302 matches
-
De fiecare dată însă erau din nou puse pe măsele și, în sporul vorbelor cu tâlc, moara uruia iar. Când prăbușiri de trăsnet tunau adânc și fulgerele spintecau cerul cu zarea luminată, porneau ploi ce umflau gârla. Apa firavă creștea prăpăstios, prăvălind creste tulburi și năboind din matcă. De sus se prăbușea potopul. Pe mal arborii erau luați în vârteje. Bulboana îi răsucea, rotindu-i cu rădăcinile către cer. Puhoiul năzuia la opust, așezătura se clătina iar apele făceau vârteje cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
răpeau libertatea. Se vede înăuntrul minelor cum aurul n-a lăsat liberă nici o crăpătură în care ar fi putut să se ascundă. Se vede, afară, între culmile munților, cum oamenii au folosit, pentru a se adăposti, cele mai strâmte și prăpăstioase văi, cele mai neașteptate reliefuri. Cerințe: 1. Găsiți însușiri potrivite pentru termenii: oameni munți creste văi armate expresiile frumoase învățate. 2. Scrieți cuvinte cu sens asemănător celor scrise cursiv în text. 3. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a cuvintelor: deasă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nu unul oarecare - se referă la absurditatea unor enunțuri filozofice. Sunt totuși puțini filozofii care îndrăznesc să afirme deschis acest lucru și, pe deasupra, săși motiveze într-un fel afirmația. De pildă, Socrate, cu dexteritatea sa aparte în a recunoaște locurile prăpăstioase ale gândirii. Sau, așa cum am văzut, Aristotel (Metafizica, XII, 10). Deopotrivă scepticii și stoicii vechi, în dese rânduri. Cicero face și el acest lucru, spre cinstea sa. Afirmația pe care o am în vedere se află în Despre divinație, II
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și nu unul oarecare - se referă la absurditatea unor enunțuri filozofice. Sunt totuși puțini filozofii care îndrăznesc să afirme deschis acest lucru și, pe deasupra, săși motiveze întrun fel afirmația. De pildă, Socrate, cu dexteritatea sa aparte în a recunoaște locurile prăpăstioase ale gândirii. Sau, așa cum am văzut, Aristotel (Metafizica, XII, 10). Deopotrivă scepticii și stoicii vechi, în dese rânduri. Cicero face și el acest lucru, spre cinstea sa. Afirmația pe care o am în vedere se află în Despre divinație, II
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Orpheum. După părerea multora, ar fi trebuit să continue a fi o echipă de revistă mult mai mult timp decât au făcut-o în realitate. Dar Bessie avea ideile ei. Nu numai că posedase întotdeauna aptitudinea de a prevedea întâmplări prăpăstioase - dar în 1925, când se terminase cu două spectacole pe zi, Bessie, ca mamă și ca dansatoare, se opusese categoric la patru spectacole pe zi pentru marile, noile, mereu crescândele palate de cinema-cu-revistă; însă mai important e faptul că, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Fel - de - Soare unde din dragoste se moare. Trei povești de buzunar basmelor lui Vladimir Colin Motto: Coadă de mătură Piedicile-nlătură Du-mă Furtună Cu iuțeala vântului La capul pământului Vladimir Colin pășind cu mâinile să urci Muntele cel Prăpăstios unde Greul - Pământului stă răsturnat cu susul în jos pe creștet într-o liniște mare lumea ciudată a celor care în toate se află și-n care toate încap când grădina geme de flori cât roata carului când, dacă tragi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
n-aveți experiență; experiența îți dă al șaselea simț, era prin ’30-’32 când am presimțit războiul, cum presimt șobolanii cutremurul de pământ. - Nu vă uitați, întrerupse glumind doamna Pavel de-alături, prin ușa deschisă a bucătăriei, așa este el, prăpăstios. Ce-a fost, a fost, și gata, bine c-ați scăpat; ce putem face? După dânsul, de tânăr de când îl știu, vine sfârșitul lumii în fiecare zi. Îmi pare rău că nu e și Marga; i-am telefonat și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
convingerea că, spre deosebire de vremurile dinainte, sunt egali cu conducătorii lor pentru că le spun „tovarăși”, fără să-și dea seama că sunt doar pioni pe o mare tablă de șah, la discreția acestora, că libertățile lor fundamentale nu mai există. - Sunteți prăpăstios, domnule judecător. Eu nu-mi prea bat capul cu de-astea, nici nu despic firu-n patru. Oamenii sunt oameni peste tot, așa ne-a făcut Dumnezeu; amestec de bine și rău. Ce să-i faci? - Sunteți fericită dacă vedeți viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
E., acum consilier în Ministerul Justiției ambasadorul Constantin Flitan, nu a luat problema în serios și a bălmăjit ceva care nu m-a ajutat cu nimic); nu mi-a plăcut deloc lipsa de solicitudine și începusem să gândesc tot mai prăpăstios. La Geneva, prof. Gheorghe Dolgu reprezenta România, fiind acreditat și la Berna; m-am întâlnit o singură dată cu el, pentru un sfert de oră, iar în toată perioada, nu l-am mai văzut; cât despre Misiunea noastră permanentă, în afară de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
neomenia boierului exploatator“. În pădurea Petrișoruluitc "În pădurea Petrișorului" Era pe la sfârșitul lui august, și pădurea Petrișorului, bătrână și nestricată de mână de om, își desfășura tăcută bolțile de frunzișuri. Urca domol coline trăgănate, se ridica departe într-un pisc prăpăstios, în vârful căruia săgeta spre cer un brad vechi, care vestea cel întăi printr-un șuiet adânc sosirea vânturilor. Așa urca lin spre asfințit, și de pe cerul răsăritului soarele începea să-i pătrundă ascunzișurile. În țihla măruntă de la margine, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nevastă-sa: —Marghioliță, vină și-i bea și tu un păhărel de vin... După ce plecă femeia să-și vadă de stative - gospodarul, Niță Lepădatu, îmi povesti întâmplările vieții la curtea boierului Jor Avrămeanu. Îmi spuse toate, îmi vorbi și despre prăpăstioasa noapte când era să moară și despre suferințile lui care s-au prelungit până în primăvară. Dar în primăvară, îmi zise el privindu-mă zâmbind, în primăvară m-am ridicat din bordei ș-am ieșit la soare cald... Și când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
duci după semințe de floarea-soarelui. — Dar de ce trebuie să mergem taman la „Els Quatre Gats“? — Fiindcă acolo fac cele mai bune sandvișuri cu cîrnați pe o rază de cinci kilometri și undeva trebuie să stăm de vorbă. Nu-mi fi prăpăstios și fă cum Îți spun eu, Daniel. DÎnd drept bine venită orice activitate care mă ținea departe de gîndurile mele, m-am supus docil și, cîteva minute mai tîrziu, ieșeam În stradă, după ce-l asigurasem pe tata că aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Așa că să ai grijă mare, zmeule... Da’ tu crezi că tot ce ți se arată ție acolo în cărți îi și adevărat, Zaura? ― Asta nu ți-oi putea spune, dar cam toate mi s-au adeverit... ― Nu mai fi așa prăpăstioasă. Îi gata fiertura? Țiganca a așezat cărțile cu grijă într o basma și a plecat să vadă de doctorie... După o vreme, care lotrului i s-a părut un veac, s-a întors cu o oală în care aburea fiertura
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tonusul, curajul de neînvins chiar și în marile nenorociri, stări limită dezastruoase ale vieții. Înțelegem poate mai clar și mai tulburător totodată cum cei fără această „temă” în viața lor unii lunecă mai ușor, pot cădea în apatie, disperare, în prăpăstioase vicii (a se vedea în această carte textele Ancuța, Ora de dirigenție, Nedumeririle Mălinei, Mălina a devenit școlăriță). În această carte apelul la memorie, la memoria afectivă, răzbate cu o nostalgie uneori frisonată, strepezită, care se crede, care se vede
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
adesea cu trimitere la demolatoarea reformă din 1948. Grabnic se impune să ne reconsiderăm noi pe noi înșine, cu fireasca recunoștință față de oamenii de valoare care au dat și dau mai mult decât primesc, astfel spre a nu mai luneca prăpăstios pe imaginile mass-mediei la picioarele oamenilor de succes care nemăsurat mai mult pretind și iau decât ei dau (Einstein) (a se vedea poemele Îndemn, Trebuința de optimism). Elev în prima serie, seria re-ființării - 1966 1971 - la Iași a Școlii Normale
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
nici-o teamă și-orfan de dragoste curată n-am rămas, caci tot ce-i bun divin e fără de-ndoială iar restu' nu-i al Tău ci alor cei ce-nșeală. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată, de vraja amăgirii ... prăpăstios coșmar... și-ngheț în sine timpul zărindu-mi depărtarea ce nu o pot atinge căci mi-am ucis suflarea. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată. Așa numita viață, ce fel de moarte-i Tată? LLELU NICOLAE VĂLĂREANU (SÂRBU) Născut
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în timpul marilor furtuni. Gacel știa că nu avea să găsească în drumul său nici un tufiș, nici o grara, nici măcar albia seacă a unui vechi râu, atât de numeroase când străbăteai hamada, și că doar surpătura produsă de vreo salină cu margini prăpăstioase ar fi putut întrerupe monotonia unui peisaj unde un călăreț era la fel de vizibil ca un steag roșu fluturând de coada unei mături. Dar Gacel mai știa și că nici o cămilă nu se putea întrece cu mehari-ul său pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lacului. Așa cum se aștepta, când ajunse jos, piatra sparse crusta arsă de soare și dispăru de îndată. Prin gaura făcută țâșni imediat, bolborosind, o masă păstoasă de culoare maro-deschis. Continuă să arunce pietre, la o distanță din ce în ce mai mare de marginea prăpăstioasă, până când, la vreo treizeci de metri, începură să salte fără să perforeze stratul de sare. Se aplecă în față, pe buza salinei, își întinse cu grijă capul și căută locurile pe unde se putea filtra umezeala. La urmă, petrecu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
asta a făcut-o cu șatra de când era mică. — Bine, bine, Zina, dar nu e cazul ca măcar acum să ducă și ea o viață liniștită? Dacă asta-i place, ce te bagi tu? — Nu știu de ce voi femeile sunteți prăpăstioase, se necăjea Sebi văzând că Zina este de partea Prințesei. Altă dată în astfel de discuții o atrăgea și pe Prințesa. — Prințesa, de ce te duci mereu la colega aia a ta?o întreabă într-o zi Eusebiu. — La cine? La
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
reușesc la cursul de limbă, la testările care se fac, mă duc. — Te felicit! Aș vrea să te duci să vezi și tu lumea. Poate mă prinde vreo furtună prin Sahara și nu mă mai vezi, râd amândoi. Nu fi prăpăstios! Școlile nu sunt în deșert sunt în orașele principale. Ce spun ai tăi? — Nici nu i-am anunțat. Am venit șnur la tine. Pregătirile pentru asemenea acțiune au durat ceva timp. Cezar a mers de câteva ori la București, a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fum, în frig și în sărăcie, dar nu ne-am lăsat cuprinși de mizerie. — Îmi dau seama că pe tine nu te afectează condiția omului de lângă tine. — Deloc, tata Sebi. Poate că gândesc așa și datorită trecutului meu atât de prăpăstios. Hazardul, purtându-mă dintr-un loc în altul, dintr-o familie în alta, m-a făcut mai dârză, mai dură, că trebuia să îndur sau să lupt pentru supraviețuire. Norocul a fost că oamenii peste care am dat erau de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să biseze după insistențele tumultuoase ale selectei asistențe. Tânărul Herdelea nu s-a entuziasmat peste măsură. Era frumoasă "doamna Nadina", cum îi zicea el acuma, și juca grațios, dar i-ar fi stat parcă mai bine un dans mai puțin prăpăstios și mai demn de ea. A observat de curiozitate pe Grigore în timpul cât Nadina se învîrtise pe scenă cu Raul. Grigore privea, ca orice spectator străin, fără să clipească... Lui Titu i-a plăcut mai mult o domnișoară drăgălașă într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu seamă în două din cele trei mari depresiuni: Le cirque de Salazie, Le cirque de Cilaos și Le cirque de Mafate. Acesta din urmă fiind și mai sărac, dar și mai misterios prin tainele rocilor vulcanice și relieful foarte prăpăstios. Și denumirea depresiunii are povestea ei. Mafate este numele unui sclav șef de trib, care înseamnă Cel care pute. „Pute” nu echivalează cu mirosul trupului, ci cu cel al sulfului împrumutat de la vulcani. în prezent, în acest spațiu spectaculos și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
ghidușă voluptate a îmbătrânirii din literele „daco-romane“. Dar Sinaia este un nod vital în codul hedonismului caragialian. Sinaia Peleșului, a lui Carmen Sylva, Alecsandri și Claymoor, Sinaia trenurilor de plăcere și a seratelor muzicale, a mamițelor, domnilor Goe și „drumului prăpăstios către strada Furnica“, dar în special Sinaia demulți-slăvitului Gh. Matheescu, patronul delicateselor și colonialelor, ale cărui mărfuri fine (icre moi tescuite prima, halva ș.a.m.d., la rivalitate, în haremul papilar caragialian, cu băcănia „românului întreg, bădia Drăgănescu“ din Iași
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
e, deocamdată, o problemă psihică. De-afară, se aud mereu bufnete grele, contrastând cu liniștea totală de pe coridor. Parcă n-ar fi nimeni în celelalte cabine. Și trebuie să recunosc că această liniște mă predispune și mai mult la fantezii prăpăstioase. După cum, trebuie să recunosc că o călătorie pe mare, în condiții de vreme proastă, e o bună lecție de modestie. Nu-ți mai arde de nici o vanitate când stomacul ți se urcă în gât și devii conștient că nu inteligența
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]