274 matches
-
lui Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se termină cu o mărturisire de credință creștină și cu o nouă laudă adusă lui Dumnezeu; recunoașterea slăbiciunilor și a defectelor omenești, a caracterului meschin al vieții pămîntești, este asociată cu preamărirea bunătății Creatorului și cu recunoștința credinciosului care își încheie povestirea cu o emoționantă rugăciune. Așadar, din punctul de vedere al structurii sale, opera este divizată în două mari părți: una propriu-zis autobiografică, ce cuprinde primele nouă cărți, și o a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de cele dorite de autorul ei. Din cauza controverselor medievale dintre imperiu și Biserică, ideile fundamentale ale operei au fost interpretate în sens politic. S-a spus că lucrarea ar conține o acuzație la adresa puterii de stat, opera diavolului, și o preamărire a puterii ecleziastice sau papale. în realitate, Augustin nu intenționează nicicum să facă o distincție între două realități politice, Biserica și Statul: el a vrut doar să sublinieze că forțele negative se manifestă în special prin lupta politică a statelor
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lucru în afara unui singur episod din viața sa, a fost întemnițat sub regele Guntamundus, ce a domnit în Africa între 484 și 496, fiindcă a scris, așa cum el însuși ne spune într-o formă ambiguă și întortocheată, un cînt de preamărire a unui personaj pe care n-ar fi trebuit să-l amintească; pentru aceasta Draconțiu a fost, pare-se, denunțat și regele Guntamundus l-a aruncat în închisoare, unde ar fi scris un poem, Cînt de mulțumire (sau de reparație
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
șasea carte la poemul biblic amintit mai sus. Poemul e închinat surorii sale, Fuscina, pe care părinții voiau s-o trimită într-o mănăstire și care nu se simțea deloc convinsă de această opțiune impusă de familie. Argumentele sînt tradiționale (preamărirea virginității) și destul de banale (pericolele din această lume pe care sora sa le poate evita tocmai prin intermediul călugăriei și cărora le sînt expuse, în schimb, femeile măritate și mamele; lupta cu pasiunile etc.); așa cum era obiceiul, poetul recurge la exemple
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
căreia i se aduc mulțumiri pentru că, asemenea unui războinic, s-a luptat pentru cetatea Constantinopolului, aflată în mare pericol, și a salvat-o. Imnul poate fi considerat mai degrabă un poem pentru Postul Mare decît un imn dedicat Bunei-Vestiri. Tocmai preamărirea întrupării și sublinierea rolului Fecioarei în această economie a mîntuirii ne pot face să ne gîndim că imnul n-a fost dedicat neapărat sărbătorii Bunei-Vestiri și, ca atare, să plasăm compunerea lui înainte de perioada în care a fost instituită această
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
povestește Filostorgios intră în contradicție cu ceea ce spun alți istorici ai Bisericii, pentru că el îi laudă pe toți arienii și îi acuză și îi insultă pe ortodocși, astfel încît, conchide Fotie, „istoria lui nu e atît o istorie, cît o preamărire a ereticilor și o condamnare și o ofensă clară la adresa ortodocșilor” (Biblioteca, cod. 40). Judecata lui Fotie este în esență exactă, din cîte ne putem da seama din fragmentele operei lui Filostorgios. Prin urmare, nu trebuie să ne mire faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale triburilor germane era nu mai puțin valabil pentru armatele lui Frederic Barbarossa decât pentru cele ale lui Wilhelm al II-lea și Hitler. Corespundea, de asemenea, tradiționalei durități și șiretenii lipsite de grație a diplomației germane. Autoritarismul, colectivismul și preamărirea statului din filosofia germană se reflectă în tradiția guvernării autocratice, în acceptarea servilă a oricărei autorități atât timp cât pare că deține voința și mijloacele de a câștiga, și concomitent, în lipsa curajului civic, în disprețul față de drepturile individuale și în absența tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
În vecii vecilor>>, reprezintă ultima arătare a Domnului În fața Apostolilor, Înainte de Înălțarea Sa la cer, pe când depunerea lor la Proscomidie simbolizează Însăși Înălțarea, un act ultim al proslăvirii Mântuitorului, Începuta mai Înainte prin Înviere”. Liturghia se Încheie prin rugăciuni de preamărire a lui Dumnezeu, iar credincioșii, transfigurați și Îndumnezeiți prin unirea mistic - euharistică cu Hristos, părăsesc plini de bucurie duhovniceasca sfântul lăcaș, pentru că s-au Învrednicit de prezența reală a lui Hristos În Sfânta Euharistie, cu deosebit de importante consecințe: este
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
au capacitatea formidabilă să se substituie unor n elemente sociale, caractere diverse, diforme în general și rareori pozitive sau modelele vieții însăși sunt nebunii care ne atrag, ne subjugă? Ascult Wagner, Beethoven, Mahler malefice sunete, demențială revoltă împotriva naturii, societății, preamărire a momentelor de pierzanie. Câtă moarte în lucrurile frumoase! Și totuși de ce o protoistorie? Pentru că în parte am uitat Tradiția. De ce încă o carte despre ritualuri? Pentru că în ritual ne ducem existența și numai prin el putem exprima achizițiile sufletești
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
transcendentă. "Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă"556 spune Isus discipolilor, dăruindu-le tocmai această dirijare spre inima crucii a viitorului lor, înțelegerea sacrului, acceptarea Shekinei ca principiu de drum spre vidul primordial, cuvânt liturgic de preamărire a lui Dumnezeu. Pentru a ajunge la nivelul fântânii omul inițiat are nevoie să străbată în spirală întregul drum printre crengile deschise spre înțelepciune. Și totul în vidul uriaș în care alunecă carul cu roțile-i de foc pe norul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tine este întuneric. Prin urmare, dacă întreg corpul tău este luminat, fără nicio parte întunecată, atunci va fi luminos pe de-a-ntregul, ca atunci când candela te luminează cu strălucirea ei982. Același soare, aceeași filosofie rostită altfel și aceleași ritualuri de preamărire întâlnim de-a lungul vremii. Știm că sunt o mulțime de alți sori și probabil, lor li se închină alte populații, conștiente de importanța unui ecosistem bazat pe existența acestora. Ah, dulcea mea icoană, mi-ai dăruit din sorii altei
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lui adună iară / ceru-n vânt și era-n clipă. Vede-ntinderea de ape, / nu spre țărm, ci dinspre el /revărsând spre-adânc, spre stele / neștiute vrăji și duh-/ cel din urmă să ajungă / astrelor să le-mplinească / viața lui de preamărire, / precum sunt și eu acum / răzvrătindu-se în mine / amintirea altei lumi. / Într-alt oraș, în hăul de lumină, / mă strâng strivit / de șobolani, de șerpi / de pânze de păianjen mai mult / înlănțuit sunt ultimul / ce-a îndrăznit să înțeleagă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
francmasonii erau creștini aparținând bisericii catolice, după 1717 erau protestanți și catolici, iar în prezent frăția cuprinde și greco-catolici, evrei, musulmani, hinduși, confucianiști etc. De aceea discuțiile despre religii nu sunt permise dar ritualul cuprinde rugăciuni, cărțile sfinte pe altar, preamărirea divină și libertatea de a practica religia individuală. Din momentul în care Biblia nu a mai fost monopolul clerului, din acel moment practicile preoției, slujbele, imnurile, celebrarea ceremoniilor, procesiunile, grija de proprietățile bisericii, venerarea sfinților, devoțiunea și adorarea relicvelor, paginile
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
crimelor și fărădeligilor acestui satanism instituționalizat, pe cinstirea sfinților și martirilor români anticomuniști din temnițe și din Mișcarea de Rezistență de Munți, pe relevarea ideii lor de jertfă ca răscumpărare a tuturor păcatelor națiunii. Să încetăm cu acele predici de preamărire a călăilor și criminalilor națiunii române, cu acele predici căldicele de plonjare în trecutul cât mai îndepărtat cu putință, pentru a fugi de istoria recentă punctată de crimele și ororile comunismului. Preoții români ar trebui să aibă mereu în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
tip de acord este impus de subsemnatul și verbului-predicativ: (46) a. Nu pot să nu aduc în discuție și faptul că subsemnatul însumi am fost pus sub urmărire penală... (www.cdep.ro) b. Delegații țărilor străine au ținut discursurile de preamărire a lui Chopin - și subsemnatul însuși a adus într-o cuvântare omagiul României marelui compozitor. (www.romlit.ro, dintr-o scrisoare a lui Lucian Blaga)32 În anumite contexte marcate stilistic ori pragmatic, se poate folosi un substantiv pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
reprezentările mentale sau vizuale, interpretările și simbolistica practicilor aferente. Colecție de reprezentări ale figurilor tutelare, el este o "procesiune simbolică", dar cu finalitate istorică (date fiind reperele temporale absolute, anul nașterii lui Iisus și anunțata judecată); este o formă de preamărire a fondatorilor creștinismului și a icoanelor lor, în relație cu înaintașii vetero-testamentari, dar mai ales cu cei care i-au însoțit în viața terestră sau care i-au urmat în credință − indiferent de destinul asumat, în ierarhiile sociale, instituționale sau
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lui Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se încheie cu o profesiune de credință creștină și cu o nouă laudă adusă lui Dumnezeu; recunoașterea slăbiciunilor și a defectelor omenești, a caracterului meschin al vieții pământești, este asociată cu preamărirea bunătății Creatorului și cu gratitudinea credinciosului care încheie povestirea sa cu o emoționantă rugăciune. Așadar, din punct de vedere al structurii sale, opera este divizată în două mari părți: una propriu-zis autobiografică ce cuprinde primele nouă cărți și o a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de cele dorite de autorul ei. Din cauza controverselor medievale dintre imperiu și Biserică, ideile fundamentale ale operei au fost interpretate în sens politic. S-a spus că lucrarea ar conține o acuzație a puterii de stat, opera diavolului, și o preamărire a puterii ecleziastice sau papale. În realitate, Augustin nu dorește nicicum să facă o distincție între două realități politice, Biserica și Statul: el a vrut doar să spună că forțele negative se manifestă în special prin lupta politică a statelor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
șasea carte la poemul biblic amintit mai sus. Poemul e închinat surorii sale, Fuscina, pe care părinții voiau s-o trimită într-o mănăstire, și care nu se simțea deloc convinsă de această opțiune impusă de familie. Argumentele sunt tradiționale (preamărirea virginității) și destul de banale (pericolele din această lume pe care sora sa le poate evita tocmai prin intermediul călugăriei și cărora le sunt expuse, în schimb, femeile măritate și mamele; lupta cu pasiunile etc.); așa cum era obiceiul, poetul recurge la exemple
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se aduc mulțumiri pentru că, precum un războinic, s-a luptat pentru cetatea Constantinopolului, aflată în mare pericol, și a salvat-o. Apoi, imnul însuși poate fi considerat mai degrabă un poem pentru Postul Mare decât un imn dedicat Bunei-Vestiri. Tocmai preamărirea întrupării și sublinierea care apare aici a rolului Fecioarei în această economie a mântuirii ne pot face să ne gândim că imnul n-a fost dedicat neapărat sărbătorii Bunei-Vestiri și, ca atare, să plasăm compunerea lui înainte de perioada în care
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ceea ce povestește Filostorgios intră în contradicție cu ceea ce spun alți istorici ai Bisericii, pentru că el îi laudă pe toți arienii și, dimpotrivă, aduce acuzații ortodocșilor și îi insulă, astfel încât, conchide Fotie, „istoria lui nu e atât o istorie cât o preamărire a ereticilor și o condamnare și o ofensă clară la adresa ortodocșilor” (Biblioteca, cod. 40), iar judecata lui Fotie este în esență exactă din câte ne putem da seama din fragmentele din opera lui Filostorgios. Așadar, dacă opera lui nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Atribuindu-i-se meritul, dă lovitura vieții. Milionar peste noapte, el realizează o fantasmă împărtășită de mii de persoane. Calea reificării este deschisă; investește în obiecte de status symbol conform ritualului noii specii din care face acum parte și de preamărire a puterii banului: mașini, haine, tablouri, un cimitir de aparate ș.c.l. În ipostaza de magician al finanțelor, Antoine nu pregetă să tranzacționeze sentimente, achiziționându-și iubite gata să-l fericească conform tarifelor în vigoare. Numai că într-o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
inundat pământul. Fulgere au aprins focul pârjolitor, iar în lumina lui luceau săbii și lăncii. Tunete bubuiau din piepturi care își strigau disperarea în fața pierii. Au fost timpuri când ciocanul lui Thor și al lui Perun loveau cu putere spre preamărirea triburilor germane și slave care îi invocau. Zdrobeau fără milă lumea cunoscută a acelei epoci, plămădită din forța lui Zeus și a lui Jupiter. Din ceruri, umbra lui Tangri se întindea peste toate zările pământului, răspândind dezastrul în galopul cailor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
aspectul grandios și măestuos, fără să se ajungă la exagerări. El apreciază măreția tragediilor clasice, elocințî sfîntă, echilibrul și armonia care exprimă un fior de eroism din mitologie sau din istoria antică. Hotărît să pună literatura și artele în serviciul preamăririi sale, Ludovic al XIV-lea exercită o acțiune de mecenat fundamentală, de care profită în pimul rînd artiștii care servesc idea lul clasic: arhitecți, pictori și sculptori primesc importante comenzi la Paris sau Versailles. Scriitorii și artiștii sînt invitați să
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
libere. Dumnezeu ne cheamă la conlucrarea cu El prin opțiune liberă, nu în chip silnic, venind cu bucurie, cu curăție, cu sfințenie, nu cu perversitate, cu înșelăciune, cu întinare și cu batjocorirea intenției sfinte pe care El o are spre preamărirea noastră. Iubite frate mai tânăr, dacă ai înțeles cât de cât acest cuvânt, pe care l-am pus cu toată sfiala înaintea lui Dumnezeu și a sufletului tău, ia aminte, căci cu toții am păcătuit, toți suntem ușor de înșelat și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]