269 matches
-
ritual oferă parcă imaginea unei istorii a consensului. La origine stă un străvechi cuvânt indo-european (rta), care se referea la ordinea universului, altfel spus la echilibrul dintre lumea divină și cea umană. Cuvântul latin derivat (ritus) desemna ordinea actelor de preamărire a zeilor și, implicit, sistemul de obligații ale credincioșilor. Acest termen era asociat celui de „cult” (provenit din colere, „a cultiva”, „a preamări”), care se referea la ansamblul de rituri legate de un anumit zeu, un anumit moment ceremonial, și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
orașului defilau pe străzi, Îndreptându-se către locul ceremoniei supreme - catedrala unde se ținea o slujbă solemnă. Orașul era Împodobit cât mai strălucitor, iar pe traseul procesiunii erau instalate podiumuri unde se jucau scenete biblice sau se intonau cântece de preamărire. Comentând același sistem simbolic, așa cum apărea el În procesiunile ritualice ale domnitorilor români din secolul al XVIII-lea, R. Păun (2007, p. 81) notează: „Condiția sa de monarh nu decurge atât dintr-o naștere ilustră, cât mai ales din alegerea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
etc. Combinații nedefinite care dau retoricii sacre a blestemului antitehnologic ("prăpastia nihilistă în care se afundă marile transcendențe...") seducătoarea măgulire a calității. La polul opus, optimist și cuceritor, trecutul schimbă locul cu viitorul, ca lăcașuri ale Binelui și Răului întru preamărirea "transformării omului de azi". Tehnica joacă rolul mîntuirii, salvarea vine prin computer, are loc nașterea "cosmantropului" și a "iconantropului". Omul nou, promis nouă odată cu apariția căii ferate, ne așteaptă de acum înainte la capătul informatizării societății: micul întreprinzător, emancipat, convivial
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
98. Semnificații de bază: posesor de slavă, măreție, superioritate absolută. Traducerile românești - formele de participiu pasiv, precum și expresia „vrednic de Glorie” - riscă să accentueze o componentă de sens care nu e percepută de comentatori în numele al-Mamd: Dumnezeu că obiectul preamăririi de către cineva din afara (fapturile lui). Desigur, romanescul „slăvit” poate fi înțeles și că adjectiv, sinonim cu „plin de slavă”. 2.1.5.13. (al-)′amd: SOI „lăudat”; ASM „Vrednic de laudă”; GG „Lăudat”; Marr „laudabilis”; RB, DM „digne de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care au redat fidel textul ar fi fost și mai bine ca echivalentul lui dýnamis să fie scris cu majuscula, cum este în traducerea BVA. Traducerea Cornilescu adaugă „lui Dumnezeu”, extrapolând aici formularea din Lc 22,69. Mesajul textului este preamărirea finală a Fiului: El „sade” asemenea lui Dumnezeu pe tron și se bucură de cinstea supremă: „de-a dreapta”. Din aceeași familie este și ho dynatós: „Cel Putearnic” (SC, Blaj); „Cel-Puternic” (BVA); „cel puternic” (G-R); Cel „puternic”; „Cel Atot Puternic” (C
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tip de muncă. Multe femei erau forțate să muncească alături de bărbați În condiții dificile și periculoase. La un anumit nivel, sîntem tentați să interpretăm „egalitatea” la locul de muncă În concordanță cu noțiunea marxistă de egalitate Între sexe și cu preamărirea sovietică a femeii muncitor. Deși acest lucru ar putea fi parțial corect, pare mai plauzibilă afirmația potrivit căreia rușii erau mai preocupați de nivelul de producție decît de crearea unor oportunități egale de angajare. Astfel, implicarea femeilor În toate tipurile
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lui Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se încheie cu o profesiune de credință creștină și cu o nouă laudă adusă lui Dumnezeu; recunoașterea slăbiciunilor și a defectelor omenești, a caracterului meschin al vieții pământești, este asociată cu preamărirea bunătății Creatorului și cu gratitudinea credinciosului care încheie povestirea sa cu o emoționantă rugăciune. Așadar, din punct de vedere al structurii sale, opera este divizată în două mari părți: una propriu-zis autobiografică ce cuprinde primele nouă cărți și o a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de cele dorite de autorul ei. Din cauza controverselor medievale dintre imperiu și Biserică, ideile fundamentale ale operei au fost interpretate în sens politic. S-a spus că lucrarea ar conține o acuzație a puterii de stat, opera diavolului, și o preamărire a puterii ecleziastice sau papale. În realitate, Augustin nu dorește nicicum să facă o distincție între două realități politice, Biserica și Statul: el a vrut doar să spună că forțele negative se manifestă în special prin lupta politică a statelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
șasea carte la poemul biblic amintit mai sus. Poemul e închinat surorii sale, Fuscina, pe care părinții voiau s-o trimită într-o mănăstire, și care nu se simțea deloc convinsă de această opțiune impusă de familie. Argumentele sunt tradiționale (preamărirea virginității) și destul de banale (pericolele din această lume pe care sora sa le poate evita tocmai prin intermediul călugăriei și cărora le sunt expuse, în schimb, femeile măritate și mamele; lupta cu pasiunile etc.); așa cum era obiceiul, poetul recurge la exemple
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se aduc mulțumiri pentru că, precum un războinic, s-a luptat pentru cetatea Constantinopolului, aflată în mare pericol, și a salvat-o. Apoi, imnul însuși poate fi considerat mai degrabă un poem pentru Postul Mare decât un imn dedicat Bunei-Vestiri. Tocmai preamărirea întrupării și sublinierea care apare aici a rolului Fecioarei în această economie a mântuirii ne pot face să ne gândim că imnul n-a fost dedicat neapărat sărbătorii Bunei-Vestiri și, ca atare, să plasăm compunerea lui înainte de perioada în care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ceea ce povestește Filostorgios intră în contradicție cu ceea ce spun alți istorici ai Bisericii, pentru că el îi laudă pe toți arienii și, dimpotrivă, aduce acuzații ortodocșilor și îi insulă, astfel încât, conchide Fotie, „istoria lui nu e atât o istorie cât o preamărire a ereticilor și o condamnare și o ofensă clară la adresa ortodocșilor” (Biblioteca, cod. 40), iar judecata lui Fotie este în esență exactă din câte ne putem da seama din fragmentele din opera lui Filostorgios. Așadar, dacă opera lui nu s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se termină cu o mărturisire de credință creștină și cu o nouă laudă adusă lui Dumnezeu; recunoașterea slăbiciunilor și a defectelor omenești, a caracterului meschin al vieții pămîntești, este asociată cu preamărirea bunătății Creatorului și cu recunoștința credinciosului care își încheie povestirea cu o emoționantă rugăciune. Așadar, din punctul de vedere al structurii sale, opera este divizată în două mari părți: una propriu-zis autobiografică, ce cuprinde primele nouă cărți, și o a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de cele dorite de autorul ei. Din cauza controverselor medievale dintre imperiu și Biserică, ideile fundamentale ale operei au fost interpretate în sens politic. S-a spus că lucrarea ar conține o acuzație la adresa puterii de stat, opera diavolului, și o preamărire a puterii ecleziastice sau papale. în realitate, Augustin nu intenționează nicicum să facă o distincție între două realități politice, Biserica și Statul: el a vrut doar să sublinieze că forțele negative se manifestă în special prin lupta politică a statelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lucru în afara unui singur episod din viața sa, a fost întemnițat sub regele Guntamundus, ce a domnit în Africa între 484 și 496, fiindcă a scris, așa cum el însuși ne spune într-o formă ambiguă și întortocheată, un cînt de preamărire a unui personaj pe care n-ar fi trebuit să-l amintească; pentru aceasta Draconțiu a fost, pare-se, denunțat și regele Guntamundus l-a aruncat în închisoare, unde ar fi scris un poem, Cînt de mulțumire (sau de reparație
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
șasea carte la poemul biblic amintit mai sus. Poemul e închinat surorii sale, Fuscina, pe care părinții voiau s-o trimită într-o mănăstire și care nu se simțea deloc convinsă de această opțiune impusă de familie. Argumentele sînt tradiționale (preamărirea virginității) și destul de banale (pericolele din această lume pe care sora sa le poate evita tocmai prin intermediul călugăriei și cărora le sînt expuse, în schimb, femeile măritate și mamele; lupta cu pasiunile etc.); așa cum era obiceiul, poetul recurge la exemple
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
căreia i se aduc mulțumiri pentru că, asemenea unui războinic, s-a luptat pentru cetatea Constantinopolului, aflată în mare pericol, și a salvat-o. Imnul poate fi considerat mai degrabă un poem pentru Postul Mare decît un imn dedicat Bunei-Vestiri. Tocmai preamărirea întrupării și sublinierea rolului Fecioarei în această economie a mîntuirii ne pot face să ne gîndim că imnul n-a fost dedicat neapărat sărbătorii Bunei-Vestiri și, ca atare, să plasăm compunerea lui înainte de perioada în care a fost instituită această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
povestește Filostorgios intră în contradicție cu ceea ce spun alți istorici ai Bisericii, pentru că el îi laudă pe toți arienii și îi acuză și îi insultă pe ortodocși, astfel încît, conchide Fotie, „istoria lui nu e atît o istorie, cît o preamărire a ereticilor și o condamnare și o ofensă clară la adresa ortodocșilor” (Biblioteca, cod. 40). Judecata lui Fotie este în esență exactă, din cîte ne putem da seama din fragmentele operei lui Filostorgios. Prin urmare, nu trebuie să ne mire faptul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care „nimeni nu i-a primit niciodată, nimeni, nimeni”, reușește să publice. Îi apar versuri în „România literară” a lui Cezar Petrescu, în „Gând și faptă”, „Raza literară”. Scoate și noi cărți de versuri, unele consemnate în presă - Abracadabru (1937), Preamărirea durerii (1938) -, altele doar menționate (ulterior) de autor, care și le vindea, inclusiv sub formă de foi volante, pe stradă și în localuri. Sub numele literar definitiv, dat în 1938 de Eugen Jebeleanu, e prezent în „Universul literar”, „Vremea”, „Pan
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
un stil al sincerității diferit de cel macedonskian, ca și de cel, mult mai rafinat, al lui G. Bacovia, care își comunică drama cu detașare. O joacă, o teatralizează, posedând la perfecție arta de a mima autodetașarea ironică. La el „preamărirea durerii” nu e niciodată „literatură” la vreun mod afișat. Dacă vorbește despre sine autoironic, tonul e atât de ostentativ prezumțios, în derâdere, încât nu încape nici o îndoială că este expresia deznădejdii. Autorul Nopții geniului - după cum relatează cei care l-au
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
Stelaru vorbește de singurătate și iubire, de moarte și de ascensiunea pe care trebuie s-o facă când exilul lui pe pământ se va sfârși! EUGEN SIMION SCRIERI: Melancolie, pref. I. Narcis [I. Gr. Periețeanu], Brașov, [1935]; Abracadabru, București, 1937; Preamărirea durerii, București, 1938; Noaptea geniului, București, 1942; Ora fantastică, pref. (Planetă de poet nou) E. Lovinescu, București, 1944; Cetățile albe, București, 1946; Fata pădurarului, București, 1955; Gelu, București, 1956; Șarpele Marao. Vrăjitoarele, București, 1957; Oameni și flăcări, București, 1963; Fata
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
lume și toate viețuitoarele de pe pământ (afară de cele de pe corabia lui Noe); ploaie mare, torențială; revărsare mare de ape, inundație mare; calamitate, dezastru, nenorocire; cantitate imensă; număr mare de ființe sau de lucruri; mulțime, grămadă. slavă: glorie, faimă, renume; laudă, preamărire, proslăvire; slin: (reg.) strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult întrebuințate și necurățate; jeg; sudoare: (aici) muncă, osteneală, trudă; chin. 1.Scrie însușiri ale limbii române găsite în poezie. 2.Alcătuiește
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
folosești cuvintele: comoară, șirag, poveste, grai, codru. 3.Caută în poezie cuvintele potrivite pentru a întregi expresiile. 4.Grupează cuvintele care au același înțeles: grai, avuție, izvoade, popor, slavă, glorie, glas, faimă, laudă, neam, manuscris, comoară, avere, voce, text, națiune, preamărire, faimă, proslăvire, limbă, document. ELENA FARAGO Elena Farago s-a născut la Bârlad în familia unor greci, numindu-se Elena Paximade. Elena Farago (n. 9 martie 1878, Bârlad - d. 4 ianuarie 1954, Craiova) a fost o poetă româncă, considerată una
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
The Politics of Education”, George La Noue conchidea și el că ultimele mari contribuții la teoria curriculumului, realizate la Columbia University, pot fi considerate vouchers pentru educația umanistă. Identificarea „semizeilor curriculumului” nu a fost nici pledoarie pro domo, nici stupidă preamărire, ci căutarea disperată a fundamentelor infailibile, pe care eforturile „științifice” ale raționaliștilor și empiriștilor, precum Bloom și Gagné, nu le puteau oferi. Desigur, puțini s-au lăsat seduși de supoziția că „garanții” pot fi considerați marii profesori de la Columbia, Chicago
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
spirit a unei vârste biografice dar mai ales literare, placheta, firavă, Visele Babei Dochia încerca, prin cele trei cicluri din sumar, Umbra Negoiului, Umbra orașului și Umbra Omului, să sugereze un parcurs de emancipare a conștiinței despre lume, optând pentru preamărirea Omului în locul unui Dumnezeu caduc. În erupțiile de energetism rebel ale vârstei, tânăra nu clama expansiunea eului, ci contopirea cu masa: „Țip pe uliți cu oamenii,/ În oaste cu ei azvârl suliți./ Să-mpuște toți dumnezeii mărunți./ Mă iubesc copiii
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
parte din lirica acestor ani, anume aceea legată de formația lui teologică și, ca atare, fără comunicare directă cu mișcarea de la „Gândirea”. Dumnezău este în fond un poem unitar, expresie a evlaviei reale și profunde a unui slujitor al Bisericii. Preamărirea divinității și rugăciunile ce i se adresează sunt în tonul bogatului limbaj liturgic, fără să cedeze la ispita unor inovații. Numai rareori eul liric se personalizează, precum în poezia În biserica veche, unde este retrăit momentul când, copil, „colo, la
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]