3,904 matches
-
de șoarece (cu gîtul tăiat de lama așezată între slănină și cașcaval) Poezia e-o moarte onorifică mai tîrziu după ce toți șerpașii te vor fi părăsit și armele și bagajele toate se vor fi acoperit de zăpadă statornică în marsupiul prăpastiei și clopoțeii efectelor și dangătul cauzelor împreună legate vor fi crăpat odată cu zeci de cîini salvatori în teribila zloată a narațiunii acesteia (oricum poezia e-o moarte onorifică atunci cînd vîrful pleșuv se află-ngropat numai în ochiul tău orb
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
față de redundanța tropilor, față de frazarea metaforică, precum și "sărăcia transparentă a sintaxei", "repudierea abundenței lexicale", pentru a o cita pe traducătoarea italiană însăși, reprezintă - pentru orice cititor al poeziei Anei Blandiana - capcana întinsă de simplitatea care ascunde profunzimea, paradoxul mallarmean al prăpastiei de tăcere care zace în adâncurile Cuvântului. Apariția antologiei în limba italiană Un tempo gli alberi avevano occhi aproape concomitent cu volumul de versuri inedite de la editura Humanitas, Refluxul sensurilor, poate semnifica o frumoasă, mult așteptată reîntoarcere a Anei Blandiana
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
mai dau bine seama ce grozav este să știi lucrul acela. Acum dorm parcă, și nu atunci. Care este locul meu, aici? Ce-am venit să fac? Se poate vorbi de-o misiune a fiecăruia dintre noi? într-o imensă prăpastie se prăbușesc oamenii, țările, mulțimile, continentele, planetele, sorii. Totuși, azi dimineață, într-o clipă euforică, luciditate în zi, mi-a surîs, fulgerător, certitudinea miracolului etern al ființei mele, al vieții mele. O clipă mi-am dat seama. Și lumina de
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
poetul-gazetar se scuză de a-l fi obosit cu întrebările sale: Îmi place uneori să vorbesc despre poezie cu tinere fete ca dumneavoastră". Cinicul și dezabuzatul Ilya Grigorievici nu putea să sublinieze mai clar bunacredința naivă a celuilalt... "Dumirit" asupra prăpastiei dintre iluziile sale din tinerețe și realitatea comunismului la putere, Miron Radu Paraschivescu și-a fixat o linie de conduită, în decembrie 1952 - pe care, într-o măsură importantă, o va și urma, până la sfârșitul existenței sale: "să colaborez cu
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
găsit? Cuplu hamletian Citeam visând la replica nespusă, Când tu, înveșmântat în mantia-ți sumbră, Mi-ai luat în mâini obrazul ca pe-o cupă Din care nu puteai să bei... Supusă, M-arunc în ochii tăi ca-ntr-o prăpastie... Tot ce urmează-apoi e-nscenare, Cuvântul răsucit ca o momeală. Nu scapă nimeni. Dăinuie groparii. Și totuși în căderea unei vrăbii Se luminează sensul Providenței... Ce ne rămâne dincolo de roluri Când din înalt cortina se coboară? Ne ridicăm din morți, ieșim
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
Pe vremuri greul era dus în saci, o cobiliță ca un jug ținea pe umeri balanța, pârghia în echilibru grumazul, carnea roză și cicatricea deselor cărăușii. Crește din ea sideful și sângele visează planul înclinat pe care urcă și coboară prăpastia, un sunet, brațele împrejmuind spinarea și sânii, cleștele lui Dumnezeu. Spiritul se odihnește în asemenea clipe Spiritul se odihnește în asemenea clipe, totul devine frunziș, un verde în care nu se surpă verdele, nervuri unde nervurile sunt ele atotputernice, aerul
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
decât să-mi testeze rezistența în situații dramatice, de multe ori tragice, ca "materie primă" pentru un roman pe care îl va scrie el cândva... Curios destin însă, acesta, care uită că personajul său nu trebuia dus chiar pe buza prăpăstiei și că, din când în când, ar fi bine să-l mai și odihnească cu puțină fericire. Știu de la Marx că pot spera, totuși, într-o compensație a destinului, pentru că toate se petrec, în istorie, de două ori, o dată ca
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
pe terasa castelului și-au sîsîit împreună cele zece minute cît a lipsit soarele fernando a apărut a doua zi lîngă ruinele farului părăsit fernando mi-e frică de clipa în care unul din noi va opri cerneala pe marginea prăpastiei va fi o clipă fără-nsemnătate ca un chibrit ars pereții odăilor vor țipa cu var în gît echinoxul va hurducăi cărările ce duc spre casă eu însumi voi rîde mărunt ca fotografia sfîșiată de-un psihopat somnambulul născut din
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
domnule Lucian Raicu, De cîtva timp sînt obsedat de o strofă de-a lui Fundoianu: „Ți-aș spune: zvîrle masa de scris de sub hîrtie (s.n.) și gîtuie poemul chel ca un geam în frig; aruncă continente de spumă și hîrtie - prăpastia începe în degetul tău mic.” De prin 1965, ani în șir, umblînd prin praful drumurilor din Dxxx, repetam în neștire o strofă a lui Labiș: „Pentru ce-am plecat? Unde mă îndrept? S-au întunecat Sensurile-n piept.” Am „plecat
Mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13592_a_14917]
-
și el. în fiecare zi mă încăpățânez în fiecare zi un habar n-am cine mă scuipa printre dinți arogant ca pe cojile de semințe ronțăite la colț. și în fiecare zi eu mă încăpățânez să revin la viață, din prăpastie, periculos, mă catar pe stânci aidoma actorului din filmul acela american ce urca pozitiv pe nasul întemeietorului sculptat în munte. mă întorc la viață, aici în raiul meu, în orașul meu fără/ plin de neghiobi și bădărani, aici, printre puhoaie
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
într-o lume meschină - "îmi este silă/ de trecerea mea printre cititori/ de tot ce n-a putut schimba/ lumea în cîteva miliarde de ani/ ș...ț/ am nimerit niște timpuri puturoase", "între tine și/ cărțile tale se întinde o prăpastie/ la care ai lucrat ca un sclav toată viața ta/ refuzînd toate istoriile politice și literare/ crezînd doar în durerile tale înfloritoare în/ șansa unică de a găsi încă un pumn de cuie/ în care să-ți înfigi mîinile și
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
un amalgan de confuzii și decadentism. Era atacat în presă tocmai pentru acele texte profunde de interpretarea artei, un apogeu al cunoașterii, care modificaseră grila de lectură a marilor precursori. Haita de troglodiți era asmuțită împotriva lui, se căscase o prăpastie de înțelegere și de comunicare. Nu mai era posibilă o împăcare, căci o ideologie brutală anexase esteticul care se clătina în urmă ca o remorcă fără viață. Cum să scape din încercuire? Era convocat în derâdere să rostească alocuțiuni la
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
țărînă. Căci lui, doar Apa îi fusese scut. Alte semne: Printre hîrtoapele acelei cetăț desfundate. Un slalom al răbdării sale cu mormanele de căcat pe care locuitorii Capitalei înțelegeau să le plaseze drept indicatoare circulatorii alternative. Hăul canalelor își căsca prăpăstiile pas cu pas; oraș ciumat din proprie inițativă, picurîndu-și puroaiele de jos în sus, oraș al cariatidelor puse de pază la umblători. Atunci cînd o umblătoare erea întreg orașul. Atunci cînd dîrele de pișat descriau hărț incredibile pe resturile de
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
ai fugit - ostenit, sub grele cenuși, / te-ascult arzând depărtată mereu", "igrasia galbenă a singurătății", "toate drumurile duc jos / toate tăcerile costă", să-mi număr clipele apuse, / sau să-mi trimit nădejdile pe ape?", "așa cum așteaptă în fiecare om o prăpastie / mai adâncă sau mai puțin, cât el de adâncă, / fiecare purtând cu sine râpa lui..." sau "scriu, visez, ard, mintea se-ncinge / până la roșu, până la abur..." Acest Geo Dumitrescu mi se pare cel mai interesant. "Singura rugăciune neiertătoare..." După antologia
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
ci neputința, certitudinea că nu mai pot scrie ceva care să-mi placă, că nu mai am spațiul necesar, mă determină să mă arunc cu capu-n jos și sufletul în sus în plicurile ce se cască zilnic ca niște prăpăstii ocrotitoare! Dar să nu uit un amănunt esențial. Aceste scrisori, sînt scrise vis-a-vis de dumneavoastră. Vă implică tot atît de mult ca și pe mine! Culmea, după trei sau patru săptămîni de tăcere, Mugur îmi dă un telefon și-mi
Se va citi pe melodia Gui gău iau by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14084_a_15409]
-
ajunge la afirmații total nesusținute: "În schimb, repulsia ei șa femeii lesbieneț intimă față de un contact heterosexual este mult mai puternică decât a bărbatului homosexual [...]" (pag. 51); așadar domnul Bălan deține o scală de măsurare a repulsiei? Iar ajungem la prăpastia dintre "lucruri femeiești" și "lucruri bărbătești" și batem în cuie așa-zise diferențe care emană exclusiv din sexul omului? Se schițează apoi un traseu de inițiere, în patru trepte, al homosexualului, precedat însă de o discuție a complexului Orfeu, ilustrat
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/14218_a_15543]
-
spunem noi, unde agenți longevivi ai trecutului regim își duc mai departe propaganda. Astfel, una din tezele cele mai frecvent răspândite în tristele trecute decenii a fost ideea parazitismului clasei boierești, că între boierimea și țărănimea românească a existat o prăpastie culturală de netrecut, antagonisme ireconciliabile. În paralel, istoria României era înfățișată ca un lung și dezastruos șir de lupte pentru putere între voievozi și clasa boierească, totul cu nefaste rezultate, perpetuând lipsa de libertate. Pe când, ne asigură Mihai Sorin Rădulescu
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
se petrecea în fond, dincolo de forme? În fond societatea democratică românească fusese atacată în chiar nucleele constitutive și se năruia implacabil. Oamenii lucizi ai epocii începuseră să înțeleagă. Iată un semnificativ tablou al vieții aparent normale bucureștene, trăite la marginea prăpastiei. Îl avem de la Dinu Pillat care i-l înfățișa sorei sale Pia, într-o scrisoare din august 1947 trimisă acesteia la Londra, unde se afla în exil: "Ruși în uniformă se văd mai puțin pe străzi; " Liberalul" apare încă; lumea
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
fie lumină și lumină a fost"). Între debutul din 1947 al lui Petru Dumitriu, cu rafinatele proze din Euridice, și Vânătoarea de lupi, Dușmănie, Nopțile din iunie, scrierile realist-socialiste din perioada imediat următoare, de ștergere a urmelor literare, este o prăpastie.
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
sa sculpturală foarte tandră și foarte sinceră și foarte adevărată domnița poesie făcea rondul de majestate era dis-de-dimineață și eu eram epuizat de luptele de gherilă dintre bătrînul ficat și bătrînul plămîn din trupu-mi întins ca un arc deasupra unei prăpăstii piezișe și-mi lingeam pieptul cu limba unei pisici fosforescente venită în vizită dintr-o viață glorioasă de altădată și-mi stîrneam durere roșietic-amăruie și nespus de fragedă lăsîndu-mă mușcat de un fel de șarpe boa cu dinți ferăstrău domnița
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
cu scriitorii aflați în sala Casei de cultură, președintele României, Ion Iliescu. Discursul său începe cu considerații pe teme literare, măgulitoare pentru scriitori, dar deviază brusc spre o analiză politică a situației mondiale. Președintele dezvoltă - obsesiv - teza inechității sociale, a prăpastiei dintre săraci și bogați, în fraze care amintesc de lecțiile de învățământ politic dinainte de 1989. în mod spectaculos reușește însă până la urmă să cucerească întreaga asistență, suplinindu-i cu umor pe translatori (insuficient de mobili) și dovedind că știe nu
Festivalul internațional "ZILE ȘI NOPȚI DE LITERATURĂ" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14757_a_16082]
-
tot ce faceam când nu mă gândeam la ea. Cand nu aveam ce să-i povestesc, scoteam de la naftalina un vis sau o amintire din copilărie. Ea îmi trimitea stări, crâmpeie, fantasme, muzica. Mailurile astea au construit o punte deasupra prăpastiei dintre noi, care se măsură în ani neobișnuit de mulți și în distanțe mult prea greu de parcurs. La început nu părea să ne unească altceva decât o pasiune comună, descoperită întâmplător, pentru românul lui Mircea Eliade, Maitreyi. Apoi am
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
povestesc despre asta. După un mic dejun copios și o baie în Jiul de Vest, ieri ne-am continuat drumul spre Câmpu lui Neag. De aici am luat-o pe drumul forestier care duce spre refugiul Buta. Abrupt, mărginit de prăpastie pe-o parte și de perdeaua de conifere pe cealaltă, a fost traseul perfect pentru Hilux. L-am lăsat la locul numit La Beci, desi ulterior am constatat că ar fi putut urca fără probleme până la cabană Buta. E drept
Cu cei mici în Retezatul Mic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82590_a_83915]
-
este făcută atît de stănescian și de stîngaci, ca într-o compunere de inspirație ,,matematică" intitulată Poem despre cifra 7, de te apucă ,,rîsu-plînsu". în acești ani aberanți, distanța dintre textele tipărite și poezia sa de sertar devine o adevărată prăpastie: în aceeași lună a lui septembrie 1960, de pildă, cînd îi apare în "Contemporanul" o cîntare a revoluției "exotice", Te salut, Cuba, din care nu este uitat Fidel Castro, el transcrie în caietul lui secret un superb poem premonitoriu, unde
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
îți va putea zâmbi ca unui străin“ (Atât de mult). Cheia de lectură a prezentei cărți poate fi autoportretul tragic din poezia „Tăcerea ghimpilor (Il silenzio delle spine). Poeta se identifică între cer și pământ în „lacrima oarbă“, în „golul prăpastiei”, din care se întrupează sub zodia luminii astrale (stea, rază, soare), echivalentul imaginific al propriului spirit, sau al unei alte „tăceri“. Dacă postmodernitatea pare să fi pierdut cheia magică a lirismului, înlocuindu-o cu un card ce deschide centre comerciale
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]