vest a insulei, într-un peisaj sălbatic. Am plecat dis de dimineață de la Hania, am trecut prin Kastelli, ne-am cumpărat roșii, brânză și pâine, am străbătut un drum mai puțin frecventat, foarte îngust și prăpăstios dar care ne-a oferit priveliști minunate. Voiam să ne întoarcem, dar am descoperit acest camping într-un golf bântuit de un vânt năpraznic și străjuit de stânci curioase și clar conturate pe cerul albastru. Aici marea este mai rece
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
spre Nișcov-Buzău și așteptăm cu îngrijorare desfășurarea evenimentelor. Falnica armată hitleristă, ce cucerise aproape toată Europa și ajunsese la porțile Moscovei, nu mai era aceeași de altădată. Apar trupele rusești cu ținta finală - Berlin. Ne ascundem prin râpi și hârtoape prăpăstioase din vecinătatea satului. Cu tot adăpostul nostru suntem surprinși de un infernal bombardament al katiușelor rusești. S-au aprins râpile din jur! La nici doi ani fetița noastră iese pe buza râpii, încrucișează brațele, apoi se roagă cu ochii spre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
momentul Alain Delon, care a rugat să se aplaude în memoria lui Romy Schneider, a fost foarte frumos și emoționant. Dar ce s-o mai întind, ca Schnabel ! ? Cel mai emoționant moment a fost știm noi care ! Eu unul, mai prăpăstios din fire, când am văzut că se duce și Marele Premiu al juriului (către un film japonez pe care nu l-am văzut decât pe jumătate, că la cealaltă am adormit), am amuțit... Să fie oare posibil să... ? Anunțul l-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
era totuși mai ușor pentru că aveam lângă mine un suflet cald. I-am făcut o cămașă și o catrință nouă. Și atunci am văzut că am o nevăstuță mândră ca un păun. Câtăva vreme am lucrat amândoi la un jilip prăpăstios și luciu, ca osul înghețat. N-aveam casă, nici bordei. Dormeam sub cetina brazilor și cetină așterneam sub noi, peste nea. Acolo nevăstuța mea a născut prunc. Noaptea îl țineam la sân, să nu înghețe. Că acolo la jilip mulți
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fie inima? Doctorul Moga, cardiologul lui bun de la Sibiu, a spus că nu, dar nici nu știe de unde starea tatii. Parcă e un făcut ca din 1997, de când a făcut infarctul, să nu ne mai liniștim! Și știți firea lui prăpăstioasă. De l-ați vedea ! Noi suferim cumplit că el se simte astfel. Cred că va trebui să consultăm acum vreun orelist dintr-un oraș mai mare. Are zile mai bune, zile mai rele. Îl supără mai ales atunci când stă pe
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Lăsând în urmă satul Kastraki, se merge pe un drum în pantă. Drumul seamănă cu un șarpe uriaș ce se târăște printre râpe, se cațără sus pe dealurile cultivate, puține la număr, se învârte ca-ntr-un dans în jurul stâncilor prăpăstioase galben-verzui și ajunge până în vârf. Urcând pe serpentine, uitându-ne când spre înălțimea mănăstirilor care apăreau după cotituri una câte una, când spre abisul prăpăstiilor amenințătoare, am ajuns la mănăstirea Sfântul Ștefan, prima pe care am întâlnit-o în stânga drumului
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
care ne apar din depărtare. Trec acum la momentul permutărei mele din Dorohoi la Focșani. Cerusem să fiu numit la Curtea din Focșani, căci dorința mea era să-mi fac o carieră în magistratură și pentru acest scop chiar făcusem prăpăstiosul voiaj în diligență la București. Lucrul a fost ușor de obținut, pentru că postul de prefect ce ocupam era din punct de vedere politic mai însemnat și mai bine plătit decât acel ce solicitam. Deci, imediat ce a ieșit decretul pentru înființarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
oricât de bun pântece ar fi avut. Am stat așa două ore întregi pe ceasornic pănă ce a pornit goana, căci la munte nu-i ca la câmp; locurile sunt tari și cu anevoie pot străbate haitașii prin râpile cele prăpăstioase unde și-a înțarcat dracul copiii. Deodată auzii zgomotul haitașilor care, ajunși pe un colnic din fața noastră, înaintau spre linia pușcașilor. De-acuma, aține-te, cucoane Neculai! Parc-o furtună a prins să învăluie pădurea, parcă au început brazii să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ceahlăul, însă pe titva lui încoronată cu niște stânci colosale, cărora ploile și fulgerile le-au dat forma bizară de unde își trage numele, nu te poți sui decât pe jos din cauză că cararea dispare cu totul pe niște coaste prăvălatice foarte prăpăstioase. Ne-au trebuit șase ceasuri ca să ajungem în vârf. În acest timp, însurățeii n-au încetat de a ciripi între dânșii ca niște porumbei scapați din colivie, iar noi de asemenea n-am încetat de a-i privi pe dânșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aveau curajul de a trece prin Mauvais-Pas. Nici noi n-am fi îndrăznit să ne riscăm pe acolo, dacă tânăra franțuzoaică, care vroia să facă pe viteaza, nu ne-ar fi adus la ambiție, înaintând ea cea dintăi pe scoborâșul prăpăstios. Hei, doamnă! strigă călăuzul din urmă; închideți cortelul, ca să nu-l umfle vântul și să pierzi echilibrul. Atunci, sumeața noastră tovărășiță, venindu-și în fire și văzând că cararea pe care se angajase era mult mai amețitoare decât își închipuise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lui, se numește lucru manual și acesta-i greu de desfăcut. In primul rând ajunse informația, la urechile nevestei, despre relațiile mele cu Marina. Nu știa cine-i femeia dar era informată de cineva și cum este dânsa suspicioasă și prăpăstioasă m-a pus în filaj și tot timpul mă supraveghea, când mergeam sau veneam de la serviu, sau prin telefon, dacă sunt la serviciu ori ba, iar de plecat în oraș fără motiv, nu mai beneficiam, venea cu mine, chiar dacă mergeam
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
V.G. Popa P.S. Mi-am adus aminte de ceva. Prin 1949-50, Labiș a prezentat la cenaclul literar din Fălticeni o poezie În care era vorba de o acțiune a utemiștilor de la liceul „Nicu Gane”. Fuseseră la plantat puieți pe coastele prăpăstioase ale Spătăreștilor. A fost și Labiș și apoi și-a pus În versuri de factură quasi folclorică, după cât Îmi aduc aminte, entuziasmul lui frumos. Poezia după ce a fost citită la Cenaclu a fost publicată În Zori noi. Cum aș putea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]