1,456 matches
-
mușca buzele și fața i s-a schimonosit, Încercând să Înfrunte un adevăr prea crunt... un răcnet! Au sunat de la ambasadă. Trebuie să mergem la București. Alex se numără printre victi... În clipa următoare, am simțit cum peste mine se prăvălește Întunericul vieții, strivind și ultima picătură de lumină. Viața căpătase forma unui călău hidos, care, cu un rânjet sinistru, a ridicat securea timpului... Aproape că simțeam lama subțire și rece pe artera În care mai pulsa Încă sufletul zdrobit. Am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Își frâng aripile fragile. Privite Îndeaproape, aceste umbre par a fi, asemenea unor specii temute de prădători, prădători ceau luat În stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă Îndelung exersată) cu ochi agil fundul prăpăstiei, prăpastie În care s-au prăvălit săracii, infirmii, visătorii și neobosiții căutători de adevăruri, ce-au lăsat pete de sânge pe florile miraculos răsărite pe câmpurile de luptă unde doar vântul mai geme ca o amintire. Primii căzuți nu mai au nici șansa, și nici speranța
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
poalele dealului și prizonierul visului său străveziu, aștepta ca un prost să cadă ceva din cer, aștepta, când deodată un cașcaval uriaș începu să se rostogolească din vârful dealului la vale, sta cu sufletul la gură, privea cașcavalul cum se prăvale, începea să aibă emoții nu cumva să se întoarcă din drum, ca și cum nu ar fi știut că așa ceva nu era posibil, legea gravitației l-ar fi împiedicat, nu știa dacă această lege funcționează și în vis, acolo orice este posibil
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fiica ei, cu toată intensitatea, marea decepție. * Zilele ce urmară, săptămâni în șir, nu avură darul de a aduce liniștea și pacea în casa lor. Atât pentru Olga cât și pentru mama ei; acestea au curs învolburate, ca niște torente prăvălite de pe versanții dealurilor din preajma orașului, în anotimpurile ploioase. Rana pricinuită în adâncul sufletului avea toate șansele să nu se vindece multă vreme, poate... niciodată! Imediat cum ușa se închise în urma Olgăi, Alex avu senzația că se sufocă, că e prea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să ia o mină de indiferență. Cu haina aceasta a unei prietenii de fațadă, avea să-și pună mai lesnicios în aplicare planul diabolic. Care? Când? Erau și pentru ea încă multe întrebări fără răspuns, dar o dată ce bolovanul se va prăvăli de pe înălțimile pe care-l va urca ea și-l va slobozi, trebuia să ajungă, necondiționat, în cele mai adânci tenebre... trebuia! Nu se putea ca fapta Inei, pe care o socotea vinovata principală de cele întâmplate, să rămână nepedepsită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
sprijină... și-i aruncă: - Vezi mă, bețivule, domnu’ m-a recunoscut, mi a spus Săndel, nu țigane, ca tine... - Acum vrei să spui că nu ești o cioară?... și nu mai continuă, că un leaț de gard cedă și se prăvăli ca un buștean. Săndel îl lăsă în plata domnului și potrivindu-și arcușul pe vioară, începu a cânta. Nelo, tu, gagica mea lacrimă de foc și stea, gura ta a de muiere arșiță-i de foc și miere, trandafir șukară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să îngaime: - Care copii, nu știi, parcă ți-am scris, Petrișor, a avut un accident chiar în incinta spitalului. O asistentă neglijentă a lăsat liber căruțul în capul scărilor stând la taifas cu alta și bietul de el s-a prăvălit de la o înălțime considerabilă, până jos. Dacă nu se lovea la cap, poate nu murea pe loc. Ea face acum închisoare, dar ce mă încălzește pe mine acest lucru, când mi-am pierdut o comoară de băiat. Asta s-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bătaia vântului, până când vânzătorul de electronice, cu o mișcare de expert În jiu-jitsu, a frânt membrul de plastic și l-a aruncat cât colo. Apoi, cu puterea disperării, Guido a săltat În brațe voluminosul sclav al curățeniei și l-a prăvălit la podea. — Veniți! Repede! a gâfâit omulețul, Încovoiat de efortul depus, deschizându-ne ușa care dădea spre casa scărilor. Am sucit gâtul mopului electric, iar cu coada lui am pocnit robotul, astfel Încât drujba a sărit cât colo, dându-ne timp
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de geamuri fluturau inutile, asemenea ochelarilor legați cu șnur la gât, pe care Îi cauți peste tot, numai acolo nu. Vânturile și zăpezile s-au tot vânzolit peste acoperișuri, ronțăind nituri din plictiseală, astfel Încât antenele lungi de pe culmi s-au prăvălit Într-o rână, iar reclamele luminoase, de mult stinse, și-au pierdut din litere, alcătuind cuvinte din ce În ce mai știrbe și mai lipsite de sens. Nu știu dacă am fost ultimul om care a trăit pe Pământ și nici măcar, scuzată-mi fie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
el dar poate vedea muntele de deasupra lui care se mișcă din cauza mișcărilor tale. Tu nu vrei să miști cărbunele și totuși simți și o ciudată exaltare pe lîngă o spaimă zdrobitoare cînd mormanul Începe să se miște și se prăvălește peste Stevie, acoperindu-l total. Acum cazi și tu, alunecînd În jos pe deasupra, dar nu intri În gaură lîngă fratele tău pentru că a fost umplută de cărbunele care a năvălit Înăuntru Înaintea ta și te oprești doar parțial Îngropat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pe măsuță, În timp ce Dora Își asumă o mină ca cea a doamnei misterioase. Unde altundeva ar fi putut ascunde filmul, dacă nu În spatele acestei femei? Fără prea multă tevatură, m-am apropiat de tablou. — Bună seara, domnule Knisch. Reproducția se prăvăli pe podea. Întorcându-mă, cu mâinile goale și aproape leșinat, cu greu am reușit să disting silueta din scaunul din dreapta ferestrei, de lângă lampadar. — Presupun că ăsta e obiectul pe care-l căutați. Persoana ridică ceva lucios care, În lumina Întreruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din Hillside și-acum nu, nu, nu mai am p-p-p-penis! — Puțulica, se-apucă să zbiere maică-mea, pe care i-o gâdilam eu ca să facă pișulică! — N-O ATINGEȚI, NU MIȘCĂ NIMENI! strigă tata, căci mama pare gata să se prăvălească pe podea, asemenea unei văduve în mormântul răposatului ei soț. Chemați Societatea de Caritate... — Ca pentru un câine turbat? întreabă ea plângând. — Sophie, ce altceva vrei să faci? Să-l păstrezi undeva într-un sertar? Să-l arăți copiilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
le am pe ale mele. Acasă, cine să știe numele chestiei ăleia care se înalță din caldarâm în fața casei noastre? E un copac - și-atâta tot. N-are nici o importanță specia, cui îi pasă de ea atâta timp cât nu ți se prăvale în cap? Toamna (sau, poate, primăvara? Știi chestiile astea? Sunt sigur că nu poate fi vorba de iarnă), de pe crengi i se desprind păstăi lungi, în formă de semilună, cu niște semințe mici și tari. OK. Iată un adevăr științific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în buzunarul din față. Scoate un cartonaș alb mânjit cu mâncare roșie și galbenă și citește blestemul, cu intonație ritmică și plată, ca și cum ar număra. Ca Helen. Omul din ușă dă ochii peste cap. I se taie genunchii și se prăvălește într-o parte. Eu stau și nu fac nimic. Nash vâră cartonașul la loc în buzunar și zice: — Așa, unde rămăsesem? Deci, zic, unde a găsit poemul? Și Nash zice: Ia ghici. L-am găsit, zice, în singurul loc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a sexului contorsionat cu Alan din ultimele trei nopți, Bull abia reușise să urce scările, asta după ce se târâse în sus pe deal de la gura de metrou. Își târșâise picioarele prin apartament și pășise pe holul dinspre dormitor, unde se prăvălise la pământ. Era prea obosit să se dezbrace. Aștepta să se cufunde în uitare. Numai că asta nu se întâmpla. Bull simțea berea în stomac. „Poate că trebuie să mă duc să arunc din balast înainte să mă culc“, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
difuzor, într-un șuvoi sacadat, mecanoid, inuman, zgâriindu-mi creierul chiar mai adânc decât clanța semiautomată a actualului stăpân al lui Pruteanu, C.V. Tudor. Așa vorbeau comandanții de lagăr din filmele de război ale copilăriei. Dintr-o dată mi s-a prăvălit în cap un vraf de imagini: cu acest Pruteanu, deși în scris l-am tratat de fiecare dată așa cum merita, am stat de vorbă omenește, la cererea lui l-am primit la mine în birou, a scris despre cărțile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
uitându-mă și eu la gipuri, bildinguri de metal și sticlă, la plasme Sony, Carlsberg, Xsara, la țoape cu laptoape, la bulibașe cu trei nokii, mă amăgesc că viețuiesc în România. Vine însă la intervale regulate dl Ion Iliescu și prăvale iarăși RSR-ul peste mine. De obicei, zbierând. Acum, și pururea, și-n vecii vecilor, într-o aceeași prezentare: „Nu vă privește!!!”. Reporterii de pe Otopeni întrebaseră ceea ce meseria le cerea să întrebe: cum e cu demisia lui Năstase? Era subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
berlinei într-o violentă explozie metalică. Cele două vehicule virară lateral spre șirul de spectatori uluiți. Mi-ar recăpătat echilibrul, ținându-mă involuntar de umărul lui Vaughan, când motocicleta cu pilotul ei sări pe capota mașinii și, lovind parbrizul, se prăvăli pe acoperiș într-o masă neagră de cioburi. Mașina fu aruncată trei metri în spate pe garlinele sale, și se opri lângă șine. Capota, parbrizul și acoperișul fuseseră zdrobite de impact. Înăuntrul cabinei, familia zăcea într-o grămadă asimetrică, bustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
efortul zadarnic de a le face să meargă înapoi, parcurgând în sens invers cimitirul orelor trecute, înșirate binevoitor în panteonul lor circular. Dar cine-ți spune că numerele ceasului nu ies din ușile dreptunghiulare, iar că eu văd fiecare minut prăvălindu-se peste mine dintr-o dată, ca lama unei ghilotine? Rezultatul, în orice caz, n-ar fi prea diferit: avansând chiar și într-o lume netedă și trecătoare, mâna mea contractată pe cârma ușoară a valizei cu rotile ar exprima tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
noi cu putere, mai umflăm mușchi și obraji, dar ne ardem numai gingiile și gura, n-atinge pe nimeni... *** A înflorit un arbore ornamental în spate, lângă tancul de apă. E un copac înclinat, care pare oricând gata să se prăvălească, să se desprindă din rădăcini. Are câteva crengi cu flori bătute, roz-violet, și altele albicioase. Nu știu cum se cheamă, habar n-am dacă ăsta o fi cireșul japonez. Oricum, nu l-am văzut niciodată făcând cireșe sau alte roade. Aici a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Au apărut și ieri, era cerul roșiatic, tulbure, s-a dus lumea la fața locului, au căzut sătenii în genunchi, ca de altă minune. - Hai, Grigore, n-ai văzut ce furtuni au fost, au zburat acoperișurile cât colo, s-a prăvălit chirpiciul, au fost și niște vârtejuri, au învolburat până și leațurile din garduri și nutrețul din șuri, au zis reporterii că-s tornade, dar de... Poate a trăsnit pe undeva, ce mare lucru? - Ei, domn’ profesor, așa-i, anul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
hai să mai vorbim și despre «sexul îngerilor», problemă fierbincioară la noi, inconturnabilă, m-aș putea exprima dacă nu mi-ar fi rușine. Într-o legendă de-a noastră, mai de-acasă: «Ce faci, heruvime? râde mititelu’ de să se prăvălească de pe podișcă, linciurind o tigvă pe băț, scormonind cu gheruța-n găvane. Ce năpasta ai acolo-n mână? - Vai, nene Aghiuță, asta nu-i coastă! Ce-am furat de la Adam?». Te-anunț pe această cale că am început procesul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
facă lipeala cu un contabil care-și arsese părul și urechile dintr-o greșeală prostească de mânuire a propanului. Mă prezentă unui absolvent care-și pierduse esofagul și sinusurile din pricina unui focar de cancer. Unui spălător de geamuri, după ce se prăvălise cu capu-n jos cale de trei etaje și se izbise de ciment. Astea erau cuvintele, greșeală prostească, focar, prăvălire. Ghinionu’ avocatului. Marele meu accident. Sora Katherine venea să-mi verifice semnele vitale la fiecare șase ore. Să-mi verifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
același motiv. Nu știam încotro merge, dar încercam să înțelegem. O curbă la dreapta, apoi una la stânga, apoi o porțiune lungă de drum drept mergând cine știe cu ce viteză, apoi o altă curbă la dreapta ne făcea să se prăvălim pe stânga. Nu știam cât avea să dureze. Nu puteam dormi. Având pe ea rochia gata-gata să plesnească și stând complet nemișcată, Brandy zice: — Știi, de la șaișpe ani am fost mai mult pe cont propriu. Cu fiecare răsuflare, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de marfă scoase de pe șine. Vagoanele acoperite erau sparte. Vagoanele-platformă erau răsturnate și încărcătura lor de bușteni și lemne de foc era împrăștiată peste tot. Vagoanele cisternă îndoite și scăpând lichid. Vagoanele pline de cărbune și așchii de lemn erau prăvălite și strânse în mormane negre sau aurii. Mirosul crâncen de amoniac. Mirosul plăcut de cedru. Soarele era puțin mai jos de linia orizontului și lumina ajungea la noi de sub lume. Erau lemne de încărcat în camionetă. Lăzi de budincă instant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]