468 matches
-
să mă-ntreb: când oare găsiți răgaz în toiul atâtor campanii să vă mai și odihniți, să mai stați la un pahar de vorbă, să vă - mă iertați - mângâiați legitimele femei, să vă faceți, c-o vorbă de-a noastră, praștie? Rar de tot - spuse turcul - dar atunci n-avem mamă, n-avem tată. La Anul Nou, de pildă. — Serios? - făcu Metodiu. — Dacă-ți spun!... zise turcul. Când Anul Nou ne prinde pe plaiurile natale, ne adunăm în case bujbeiului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
conferințe de presă ne facem relații dragă na că m-a stropit tot de noroi deșteptul ăla cu Skoda lui ce liniște s-a potolit și potaia aici după colț pe Concordiei Jenică părul lui creț unsuros buzunarele pline de prăștii Îi rezolvam problemele la aritmetică Îl umileam Îmi primeam Înghețata bătrînul Halunga În pragul clasei cureaua pantalonilor atîrnată după gît hă hă hă toată clasa În cor ce bă golanilor n-are voie omul să se ducă În pauză la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Abba! Adonai! Și-l văzură pre El chiar pre El ben Bloom Elijah prin norii de Îngeri Înălțîndu-se În splendoarea strălucirii Într-un unghi de 45 de grade peste stabilimentul lui Donohue În strada Little Green precum piatra dintr-o praștie.“ S-a terminat primul volum, mai bine nu citeam. E ca o premoniție. Cine știe ce mai e În stare să facă, Doamne ferește. Perdeaua a prins să se umfle zgîlțîită de o rafală de vînt. Din depărtare apar și dispar În răstimpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Încît nouă ni se pare anormal. Scriu În neștire, de treizeci de ani scriu În neștire, mă bălăcesc În sîngele balaurului ca blîndul Siegfried și cînd cred că În sfîrșit am devenit invulnerabilă la toate armele pămîntești, vine dintr-o praștie o piatră și gata - rămîn În drum, zac În praf, nimic nu se mai poate recupera la valoarea inițială cînd locul vulnerabil nu e În spate, ci În creier. Ca toate locurile În care existența se consumă Într-un provizorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tafta a aburilor din care erau formați, alții zăceau morți, descompunându-se, ajungând să înfățișeze înaintea dispariției câini colosali, fețe hulpave de vameși persani sau chiar minotauri agitând sulițe deasupra capetelor. Armata norilor din sud sfârșea răpusă sub tridentele și praștiile unor nori cruzi din nord, iar nomazii soseau pentru a desface și cerceta cadavrele pline de aer ale celor căzuți. Marea Aerului striga obosită, parafrazând tablouri celebre pictate tot de ea, chemând la ordine și condamnând haosul ce domnea din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
face bine treaba. Mai devreme sau mai târziu, soția medicului trebuie să vină pe balcon. Totuși, pentru cazul în care așteptarea s-ar prelungi prea mult, bărbatul cu cravata albastră cu buline albe are cu el o altă armă, o praștie obișnuită, din acelea care aruncă pietre și s-au specializat în spargerea geamurilor. Nu-i nimeni care să audă că i-au spart un geam și să nu vină în fugă să vadă cine a fost vandalul infantil. A trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
În căutarea unei căi de scăpare. Un alt bolovan, aruncat de cineva În mijlocul aglomerației, trecu pe lângă el, urmat de numeroase alte proiectile. În cealaltă parte a pieței, câțiva combatanți Începuseră să arunce cu pietre unii În alții, rotind pe deasupra capelor praștii improvizate din benzi de pânză adunate de pe jos, dintre tarabele răsturnate. Făcându-și pârghie cu scânduri și cu pari găsiți prin zonă, Încercaseră mai Întâi să desfunde caldarâmul: mai apoi, văzând că vechiul pavaj roman rezista, se năpustiseră peste rămășițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
uzate și un vraf de ziare puse unele lângă altele, care urca până la tavan. Din fereastră nu rămăsese decât o fantă micuță de unde putea zări clădirea în ruine în care locuia Fantin Marcoire. În apropierea fantei zăceau, pe jos, două praștii din lemn de alun cu elastic de cauciuc, cum își fac puștii neastâmpărați pentru a ochi păsările și fesele agentului comunal. Lângă acestea, o provizie de cuie ruginite și de șuruburi strâmbe, o bucată începută de salam, un litru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe dușmanul său dintotdeauna când acesta ieșea din casă. Mi l-am imaginat petrecând ore întregi, meditând și bând, privind tot timpul prin crăpătura ascunzătorii lui, cu urechea ciulită la zgomotele din stradă. Și apoi, punând brusc mâna pe o praștie, încărcând-o cu muniție și țintindu-l pe celălalt, așteptându-i răcnetele, auzindu-i-le, văzându-l cum își freacă coapsa, sau obrazul, sau fundul, poate și sângerând, agitându-și pumnul și înjurând, făcându-l în toate felurile, apoi lovindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți, întins, pe trunchi, scotocești în sân la toate, Mlădioasă: șoldul fraged încă n-a purtat copii. Zbârnâit de piatră, însă, vâjâia... Nici gând să tacă... Din ce praștie scăpată stăruiește în auz? Silnic, ochi deschizi la soare și-n văzduh zărești buimacă Urâciunea cu aripe prăfuite, de sacâz. Un zigzag mai mult - și tihna însorită ți se curmă Cherlăi scurt, îți clatini capul, laba scarpină mereu: Blestemata de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de deziluzii Presară zorii roșii Aromele-n fâneață Și cântă iar cocoșii O nouă dimineață Mă simt o partitură Cu note în culori Din care vin și fură Necunoscuți, comori Ci iarăși mă împrăștii Aproape clandestin Când trag copii cu prăștii În cioburi de destin. Referință Bibliografică: Mă simt o partitură / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MĂ SIMT O PARTITURĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364594_a_365923]
-
Deși sunt numai simple trucuri): Fiecare se crede mare savant, Pe toți ceilalți doar jalnice ciurucuri. Despre personalități, despre statui, Despre pașii prin ere, prin istorie, Ar fi, desigur, inutil să le spui Celor cu existență „provizorie”: Ochesc voioși cu praștia spre cer Să prefacă în țăndări lumina. Nu au împușcat nici un „rinocer” Cu care să împodobească vitrina. La drept vorbind, vânatul era interzis - Să ucizi metafore, seri adormite, Nimicul, uitarea și chiar vreun proscris, Ori alte fantezii indefinite. Amintirile sunt
TRÂMBIŢE DE ROUĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361400_a_362729]
-
Neagu, publicat în Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017. APA Privește, Apa a început să râdă În cercuri concentrice Sub atingera degetelor mele. Privește, Apa a început să tremure Atinsă de piatra Plecată din mâna meaa Ca aruncată din praștie Privește , Apa zilelor și nopților mele Țiitoare fidelă A început să -mi topească ființa În imensiatea ei. COPACUL A înflorit zarzărul de la fereastră Anul acesta a mai pierdut un ram Era tocmai ramul care-mi bătea în geam De-acum
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
desprinse la capete. Îmi iau inima în dinți și pornim spre casă, traversând cât se poate de pașnic parcul din spatele blocului nostru. Înainte de a reuși să îmi dau seama, intrăm în raza de acțiune a unor băieți care trăgeau cu praștia în pereții garajelor. Deodată, Miță descrie artistic o voltă în aer și se prăbușește la picioarele mele, cu un răcnet spartan. Sângele țâșnește în jur, iar băieții cu praștiile o iau la fugă pe lângă bloc, făcându-se imediat nevăzuți. N-
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
intrăm în raza de acțiune a unor băieți care trăgeau cu praștia în pereții garajelor. Deodată, Miță descrie artistic o voltă în aer și se prăbușește la picioarele mele, cu un răcnet spartan. Sângele țâșnește în jur, iar băieții cu praștiile o iau la fugă pe lângă bloc, făcându-se imediat nevăzuți. N-aș putea spune cum am ajuns la spital și nici când a apărut medicul de gardă. Îl văd doar că zâmbește în colțul gurii în timp ce mă salută, după care
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
cămeșoaie, rupându-le în bucăți, se încolăceau, se răsuceau, iar în urma încleștării lor zburau prin tot cerul flendurile vineții sau alburii. Viteazul Nor Alb apucă de plete un lungan cu armură plumburie, îl învârti de câteva ori ca pe o praștie și-l aruncă cu putere în mijlocul zdrențăroșilor vineții, rostogolindu-i unul peste altul, de zburau armurile de pe ei. Aceștia, când se dezmeticiră, încă buimaci, o luară la fugă, lăsând în urma lor cerul senin prin care zburau doar norii albi, care
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
ne-au pârât la matale e nea Ilie al lu’ Cloță, nea Mitu al lu’ Baibarac și nea Jan al lu’ Găoază. Atunci ne-am gândit noi să ne răzbunăm pe ei. Eu am propus să le spargem geamurile cu praștia, Afaceristu’ a zis că să le vopsim porțile cu căcat iar Hapciurică a propus să le dăm foc cu cocteiluri Mototol... —Molotov, băi prostule! l-a întrerupt Hapciurică. —Taci, păduche! a intervenit Afaceristu’, lasă-l să spună, că zice bine
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
nu se știe pe ce drum ni se va întoarce sufletul acasă lumea cu rănile ei îl face uneori să alerge pe mai multe cărări până când cineva o să-i dea un semn bun iscoadele pământului îi tot țintesc fruntea cu praștia așa încât ea se apropie încet-încet de glezne îngerul îl ridică iarăși și iarăși ca pe un copil împiedicat - lăstar udat cu veșnicie... Referință Bibliografică: Exil în inimă / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 192, Anul I, 11 iulie
EXIL ÎN INIMĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367097_a_368426]
-
Tetoiu, Lucian Antonie, a mulțumit micilor artiști precum și distinșilor oaspeți care au contri- buit la reușita desfășurare a Festivalului Național de Dramaturgie “Goana după fluturi” aici, în Budele lui Bogdan Amaru, “un cătun la un strănut și o aruncare de praștie de Carpați”,cum îi plăcea lui să-l prezinte tuturor con- fraților săi de la “Colivia cu sburători” a lui Eugen Lovinescu. ION I. PĂRĂIANU Amaru”>. Din anul 2004 concursul se desfășoară sub denumirea La început, între 1992 - 1996, s-au
FESTIVALUL NAŢIONAL DE DRAMATURGIE GOANA DUPĂ FLUTURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350422_a_351751]
-
imaginarul tradițional, cu variații de la o categorie folclorică la alta. Sinonime ale acestei cingători, ce încorseta mijlocul și făcea zvelt trupul, numit, în unele părți ale țării brâu, au umplut cu semnificații vocabularul limbii române, spunându-i-se când șerpar, praștie, tisău, chingă (în zonele Banatului și ale Olteniei), când chimir. Ultima denumire datând deodată cu nemurirea, adică din sanscrită kemer, cu același sens pe care îl are și astăzi în portul nostru bărbătesc. Bărbatul din Apuseni e mândru când își
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
-n copaci se lipesc transpirate de iriși arzând... Altitudinea scrisului aduce de departe vulturii albi înflăcărându-și propriul sânge - senzația morții galante plimbându-și imaginea și lecțiile de pian prin fața satelor fără porți. Se desfrunzesc pietre, sângele se aruncă cu praștia și se răsucește-n răni, aripile zeilor îngheață înainte de a atinge numărul vieții. Nu trezi ecourile în șirul ierbii sarea din adevăr s-a sfârșit. Rămâne izul amar cât molozul dus cu lopata și spălat cu grijă la izvor. Clocotul
TRECEREA DINTÂI de ELENA LAURA BUMBAC în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349925_a_351254]
-
pe lac punea bărcuțe pe pârâu și odată l-a întrebat o fetiță unde îi e tatăl i-a răspuns că e după gratii lângă al lui și lângă bunicu-său i-a fost de ajuns copil fiind să ucidă cu praștia o rândunică ce maiestuoasă își scutura ploaia din aripi pe cablul de lumină să priceapă că a face o cruce pe pământ din așchii e prea târziu pentru a reînvia un zbor Referință Bibliografică: iubirea îi e dojană / Radu Liviu
IUBIREA ÎI E DOJANĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347528_a_348857]
-
în fața fiorosului vrăjitor. Acesta râse în hohote, mai atinse cu nuielușa de abur câteva oale de smântână și pe biata vânzătoare, iar piața se umplu de vuietul țăndărilor. Și smântâna și vânzătoarea se prefăcură în cioburi, de parcă cineva aruncase cu praștia în vitrina magazinului. - Acum, că ați aflat cine sunt, tună vrăjitorul, să-mi aduceți la palat jumătate din mărfurile pe care le vindeți, ca să nu mă obosesc eu să vi le iau pe toate! Vai de acela care va încerca
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
la soare,/ Să-i mângâi petala ieșită din floare.” ( „Pomul speranței”) . Gingășia, umorul sunt caracteristice întoarcerii în timpul inocenței, copilăriei, nu neapărat liniștită, dar trăită efervecent, în aduceri aminte emoționante, topite în pagini de un fel de „autobiografie literară” („ Barza”, „Burcuș”„,Praștia”, „La spânzit”, „Sacul țiganului”, etc.”). Comuniunea cu natura e prezentă, e încărcată de emoție în „Alunul sufletului meu”, iar iubirea „adolescentină” în „Învăț...meserie”, „Dacă trișezi, viața nu te iartă!”. Școala, etape și întâmplări din diferitele perioade ale devenirii autorului
NOTE DE LECTURĂ: „FĂRĂ VOIA MEA…” DE MIRCEA GORDAN de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365871_a_367200]
-
-n lumea mică. în universul prea abstract. Căci am visat un orb din naștere, Și-am devenit un tact. M-am mâniat curând Căci prea târziu mi-am dat seama Că am tot. Și-am alunecat precum o piatră prin praștie într-o strâmtoare fierbândă. Colindând și remușcând o obligație de-a pururi pură de-a pururi prea înaltă. Explicăm prea des neînțelegerea, și-al nostru gen ne-mpiedică să răspândim un gând refugiu și neluminat. Încorporat de-a lui idee
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]