5,068 matches
-
probleme grave care viciază timpul în care trăim, identificarea subtilă a oazelor de normalitate în deșertul unor imense confuzii, intră, prin însăși circulația lor extrem de restrînsă, de-a dreptul confidențială, mai degrabă într-o zonă a magiei decît într-una pragmatică și devine, pe nesimțite, nu un act punitiv, ci unul exorcizator. În contextul luptei pe care Paula Ribariu, acest David transparent și fragil, a angajat-o cu Muzeul Național de Artă Contemporană, cu acest Goliat infatuat, semidoct și dogmatic, întrebarea
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
imperativ e aproape întotdeauna precedat de o marcă specifică, dezambiguizatoare: interjecția hai, cu diferitele sale variante, analoge conjugării verbului (haideți, haidem), ori populare și regionale (haide, haida). Este vorba de o tendință care reflectă întărirea folosirii interjecției hai ca marcă pragmatică; am comentat cîndva, în această rubrică, noua formulă de salut din limbajul tinerilor: hai pa. În același timp, tendința poate să fie legată de prezența foarte puternică a conjunctivului în limba română: trăsătura balcanică a înlocuirii infinitivului prin conjunctiv (tiparul
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
sens de concesie. E o dovadă că hai a trecut de la îndemnul la mișcare, deplasare (,Hai la câmp") la unul mai general, de acțiune (,Hai la treabă"), apoi la acțiunea verbală (,Hai să zicem") și a devenit o simplă marcă pragmatică, tinzînd spre gramaticalizare (,Hai să fie"). Evoluția nu e încheiată; deocamdată excesul de hai în dialoguri ni se mai poate părea cam colocvial, uneori aproape nepoliticos - dar tendința este firească și chiar motivată din punct de vedere strict lingvistic.
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
perspectiva vițelului asupra realității rurale. Proprietarul își înscrie vițelul în registrul agricol, îi dă un nume, Apis-Bălan, se pregătește să-i facă asigurare, îl duce în cireada satului. La antipodul lui Serafim Ponoară se află văcarul, Anghel Farfurel, ins descurcăreț, pragmatic, dotat cu ceas, brichetă-revolver și motoretă, comunicând cu sătenii prin intermediul postului de radio local. E puțin prea deștept pentru un văcar, dar e un personaj pitoresc: țiganul e, din câte se pare, copilul din flori al preotului și amantul nevestei
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
care nu știu cine ar putea-o controla. Într-o lume în care ,liberal" conotează, din punct de vedere ideologic, tot mai mult o gândire de stânga, va fi foarte greu să convingi un electorat dezamăgit că tu propagi valorile unei drepte pragmatice. Prin urmare, senzația mea este că la vârful PNL se merge pe politica păguboasă de a mai fura o zi de la Dumnezeu și un vot de la românul îmbătat de iluzii. Ziua socotelii nu e, însă, prea îndepărtată, dar teamă mi-
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
de amplificare a acordului), Marioara Ion (despre negocierea comercială), Ioana Cristina Pârvu (secvențele metacomunicative), Carmen Radu (tipurile de dezacord), Răzvan Săftoiu (conversația fatică), Andra Șerbănescu (strategiile de disociere în discursul cooperativ) au demonstrat utilitatea demersului și coeziunea școlii bucureștene de pragmatică. Limite de spațiu și imposibilitatea practică de a fi urmărit toate lucrările prezentate pe secțiuni ne împiedică să descriem amănunțit contribuțiile altor cercetători din Italia, Franța, Spania, Germania, Elveția, Austria, Olanda, Belgia, Israel, SUA, România, Moldova. Unele au prezentat rezultatele
Cooperare și conflict by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11654_a_12979]
-
se produce pe alte drumuri decît pe cele care circulă propriile amintiri. Interviul aici este o dislocare din sine. Monocordă, astfel este și interpretarea lui Marian Râlea din acest plan, albă. Toată relația asta este un fel de hărțuială rece, pragmatică, care naște, în pusee, întoarcerea lui Primo Levi către Infernul său. De acolo vine și valsul. Valsul morții. Valsul cu el însuși, cu colivia cu pantofi, cu femeile care îl intervievează, cu noi, spectatori-numere-martori, valsul care amestecă pași, povești, care
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
augmenta mîndria. Dar, într-o perspectivă occidentală internă: "recolta" internațională a eforturilor valorosului nostru intelectual român nu era, întotdeauna, la înălțimea entuziastelor sale așteptări. Printre notațiile de călător ale lui Adrian Marino, nu de puține ori întîlnim și semnale de pragmatică evaluare a "realităților europene". Mai întîi, cele privind "culturile mici" în raport cu "marile culturi autarhice": "doar culturile mici sînt cu adevărat universaliste, deschise întregii lumi"". Celelalte sînt "predispuse să transforme sistemul propriei culturi în normă universală, prin satelizare" (Prezențe europene..., p.
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
și chestiunea, atît de precisă, a mimesisului. Nu e nici o îndoială că schițele lui Caragiale pe tema evenimentelor publicistice se înscriu în ecuația disputei dintre adevăr și iluzie. Societatea capitalistă - aceea în care explodează șocul mass-media -, cu tot excesul ei pragmatic, are drept consecință instituirea unei ontologii a iluzoriului. Tema dispare și e irecognoscibilă sub straturile de variațiuni - a căror singură realitate e limbajul. Sau, mai uman spus: realitatea e deja interpretare. În acest context, mai contează - nu adevărul, care rămîne
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
alte grupări europene. Pe de altă parte, observă cu finețe și discernământ elemenele contradictorii ale programului mișcării: “Junimiștii au obsesia unui nou început în cultura română, iar programul lor inițial exprima această atitudine intelectuală iconoclastă, dar - surprinzător - într-un spirit pragmatic, așezat și coerent în cele mai mici detalii ale unei acțiuni culturale pozitive de bătaie lungă. Aceasta e, poate, fața matură, bătrânicioasă, a criticismului junimist” (pp. 8-9). Este o observație ascuțită, ce prinde ca în ambră ceea ce aș numi paradoxul
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
se ascunde o cultură a memoriei și sîntem tentați spre uitare, supraviețuire («l^art de survivre»), compromis, duplicitate și complicitate. Și în special sîntem tentați spre continuitate spre deosebire de principiul individuației». Deci, preocupările noastre sînt dirijate către un prezent materialist și pragmatic din care vrem să extragem cît mai multe foloase imediate: «Să ne îmbogățim»! Nu avem o cultură a trecutului, a tradiției, a memoriei (a dreptului, a justiției, a obligației de a nu uita) și a responsabilității pentru că sîntem lipsiți de
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
nu voi renunța repede și fără strângeri de inimă. Dar, pe de altă parte, 8.000 de pagini pe care, până în cele din urmă, le vor consulta doar specialiștii și câțiva alți intelectuali... Grea dilemă! Bine că a tranșat-o, pragmatic, Mugur Vasiliu și a făcut ediția. Poate că, la volumele viitoare, modelul unei alte ediții anastatice, cea a poeziilor lui Eminescu (Ediția „Maiorescu”, din 1884, a fost reprodusă în 1989, la împlinirea unui secol de la moartea poetului, cu o foarte
Un proiect național by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13006_a_14331]
-
urmei, elocința creștină va egala elocința păgână. Era, la început, o simplă problemă de timp, acum este, poate, în acest loc un dublu comandament: preotul trebuie să posede și elocință, un alt fel de elocință, dar nu mai puțin eficace (pragmatică), după cum are a practica și asprimea. Lui Deogratias îi atrage Augustin atenția să-și exulte interesul față de caracterul misterios al Stripturii (și Augustin e alexandrin, nu antiohian; exegeza ad litteram este o exegeză a credinței, una căreia i se supune
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Doinaș de a evidenția încă o dată gradul maxim al libertății ontologice a spiritului poetic-liric. Constituindu-se, realul poetic e înzestrat cu potențial comunicativ. Doinaș atinge aici problematica receptării poeziei, distingînd între tipul de mesaje al realului nepoetic, determinat de raționalism pragmatic, și disponibilitatea de comunicare a realului poetic. Acesta din urmă e imagine a subiectului liric-poetic, produs al altor tipuri de raporturi ale spiritului cu lumea. În realul poetic se pot citi "un sentiment, o stare de suflet (s.a.) în fața lucrurilor
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
regelui "Ca rol" (!), sau în broșura-i din 1907, concepută sub oblăduirea maximalistului Cristian Rakovski... Umorul e, altminteri, după Wilde, o formă de (supremă) politețe: aceea a disperării. - Sub flamura artei cu tendință, s-a speculat mereu asupra unui rol pragmatic al comicului, echivalat cu dăscăleala, cu o cenzură, cu o punițiune. Moličre, Goldoni, Gogol, Caragiale deveneau niște manechine costumate în pedagogi severi, cu o nuia în mînă. E o exagerare a unui factor ce, până la un punct, poate fi validat
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
a tinerilor români. O ieșire prin dialog, dezbateri, reprezentări grafice, reprezentații artistice. Pentru unii, este chiar o ieșire fizică din casă, din fața tv-ului, din cafenelele În care cultura bate la ușă. Până la urmă, o ieșire În cultură. În spirit strict pragmatic, FILIT 2013 este un prim pas spre limitarea exodului tinerilor În alte orașe ale lumii. Să vezi „cu ochii tăi” și nu din poveștile nemuritoare că „și la noi se poate” este o formă de identitate și de apartenență. Să
ALECART, nr. 11 by Emil Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92306]
-
romanul de debut 25 de ani mai târziu. Îl regăsim pe Clay, la fel de nefericit, însă mai hotărât decât în prima sa apariție. Promiscuitatea este aceeași; doar personajeleClay, Blair, Trent si Julian - apar mai îmbătrânite și obosite. Acestea reacționează mai puțin pragmatic la tentațiile sociale din jurul lor. Într-o realitate fictivă, Imperial Bedrooms recurge frecvent la primul roman al lui Ellis, dar și la filmul aferent. Elementul șocant dispare însă acum. Imperial bedrooms este continuarea firească a unor vieți de-a lungul
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
Elementul șocant dispare însă acum. Imperial bedrooms este continuarea firească a unor vieți de-a lungul a 25 de ani. Cititorul intuiește ce personaje vor muri de supradoză de narcotice, bănuie acțiunile violente și relațiile bolnăvicioase. Mai puțin poetică, mai pragmatică și mai puțin confuză, Imperial Bedrooms este o continuare în esență mai elegantă și mai matură a lui Less than Zero. Cărțile lui Ellis transformă realitatea în paradox fictiv. Granițele lumii postmoderne sunt exacerbate și încețoșate. Ficțiunea lui Ellis nu
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
prin excelență, ce era cunoscut cu mult înainte de apariția islamului. În acest fel, teoria a evoluat direct din practica muzicală, sunetele neavând o reprezentare abstractă, simbolică, desenată pe hârtie - de tip neumă, notă sau alt semn grafic - ci una extrem de pragmatică, palpabilă. Pentru un muzician oriental, un sunet este reprezentarea amplasării unui deget într-un anume loc de pe tastiera luth-ului. Cel mai grav sunet pe care luth-ul îl putea produce a devenit limita inferioară a sistemului modal oriental și
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
al procesului de judecare. Termenul stă și pentru procesul (psihologic), dar și pentru produsul (logic obiectiv al) acelui proces. Să deplângem, acum, aceasta bogăție de sensuri, acest echivoc sau ambiguitate sistematică? Nicidecum. Limba naturală, cu toate aceste caractistici semantice și pragmatice, care par a fi infirmități, este întru totul în ordine, așa cum este ea. Nu are nevoie de vreo reforma specială. Este adevărat că avem nevoie de o bună punere în ordine a cuvintelor care redau aceste concepte. Și cred că
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
împreună pentru a schimba America. Și într-o oarecare măsură au reușit, cu toate că generația Woodstock în mare parte a devenit conservatoare din punct de vedere economic, chiar dacă nu social, azi majoritatea dintre ei fiind manageri de corporații, bancheri, tehnocrați, oameni pragmatici, si capitaliști convinși. La fel și în Germania unde în anii 60 și 70 tinerii au cerut schimbări și odată ajunși la putere le-au aplicat. Ne confruntăm oare cu o situația similară în România unde o generatie in varsta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]
-
care se pricep mai mult la jocuri politice decît pe cei care au pregătirea, integritatea și seriozitatea de a-si servi semenii. Comportamentul nostru electoral trebuie și el schimbat. Votăm vedete de tipul Remus Cernea, în loc de a vota oameni serioși, pragmatici, încercați de viață, cu un palmares incontestabil de realizări în viața personală, profesională ori în societate. Votăm partide politice în loc de a vota independenții. Votăm după instinct în loc de a vota după rațiune. Nu dorim să denigram. Pe lînga identificarea deficiențelor democrației
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]
-
ce avea să revoluționeze astronomia de atunci și astrofizica de azi!) avea să facă chiar și astrologie meteorologică ajungând la performanța, confirmată de evenimentele climaterice, de a anticipa direcția, forța și viteza vântului într-un anume moment de peste an. Americanii pragmatici au adoptat necondiționat astrologia financiară În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, informația astrologică devine o preocupare susținută, în toate marile capitale europene și orașe de veche tradiție universitară, de profesori, oameni de știință erudiți (mai ales din
Când s-a născut astrologia financiară? [Corola-blog/BlogPost/93951_a_95243]
-
și evident, astrologia financiară. La sfârșitul secolului al XIX-lea, astrologia făcuse un prozelitism redutabil dincolo de Ocean, în Statele Unite, chiar dacă acest tip de abordare a realității nu se îngemăna cu nimic din istoria lor culturală, cu obiceiurile sau cu tradiția. Pragmaticii americani și-au zis: „orice sfat care mă conduce la optimizarea unei afaceri sau la îmbogățire este bine-venit“. Primul institut de studiu al astrologiei financiare s-a deschis în 1898, nu întâmplător, la Boston. Publicațiile cu predicții astrologice privitoare la
Când s-a născut astrologia financiară? [Corola-blog/BlogPost/93951_a_95243]
-
să-i mulțumesc pentru cooperarea pe care am avut-o cu România. Președintele României, domnul Traian Băsescu: Domnule președinte, cu permisiunea dumneavoastră, voi folosi limba română, pentru că ascultătorii noștri sunt români. Mulțumesc, domnule președinte Barroso, pentru discuția bună și extrem de pragmatică, pe care am avut-o astăzi. Subiectele în discuție au fost menționate și aș vrea să subliniez și un punct de vedere al României cu privire la Mecanismul de Cooperare și Verificare, dar și la Raportul Comisiei, legat de corupție la nivelul
Barroso: România trebuie să adere la Schengen cât mai rapid [Corola-blog/BlogPost/94034_a_95326]