802 matches
-
păstrează mereu contiguitatea: "Azi duc diluviu... mâne nemurire O armonie care capăt n-are" Viața privită precum curgerea râului insuflă forță, îl înscrie în marele curs al lumii, simbolizează statornicie. Apa face parte din cele patru elemente "stihinice" prezente în Pravila lui Matei Basarab 35 pe care Eminescu și-a constituit principiul euthanasiei: "Simt că măduva mea devine pământ, că sângele meu e înghețat și fără cuprins ca apa..." M. Eminescu extinde tot mai mult acest șir de personaje aurorale care
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Enitharmon În grab' ai răsturnat-o mînios, nesuferite Demon!" "Ce Arhitect Suprem" zise Tharmas, "se-ncúmetă să-mi stăpînească voia? Fiindcă dacă vreau, tulbur aceste ape. De vreau, în pace ele dorm 55 Sub încruntarea-mi aprigă; voia îmi va fi Pravila". Așa zicînd, pe luminoasă Enitharmon răpit-o-a-ntr-un Val De lîngă Los departe luînd-o, însă o copleși cu cea mai dulce tristă grijă Pe-un mare val în caldu-apus, îmbălsămîndu-i sîngerînda rană. O, Los cum mai urlắ la frîngerea în două! Se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de la Cernica. Acatistele, păstrând tonalitatea tradițională și prozodia imnului bizantin, surprind prin poeticitatea lor: „Vezi toamna cum se-mbracă în trup pogorâtor/ Acoperindu-și moartea ca iarba-n rădăcină./ La râul Babel plânsem. Din floarea ce se-nchină/ Acestei triste pravili mai stăruie un dor/ Horit în neodihna miresmelor: lumină./ Ucenicindu-i nopții și bând-o prin tăgadă,/ Lucoare nouă, sfântă, ne-mbată și ne pradă./ Aliluia!” (Acatistul Sf. Ioan Valahul, Starea a treia). Volumele următoare, Istorii agrippine (1976), Anamneze (1984
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
mirean (mireninu), stareț (stareti), sobor (săboru), țârcovnic (țrăkoviniku), vlădică (vladika-stăpân), cădelniță (kadilinița), dveră (dviri), jertfă (jrătva), odăjdii (odejda), prapur (praporu), prestol (prestoli), procovețe (pokrovu), strană (strana), troiță (trojka), maslu (maslo), molitvă (molitva), pogribanie (pogribaniie-înmormântare), prohod (prohodu), pomană (pomenu), post (postu), pravilă (pravilo), sfeștanie (osviașteniie), slavă (slava), slujbă (slujba), căință (kainta), taină (taina), spovedanie (spovedaniie), utrenie (utrenia), vecernie (vecernia). Au intrat în limba română unele cuvinte din limba slavă literară: cazanie (kazaniie), ceaslov (ceasoslovul), molitvelnic (molitviniku), predoslovie (predislovie), propovedanie (propovedaniie), stih (stihu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mireninu), stareț (stareti), sobor (săboru), țârcovnic (țrăkoviniku), vlădică (vladika-stăpân), cădelniță (kadilinița), dveră (dviri), jertfă (jrătva), odăjdii (odejda), prapur (praporu), prestol (prestoli), procovețe (pokrovu), strană (strana), troiță (trojka), maslu (maslo), molitvă (molitva), pogribanie (pogribaniie-înmormântare), prohod (prohodu), pomană (pomenu), post (postu), pravilă (pravilo), sfeștanie (osviașteniie), slavă (slava), slujbă (slujba), căință (kainta), taină (taina), spovedanie (spovedaniie), utrenie (utrenia), vecernie (vecernia). Au intrat în limba română unele cuvinte din limba slavă literară: cazanie (kazaniie), ceaslov (ceasoslovul), molitvelnic (molitviniku), predoslovie (predislovie), propovedanie (propovedaniie), stih (stihu), stihiră
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
română, fie la cererea oficialităților locale, fie la solicitarea domnilor sau mitropoliților din Țara Românească și Moldova, fie din proprie inițiativă. Între acestea se numără și variantele românești ale principalelor scrieri ale cultului ortodox : Întrebare creștinească [Catehism] (1560), Tetraevangheliar (1561), Pravila sfinților oteți (c. 1560-1562), Lucrul sfinților apostoli [Apostolul] (1566), Tâlcul evangheliilor și Molitevnic rumânesc (1567), Psaltirea (1570), Liturghier (1570), Cartea ce se cheamă Evanghelie cu învățătură (1581). În epilogurile tipăriturilor sale, C. insistă asupra necesității introducerii limbii române în oficierea
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
Brașov, 1560; ed. I. Bianu, București, 1925; ed. îngr. Alexandra Roman Moraru, în Texte românești din secolul al XVI-lea, București, 1982; [Tetraevangheliar românesc], Brașov, 1561; ed. îngr. Florica Dimitrescu, București, 1963; [Evangheliar slavonesc], Brașov, 1562; ed. 1579; ed. 1583; Pravila sfinților oteți, Brașov, c. 1560-1562; ed. îngr. I. Bianu, București, 1925; ed. îngr. Gheorghe Chivu, în Texte românești din secolul al XVI-lea, București, 1982; Lucrul sfinților apostoli [Apostolul], Brașov, 1566; ed. îngr. I. Bianu, București, 1930; Tâlcul evangheliilor și
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
evoluția, sub spectru tragic, a românilor - descendenți autentici ai „râmlenilor” -, a căror glorie și vrednicie de odinioară ar contrasta însă cu ignoranța neamului („încungiurat de norul neștiinții”) de pe un teritoriu altădată independent și unitar. Alte câteva texte, cu folos didactic (Pravila, după rândul slovelor de la buchi sau Cartea de religia și obiceiurilor turcilor, ieșite de sub teasc sau nu), rămân să circule în epocă, atribuite, de asemenea, lui C. SCRIERI: Despre articulușurile ceale de price, îngr. Laura Stanciu și Alin-Mihai Gherman, introd
COTORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
al vigorii creatoare. A. n-a fost un spirit retrograd, ci un adversar al falsității. „Tezaure mocnite” zac în popor. Fierarul afirmă forța faptei, țăranul a împrumutat înțelepciunea pământului. Poezia și muzica lor atestă un adânc extaz (Pentru bilanț, Bărăganul). Pravila de morală practică abandonează ironia pentru negația directă. Hula și mesianismul o plasează în descendența biblicelor profetice. Instinctul posesiv, febra puterii stârnesc vituperația și cheamă pedeapsa divină. A. opune pe a avea plinătății existențiale a lui a fi. El proslăvește
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
din ultima perioadă sunt expresia detașată a unui sentiment particular: condamnarea la singurătate a statuilor publice: „A trebuit să-nving / să tot înving / Tristeților să pun în mine stavili, / Să umblu-n zale, / sabie să-ncing / Să-mi țin dorința-nlănțuită-n pravili... Când aș fi vrut să zic și eu / Am constatat că limbă n-am, nici gură, / Și că-s ținut sub pază-ntr-un muzeu / Pustie pe dinăuntru - o armură.” E vremea când poetul se întoarce spre sine, cel din
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
colaborare cu N. Cartojan), București, 1926. Ediții: Antim Ivireanul, Predice făcute pe la praznice mari, București, 1886; Dosoftei, Psaltirea în versuri, introd. edit., București, 1889; Vasile Alecsandri, Opere complete. Poezii, I-II, pref. edit., București, 1896; Coresi, Întrebare creștinească, București, 1925, Pravila Sfinților Apostoli, București, 1925, Lucrul apostolesc. Apostolul, București, 1930. Repere bibliografice: Iorga, Pagini, I, 37-39; Publicațiuni de Ioan Bianu, București, 1901; G. Bogdan-Duică, Ion Bianu, „Despre introducerea limbii românești în biserica românilor”, CL, 1904, 7-9; Arghezi, Scrieri, XXIII, 269-272, XXVI
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
și a intrat în lexicul românesc termenul solomonar sunt secolele XVII-XVIII (probabil în Ardeal), epocă pe care putem risca să o limităm la perioada cca 1650 - cca 1750. Argu- mentele pe care se bazează ipoteza mea sunt următoarele : 1. în Pravila lui Matei Basarab, tipărită la Târgoviște în anul 1652, se fac referiri și la vrăjitori populari cu puteri meteorologice. Ei sunt numiți în text „gonitori de nori” (57, p. 306). Dacă la jumătatea secolului al XVII-lea s-ar fi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
înțeles prin „gonitori de nori” ceea ce înțelegem astăzi prin „solomonari” și dacă acest din urmă termen ar fi fost cunoscut și folosit la acea dată, este de presupus că, pentru a se face înțeles de diferite categorii de cititori, autorul Pravilei ar fi înlocuit sau, cel puțin, ar fi dublat sintagma folosită (gonitori de nori) cu denumirea de solomonari. Problema este mai complicată și de aceea doar o enunț aici, urmând să o reiau mai detaliat peste câteva pagini. 2. Este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ortodoxia română a luptat împotriva practicilor magice și păgâne și prin intermediul textelor care înfierau aceste practici și puneau sub semnul unor severe pedepse duhovnicești atât pe vrăjitori (inclusiv pe „gonitorii de nori”), cât și pe „ceia ce merg pe la vrăjitori” (Pravila de la Târgoviște, 1652) sau „ceia ce aduc vrăjitori la casele lor” (Șapte taine a bisericii, 1645) (vezi 112, p. 116). Astfel de texte erau redactate în primul rând pentru uzul clericilor, nu doar pentru a-i stimula la o campanie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
astfel de texte (manuscrise sau tipărite) s-au bucurat de o amploare deosebită în epoca de care mă ocup. Iată câteva titluri de astfel de cărți (texte) apărute de-a lungul a doar câtorva decenii din secolul al XVII-lea : Pravila aleasă (1632), Pravila bisericească de la Govora (1640), Șapte taine a bisericii (1645), Pravila lui Vasile Lupu sau Carte românească de învățătură (1646), Pravila lui Matei Basarab sau îndreptarea legii (1652), Cărțile ceale mincinoase, pre care nu se cade a le
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
manuscrise sau tipărite) s-au bucurat de o amploare deosebită în epoca de care mă ocup. Iată câteva titluri de astfel de cărți (texte) apărute de-a lungul a doar câtorva decenii din secolul al XVII-lea : Pravila aleasă (1632), Pravila bisericească de la Govora (1640), Șapte taine a bisericii (1645), Pravila lui Vasile Lupu sau Carte românească de învățătură (1646), Pravila lui Matei Basarab sau îndreptarea legii (1652), Cărțile ceale mincinoase, pre care nu se cade a le ținea și a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în epoca de care mă ocup. Iată câteva titluri de astfel de cărți (texte) apărute de-a lungul a doar câtorva decenii din secolul al XVII-lea : Pravila aleasă (1632), Pravila bisericească de la Govora (1640), Șapte taine a bisericii (1645), Pravila lui Vasile Lupu sau Carte românească de învățătură (1646), Pravila lui Matei Basarab sau îndreptarea legii (1652), Cărțile ceale mincinoase, pre care nu se cade a le ținea și a le ceti direptu credincioșii hristiani (1667-1669), Așezământurile Vlădicăi Sava pentru
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
astfel de cărți (texte) apărute de-a lungul a doar câtorva decenii din secolul al XVII-lea : Pravila aleasă (1632), Pravila bisericească de la Govora (1640), Șapte taine a bisericii (1645), Pravila lui Vasile Lupu sau Carte românească de învățătură (1646), Pravila lui Matei Basarab sau îndreptarea legii (1652), Cărțile ceale mincinoase, pre care nu se cade a le ținea și a le ceti direptu credincioșii hristiani (1667-1669), Așezământurile Vlădicăi Sava pentru folosul preoților, a beserecilor și a creștinilor (1675), Mărgăritare, adecă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
epocă și deci înainte de spectaculoasa substituire de care am vorbit ? Un răspuns cert și argumentat este, deocamdată, imposibil de dat, având în vedere sărăcia informațiilor pe care le deținem privind această problemă. Câteva comentarii și-ar putea totuși dovedi utilitatea. Pravila lui Matei Basarab sau îndreptarea legii, tipărită la Târgoviște în anul 1652, cuprinde și texte prin care sunt înfierate diferite tipuri de vrăjitori. Aici se fac referiri și la vrăjitori cu puteri 264 Ordine și Haos meteorologice. Iată pasajul care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
excepție : „cei ce să chiamă gonitori de nori”. Precizarea nu este gratuită. Formula utilizată lasă să se înțeleagă faptul că acest gen de vrăjitori cu atribute meteorologice erau numiți (sau se auto- intitulau) „gonitori de nori”. Comentând pasajul respectiv din Pravilă, I.-A. Candrea i-a identificat, fără să argumenteze, pe „gonitorii de nori” cu „solo- monarii” (29, p. 171), dar aserțiunea sa este discutabilă. Sigur că din marea breaslă a vrăjitorilor „gonitori de nori” fac parte și „solomonarii”, dar aceștia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și „solomonarii”, dar aceștia din urmă au un statut și comportament distincte, inconfundabile. Solomonarii sunt nu numai gonitori de nori, ci și gonitori pe nori. în al doilea rând, trebuie să se țină seama de faptul că textul citat din Pravila lui Matei Basarab (1652) nu se referă nici la o situație strict românească, nici anume la epoca secolului al XVII-lea. Pasajul respectiv este o preluare din limba greacă a Canonului 61, adoptat de Sinodul ecumenic trullan. Este un sinod
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în secolele IV-VI) episcopi ai Tomisului și mitropoliți din Scythia Minor „participau activ la sinoadele ecumenice și locale din cadrul Imperiului Bizantin” (37, pp. 28, 99). De altfel, prevederi similare vor face ulterior obiectul unor texte cuprinse în literatura juridică (Pravile), redactate și tipărite în Țările Române începând din secolul al XVII-lea (186). Nu este locul aici să inventariez toate tipurile de amulete, talismane, baiere, răvașe de leac, filactere, avgare etc., cunoscute și folosite de români în diferite scopuri magice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
această carte, a cărei predoslovie avem bucuria să o scriem, principiul sfânt, alcătuitor al vieții și lucrării profesorului ieșean, a fost cel socratic, al cunoașterii de sine. Zicerea celebră și esențială "Cunoaște-te pe tine însuți" a constituit și constituie pravilă pentru dânsul, stâlpul stâlpelnic al casei sale. Demersul existențial al Domniei Sale s-a structurat în jurul tâlcurilor de adânc ale acestui sâmbure filosofic. Acum, la ceasul retrospecțiilor, al privirii în urmă către cele făptuite, Mihai Pricop a simțit nevoia să-și
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
1531-1558), MM, 1960, 5-6; Piru, Ist. lit., I, 33-35; Lăudat, Ist. lit., I, 39-41; Ist. lit., I, 261-264; Panaitescu, Începuturile, 24; Mihăilă, Contribuții, 104-163; Ivașcu, Ist. lit., I, 83-85; G. Mihăilă, Cronica episcopului Macarie, LRV, I, 168-171; G. Mihăilă, Sintagma (Pravila) lui Matei Vlastaris și începuturile lexicografiei românești (secolele XV-XVII), „Studii de slavistică”, 1969; Dicț. lit. 1900, 525-526; Mazilu, Lit. rom., 280-304; Mazilu, Proza, 266-288; Mazilu, Recitind, I, 120-122, 165-168, 210-218, III, 23-28; Dicț. scriit. rom., III, 3-5. D.H.M.
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
apelează la procedeul narativ dificil al relatării la persoana a doua, autoarea realizând o „narațiune în oglindă” (Costin Tuchilă). În tradiție argheziană par să se înscrie tabletele despre virtuți, ispite și fericire din Geografie cu îngeri (1997), un fel de „pravilă de morală practică” pe cont propriu, în care îngerii sugerează rezistența bunelor idealuri. Diversitatea micilor eseuri reclamă o dispoziție de reangajare etică și de restaurare sufletească. Învățătura morală este umanizată de condeiul prozatoarei, care lucrează asupra personajelor și întâmplărilor din
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]