287,927 matches
-
nerecunoscătoriu" - Dicționar ieroglific), într-un potpuriu lexical precum un curcubeu de disponibilități ale vocației poetice a lui Ioan Flora, care se caută cu aerul de-a fugi de sine și viceversa. Ioan Flora, Scriptor, Ed. Axa, Botoșani, 2001, 148 pag., preț nemenționat.
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
respect. Aveți dreptate să ziceți că “am cheltuit treisprezece ani din viață urmărind și comentând viața politică”. Mai ales că voi fi spus nu puține prostii din motive de neadecvare. Eu sunt, structural, un romantic, or romantismul n-are nici un preț în politică. Explicații pentru acest timp pierdut pot găsi. M-am îmbolnăvit și eu, după decembrie ^89, de o isterie a spusului. Și, pe deasupra, oricâte dubii m-ar bântui, legate de realitățile de pe malurile Dâmboviței, cred sincer că orice om
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
nu ne trecea ideea că vom plînge după programele de odinioară. Ho, ho, ho! Să ne întoarcem la Revelionul tv 2003. Doar vulgaritatea unor alde Garcea a întrecut completa, deplina, absoluta, teribila și oribila lipsă de idei a realizatorilor. Nimica-nimicuța, preț de ore și ore, pe toate lungimile de undă. Antena 1 a repetat stupida și populista idee de anul trecut: cum ar fi să facă Revelion în familie. Cu toți redactorii, adică, ba și cu sunetiștii, cameramanii și restul, pe
A trecut și Revelionul by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14390_a_15715]
-
și apariția lui Fidel Castro, student în acel 9 aprilie, martor al evenimentului, devenit ulterior prieten al scriitorului. Ca ziarist și reporter de teren, viziunea scriitorului „apolitic" se schimbă. în pofida cenzurii care controla presa, scrie și își asumă chiar cu prețul vieții articolele pe care le semnează: uciderea unor studenți în plină stradă, eveniment la care asistă personal, drama veteranilor care luptaseră în Coreea, iar acum își amanetează decorațiile ca să-și cumpere o pâine, tragedia copiilor despărțiți de părinți și deveniți
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
precum și, nota bene, nevoia ca relațiile subiective și intersubiective să fie resituate pe fundalul instituțiilor, distincția necesară dintre operă și om (și implicit, dintre biografia autorului și operă). Ricoeur își declară rezervele în fața imperativului de a ne aminti cu orice preț, aluzie la istoriile recente ale Estului. Sunt declarații provocatoare mai ales pentru românii zilei de azi. Argumentele sunt însă valide și sclipitoare. Recomand această carte cât pot de imperativ. E pasionantă.
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
realitatea devoalînd scrisorile trădării. Margareta bea în fața ei sticluța cu laudanum (precizarea nu figurează în text) și nu clintește un deget ca să o oprească. Wanda este idealul ei feminin și vrea să o vadă fericită cu Mircea Aldea. Cu orice preț. Chiar și cu acela al vieții Margaretei. Indisciplinată, veșnic cu gura mare și cherchelită cu tescovină de la Băilești, umblă Zamfira (Mirela Dumitru) cea șleampătă prin scenă. Și iarăși minunați și convingători, într-un justificat travesti - Constantin Cojocaru și Ionel Mihăilescu
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
unei piese de Pirandello: "Situațiile și caracterele erau așa cum le cerea mentalitatea italiană și a fost imposibil de găsit echivalentul în englezește. Nu a rămas astfel decât intelectualismul pirandellian gol, care e un reziduu ce nu poate da cu nici un preț savoarea, complexitatea, jocul de nuanțe din opera originală." Motivul, dat de Izabela Sadoveanu: "pentru că eroii și eroinele sale sunt străine de artă, pentru că nu sunt artistic rezolvate" sau, pentru că "partea cea mai bună din opera lui Pirandello este aceea în
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
specific fiecărei limbi; faptul că prepoziția compusă de către s-a specializat pentru complementul de agent se dispensează de justificări semantice), în acest caz lipsa de adecvare e prea evidentă. Poate că iritantă este chiar mania actuală a evitării cu orice preț a cacofoniei. Pînă să devină o problemă stilistică vitală, cacofonia apărea la mai toți autorii importanți. Evitarea ei nu e de altfel o normă retorică atemporală și internațională; la noi, durează doar de cîteva generații, și-a inventat între timp
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
04.2002); "am o prietenă care lucrează ca și chelneriță în SUA" (restaurante.online.ro); "l-aș vrea pe Rubens ca și coleg de echipă pentru sezonul viitor" (f1galaxy.com). Fraze banal comerciale devin nefirești: "puteți obține cel mai convenabil preț atât ca și cumpărător cât și ca ofertant" (e-market.e-licitatie.ro). Destule exemple, cum spuneam, nu mai au nici măcar scuza evitării cacofoniei: "Aveți nu numai 45 de ani de la prima expoziție, ci și aproape tot atâția ca și
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
dacă roz sau roșu, potrivit simpatiilor, nu există altă scăpare decât fuga." (p. 102). Sau au, adesea, o încărcătură sapiențială, consolatoare, profund umană: "Ce mai contează cinstea atunci când ea e pusă în slujba necinstei? se va spune. Contează, în măsura în care achiți prețul." (p. 109). Microromanul de 20 de pagini intitulat Addenda, care instrumentează cu două cazuri concrete - donquijotești - cel de-al doilea eseu are, de altfel, autentice virtuți literare. Ulterior, tonul autorului va deveni preponderent teoretic - precum în eseul Nietzsche și Marx
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
scris-o, sau pe care nu ați publicat-o? - Scurt și simplu: Apocalipsa douăzeci! Dar care-i visul vieții mele de autor umoristic... - Ce șanse îi acordați literaturii umoristice românești în contextul economiei de piață? - Câtă vreme parizerul concurează la preț cu o carte, nu poate exista nici o economie de piață. Ci, cel mult, una de talcioc, obor sau târg de fiare vechi... - Cum se vede dinspre Găgeni fenomenul literar românesc actual? - Nu se vede mai defel. Fiindcă nici nu prea
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
un personaj creat de dumneavoastră la care țineți foarte mult și un altul care vă e antipatic? - Personajul cel mai simpatic mie, din romanele mele, mi-s tot eu. Sub numele de Al Conan II. Dar la fel de antipatic. În funcție de fluctuațiile prețului vieții. - Nu aveți impresia că un soi de suprarealism, exacerbat, îl îndepărtează de carte pe cititorul obișnuit? - Nu numai impresia, ci și convingerea cea mai profundă, și anume că un scriitor, mai ales umorist, e bine să "practice" concomitent, mai
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
piață. Lipsea carnea de porc, aresta la zootehnie. Lipsea vinul, aresta la viticultură. Și populația se răcorea, avînd pe cine să înjure. Acum sîntem într-o situație și mai și! Cu o arestare am împușcat trei iepuri. Unul legat de prețul încălzirii. Al doilea, legat de frigul din apartamente. Vinovat: Dabela (despre care nu vreau să insinuez cîtuși de puțin că ar fi ușă de biserică. Ba dimpotrivă!). Al treilea iepure împușcat, e drept, mai pîrlit, e din turma anticorupției." Cronicarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
în plină formație, bine intenționat și îndrăgostit de arta literară. D. Dinu Pillat nu ne va aminti, de bună seamă, nicicând, de acel lot de tineri cu pretenții de scriitori, care vor să pătrundă cu orice chip și cu orice preț, în literatură. Si acest lucru se va vedea, fără-ndoială, în cel mai apropiat viitor. (N. Papatanasiu, "Moartea cotidiană", roman de Dinu Pillat) 1) Dinu Pillat, Scrisoare către Cornelia Pillat, 22 aprilie 1944. 2) Dinu Pillat, Tinerețe ciudată, ediție îngrijită
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
neapărat (dar nici exclus nu este) acel senzațional faptic și emoțional cu care îi hrănesc masiv presa și televiziunea. Acestea fiind zise, aș mai adăuga doar că e un pic paradoxal să susții noutatea, cu orice chip și cu orice preț, crezînd în același timp în capacitatea ei de a fi pe înțelesul tuturor. Noutatea e totdeauna, măcar o vreme, elitistă și dificilă. Nu e corect să visezi la o literatură deopotrivă nouă și accesibilă. Dacă nu cumva promotorii acestor idei
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
mare, ci uriașă, toate locurile sunt de mult vândute și sute de oameni fără noroc aruncă mereu celor din jur, ca pe o undiță, întrebarea "". Printre ei se agită și traficanții de bilete, care au inclus în această seară, în preț, un "adaos comercial" fabulos. Mai este o oră până la începerea spectacolului, dar lumea se grăbește să intre în sală ca să fie sigură că nu rămâne pe afară. Succesul este prezent și vizibil de pe acum, în întunericul misterios al încăperii, ca
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
de publicul larg, de criticii mai mult sau mai puțin avizați. "Amatorii" își dau în fel și chip cu părerea, se împart în admiratori și delatori, unii invocă geniul, alții nebunia, alții teribilismul și dorința de a epata cu orice preț. Vânătorii de simboluri oculte ar putea descoperi un substrat inițiatic al textului, indicat de anumite repere vizibile pentru un "ochi exersat": "dimineața ieșeam pe regretul acela de ușă, cu capul în jos, cu ochii închiși, și răspundeam la întrebările lor
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
scenă se aflau soldați. Personaje. Era unul dintre momentele spectacolului. Se aude o împușcătură și alt soldat apare, agresiv, din culise, cerîndu-le protagoniștilor, cu mitraliera îndreptată spre ei, să coboare în sală. Unul dintre actori are o inerție în reacție preț de cîteva secunde. Nu-și dă seama dacă este o farsă, dacă regizorul a schimbat ceva fără știrea lui. Spectatorii sînt calmi și aproape convinși că așa este mizanscena. Actorul principal este adus de la cabină ca un infractor și alungat
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
mea (organicitatea rurală românească) și o lume care nu era încă a mea (modernitatea occidentală)". Astăzi dl Alexandrescu își declară convingerea că nu se poate aplica o hermeneutică post-modernă la o lume tradițională. O a doua problemă se referă la "prețul" Unirii din 1918 ce a trebuit plătit de generația interbelică de oameni politici. E în fapt reluarea unei teme din Paradoxul român. "Ar fi fost mai bine, scrie dl Alexandrescu, dacă întrebarea ar fi fost rostită, că ar fi putut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
Parchetul Anticorupție e altceva - elita elitelor, incoruptibilii... Dar vin și eu și mă întreb - elita asta n-are telefon acasă? Reprezentanții ei n-au și ei bube în cap? Iar la o adică, acești incoruptibili n-au și ei un preț negociabil? Cu siguranță că după arestările care au entuziasmat presa, telefoanele incoruptibililor au început să sune mai des pentru a li se adresa felicitări amicale și întrebări glumețe: "Pe cine ați mai pus ochii?" Dar poate că și întrebări mai
Misterele anticorupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14638_a_15963]
-
cu dezvăluiri personale îngrijorate pornind de la refrenul: Nu cred că ai făcut una ca asta, dar uite ce am auzit." În sfîrșit, greu e pentru cei interesați să afle ce mai are de gînd acest Parchet, pînă vor stabili un preț convenabil cu careva dinăuntru. Toate aceste întrebări ale mele au rost, firește, numai în măsura în care Parchetul Anticorupție a acționat de capul său la primele arestări mai de Doamne ajută. Dar dacă n-a făcut-o? Dacă, pur și simplu, cineva din
Misterele anticorupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14638_a_15963]
-
Stan a fost de a fi confruntați cu dnii Pleșu și Patapievici. Meci inegal: interlocutorii țineau de categorii diferite, unii în A, alții undeva prin D, ca să mă exprim în limbaj sportiv. Dl. Pintilie de la SRI trebuia împiedicat cu orice preț de mai marii săi să apară în public ca reprezentant al instituției. Dl. Pintilie este o mască. O voce. Șters ca o tencuială de bloc bucureștean construit în anii comunismului. Habar n-am cu ce s-a ocupat în ultimii
Cui i-e frică de foștii securiști? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14637_a_15962]
-
legătură cu acestea, extrăgîndu-le absolut la nimereală dintr-o minte doldora de clișee. Vă dați seama cu cine a trebuit să discute dl. Pleșu? Sau dl. Patapievici? Două dintre personalitățile cele mai sclipitoare ale României în tranziție s-au aflat preț de o oră față în față cu două manechine intelectuale, pentru care pînă și răposata Academie "Șt. Gheorghiu" avea baremuri de neatins. Miezul problemei, l-a formulat dl. Pleșu: de ce, atunci cînd CNSAS a publicat listele colaboratorilor fostei Securități, nimeni
Cui i-e frică de foștii securiști? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14637_a_15962]
-
note și un spirit mai analitic; dacă lipsa acestora și o anume superficialitate flotantă - tonică uneori, în contextul unor teme atât de dificile - se datorează stilului liber al expunerii, ori ambiției de a câștiga un public-țintă cât mai larg, atunci prețul plătit de un autor altfel intuitiv și documentat este, categoric, prea mare. În ediție românească, biografia lui Frank McLynn are două volume, intitulate "Prin abisurile minții", respectiv "Un guru al epocii moderne". Editura Lider se poate lăuda că a obținut
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
în complicata-i structură simbolistică și filosofică - cîteva puncte care îl "obsedează" pe Măniuțiu: absența acțiunii, angoasele vieții și cele ale morții, misterul și disputa lor, neputința și fatalitatea sintetizate în stări, și nu neapărat în replici. Cele cîteva rostite preț de o oră și ceva unesc ca un liant scenele tratate în registrul nonverbalului, aduc pe scenă un alt tip de tensiune în traseul coregrafic care organizează fuga personajelor de moarte sau, dimpotrivă, spre întîlnirea cu ea. Tăcerile sînt lungi
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]