692 matches
-
privire de harpie și un șuierat scurt: - Mă! Pe loc ne prefăcea în statui, dar nu ne ținea mult starea asta de cumințenie forțată, iar ne apuca, iar privirea și... mă! Dar într-o zi, nu știu din ce motiv, preaplinul de energie ne inundase sufletele cu totul. Deși ne avertizase de câteva ori cu obișnuitul „Mă!”, eu și Țuțu continuam să ne izbim cap în cap ca doi juncani. Cred că l-am enervat teribil. Pentru prima dată l-am
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
erau dragostea și prietenia în absența cuvintelor. Tua și Natanael au trăit mulți ani împreună. Dar din iubirea lor nu ieșise în lume nici un copil, în afara fiicei al cărei nume, în toate mitologiile, se numește Plăcere, venind din Penurie și Preaplin. La bătrânețe, la fel ca în tinerețe, corpurile lor obișnuiau să se îmbrățișeze înainte de a cădea în somn. Într-o seară, pe când se sărutau, Tua își schimbase deodată expresia feței. Natanael o întrebase dacă se simțea rău. - Sunt obosită. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
desfătare care venea din trecutele trăiri ale sufletului său, vise depărtate ce-i biciuiau ochii ca o văpaie, ca aripile pîrlite ale Îngerilor, Încît el va Închide ochii strîns, dureros de strîns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pîlpîiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de cîte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cîntările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și la timpul potrivit, ar fi putut fi un Richelieu, dar În prezent era un cleric foarte moral, foarte religios (deși nu excesiv de cucernic), care Învăluia Într-un mare mister sforile vechi pe care Încă le mai trăgea și aprecia preaplinul vieții chiar dacă nu se bucura de el În totalitate. El și cu Amory s-au simpatizat de la prima vedere. Prelatul jovial, carismatic, capabil să vrăjească un Întreg bal de la o ambasadă, și tânărul ager, cu ochi verzi, Îmbrăcat cu prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării... O, de m-aș putea Înălța din nou! De-aș putea S-arunc din mine toropeala vechiului vin, O nouă dimineață de-aș vedea Îngrămădind turnuri de basm pe cerul preaplin; Să văd că mirajele din văzduhul nesfârșit Sunt simboluri, nu fantasme ale visării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării...“ Amory stătea sub porticul de sticlă al cinematografului, privind cum primii stropi mari de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu sunt și ei niște oameni obosiți. Imaginea de om plin de vitalitate pe care și-o impusese despre sine Îl făcea să se disprețuiască cu Îndârjire de Îndată ce resimțea cel mai mic semn de oboseală. În asemenea momente Își descărca preaplinul de adrenalină. Mecanismul acesta nu era deloc greu de Înțeles și, dacă l-ar fi conștientizat mai devreme, n-ar mai fi fost nevoie s-o violeze pe Mie, o fată atât de comună și banală. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de frumoasă în cumințenia ei, în neînțeleasa ei suferință. Mi s-a părut că mi-a zâmbit amar. Nu puteam s-o las așa, să dispară în neant, fără o lacrimă. Un râu secat n-ar fi fost suficient pentru preaplinul adunat în mine. Lacrimile se rostogoleau ca mărgăritarele pe o plajă pustie. Viscolul se întețise și lovea cu putere în ferestre. Am tresărit. Sigur, m-am înșelat. Nu puteau să urle lupii în plină zi și atât de aproape de oraș
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului ARTĂ SFÂȘIATĂ - sau erupția spiritului. O a treia antologie de poezie semnată de Valentina Becart, de data asta mai amplă, vine să ofere cititorului de rând un mănunchi de stihuri smulse din preaplinul semenilor care, în pofida atâtor tracasări cotidiene, reușesc să-și disece sinele și să aștearnă pe hârtie fărâme dintr-o gândire neîngrădită de prejudecăți și precepte. Aici stă, credem, și explicația titlului, autoarea, sensibilă poetă la rându-i, intunind în fiece
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
somnul înoată fără teamă - pescaru-i poet Mențiune - Ioana Dinescu se demolează - netulburat pe-un fost zid un melc cu casă Mențiune - Corneliu Beldiman abia se vede biserica satului - dintre lalele Etapa 81 - 8 VI 2009 Locul I - Corneliu Beldiman din preaplinul lui cerșetorul împarte - cu porumbeii Locul I - Valeria Tamaș cătunulpustiu - cu telegari de colburi vântul toamnei Locul II - Livia Ciupav fluture pribeag - poate a venit cu vești și-i deschid poarta Locul III- Corneliu Beldiman prunul înflorit în calea gardului
HAIKU, PREMIANŢII CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361424_a_362753]
-
ale subsolului au trecut pragul materiei neînsuflețite și au intrat în zona esteticului. Trebuia să se ivească cineva să le descopere și să le consacre valoarea. Acest OM s-a găsit aici în inima Banatului, este contemporanul nostru, dând din preaplinul sufletului sau viața unor pietre pe langă care noi trecem nepăsători. Acesta este domnul Constantin GRUESCU, cel care a scos la lumină aceste ,,nestemate ale pământului''. Dar ce aflăm din poveștile lui nea Costică? În decembrie 1988 un secretar p.
NESTEMATE ALE BANATULUI MONTAN de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361465_a_362794]
-
nonacțiunii că iarna are suflet, arde și ninge sunt de neoprit colinda pune zilei de mâine masca mimând porții egal între anotimpuri peste reveria ultimei opriri înăuntrul din mine aprinde istovitor poarta liniștii iernii * prin seva gorunului trece nisipul frunții preaplinul de nea al cuvântului fulg alb * din iarnă rămâne doar suspinul sunetul liniștii mă veghează strivindu-mă candela arde Referință Bibliografică: Liniștea iernii / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368, Anul II, 03 ianuarie 2012. Drepturi de
LINIŞTEA IERNII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361569_a_362898]
-
Natura ca hierofanie. Metafizic. Interior. Bergsonian. Sunt în cele citite tăceri și transcendența unor îndărătnicii lirosofice. Un soi de transfigurare în care poetul arde pentru a mai ucide puțin din întuneric. Există oameni, câțiva la un secol, care mor de preaplinul dragostei din ei: poeții și sfinții. Poeții, de prea-dulcele frumos al lumii, sfinții de prea plinul harului divin. Sau cum ar spune Anne de Noailles: Mi-am făcut din plin onoarea de-a suferi''. Căutarea sentimentelor în ființă predomină. O
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
scris și un „Imn al iubirii” în care orice cuvânt e împletit cu fir de lumină. Cu un mănunchi de „vise-atârnate în colțuri de stea”, Georgeta Resteman și-a propus să vină în întâmpinarea noastră și să ne ofere din preaplinul iubirii sale, cu o sinceritate dezarmantă. Este de fapt, radiografia sufletului său, pe parcursul multor ani, în care trăirile se amestecă aproape de neseparat, cu amintirile, în care imaginarul se suprapune realului și planurile se întrepătrrund. Un experiment care merita așternut pe
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > JAZZ Autor: Cristian Pop Publicat în: Ediția nr. 1252 din 05 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Ochii mari sub sprâncene înalte scăpau lacrimi curbate. Preaplinul amestecându-se, în fumul țigării destinului... doar o mână-i dansa rar pe clapele plânse ale pianului, într-un vis temporar. Tresăritul ritmic al pleoapei sub bretonul rotund și copilăros, sugera viziunea inorogului luminos. Bărbatul... se-apropie abătut, mângâindu-i
JAZZ de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360961_a_362290]
-
încă la amiază, Ferice dar de cel ce însetează, Drumețule, oricând din apa ei, Dacă ți-e sete-apleacă-te să bei! Nu-i căuta în adâncimi izvorul, Ci potolește-ți arșița și dorul, De va seca? să nu îți fie teamă, Preaplinul se revarsă fără vamă. Când Horea în lanțuri era dus Acolo-n Munți, pe Arieș în sus, Izvorul s-a înălțat spre gura lui Și l-au lovit soldații nimănui; Fântâna-n stâncă de atunci e oarbă Ca nimenea din
FÂNTÂNA MEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364086_a_365415]
-
devine tăcere, tăcerea se contopește, misterios, cu timpul. Dar undeva, într-un spațiu ideal și himeric, poetul se lasă devorat de umbra propriei tăceri: „Poeți de după mine, veniți de luați ispită!” Fiecare vocabulă vibrează de o armonie interioară izvorâtă din preaplinul poeziei. O altfel de încercare a firii de Poet, după cum însuși autorul mărturisește, este Dansul Inorogului - Elogiul Melanholiei (2010), întru inima sa, cea mult simțitoare și bolnavă de Cântec! Omul și dublul său, iată, o posibilă înțelegere a subtextului cărții
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
contribuție. Oricum, acum folosea varianta „oficială”, după cum îi plăcea lui să se alinte: - Îl notase acolo, pe spatele tabloului, fiind convins de siguranța secretului. Deci, nu este un mister din tinerețe, ci mai degrabă derivarea unui gest de suflet din preaplinul iubirii sale. Erau niște cifre luate la întâmplare, scrijelite cândva pe o fotografie îngălbenită care se rătăcise pe undeva: putea fi printre cărțile din bibliotecă, așa cum putea fi în atelierul pictorului sub cutia cu vopsele sau în sertarul cu medicamente
PROMISIUNEA DE JOI (XXI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364156_a_365485]
-
mirare, Are aripi și spre mine tot vine Simt cum pe frunte-mi se lasă Inventând luminișuri și ploi Din trecutul ce greu ne apasă Și vine avid, tot vine-nspre noi. Ceartă-mă , scrie-mi cu doruri, Dă-mi din preaplinul tău sfânt Roua dimineților tale Și toamnele-ascunse-n cuvânt Le voi lua cu mine oriunde Cântecele mele încă nu au murit... Mai scrie-mi, mai scrie-mi, iubito, cântec venit din nadir spre zenit. Leonid IACOB Referință Bibliografică: scrie-mi / Leonid
SCRIE-MI de LEONID IACOB în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364274_a_365603]
-
puteți convinge lecturând poezii ca: „Zi toridă”, „Urări de primăvară”, „Început de toamnă”, „Zi de vară” și nu numai. De asemenea, nu pot trece sub tăcere bucuria zâmbetului de copil pe care poeta îl simte din plin și căruia, din preaplinul sufletului său, îi oferă versuri de o gingășie aparte („Înger de iubire”, „Să fii...”). Sintetizând, putem observa că stările interioare sunt redate poetic prin comparații cu elementele și fenomenele naturale și că acestea din urmă sunt transpuse artistic ca ființe
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
De data aceasta, era imperios necesar ca versurile să iasă la lumină. Nici ele nu mai suportau strânsoarea copertelor negre. Răsfoind manuscrisul, cum altfel decât cu evlavie? aproape cu pietate, pentru omul sensibil care a simțit nevoia să-și reverse preaplinul pe foaia de scris cu pătrățele albastre, într-o vreme când, a publica poezie, rezprezenta o întreprindere anevoioasă, darămite pentru colonelul în retragere Mihai Baicu, veteran de război, cavaler al Ordinului „Steaua României” cu spada. Un poet gălățean cu totul
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
pe alții să facă la fel: „Întunericul vine / Mă agăț de o stea, / Sperând într-un bine / Aflat doar în ea.” (Prin norii tăcerii). Și asta pentru că poezia purcede „Din izvoarele iubirii”: „Din izvoarele iubirii / Mă inundă apa vie / Cu preaplinul împlinirii, / Mă rodește și mă-mbie”. Autoarea folosește sintagme și metafore inedite: scrum de zile, frunza înserării, flori din gânduri, ș.a. În accepțiunea poetei, nu autorul alege ideea, ci ideea îl alege pe el: „În căutarea-i divină / De material
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
atâtea ori, vizitele în lumea largă sunt o binefacere lăsată de Dumnezeu pe pamant căci ele te fac să simți că fericirea nu este chiar numai un cuvant”. Apropiindu-mă de finalul exegezei, am o senzație și un sentiment de preaplin sufletesc. Doamna Cezarină Adamescu este o investigatoare neobosita cu vocația esenței, dar și a detaliului, aș putea chiar să afirm că există la dansa o sete neostoita de detaliu... Exegeta notează absolut tot ce simte că este interesant și valoros
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
se petrec la nivelul Europei, al lumii, în istoria țării noastre, în viața de toate zilele, acum autoarea Elena Buică simte nevoie să ne dăruiască din prea plinul ei sufletesc. Pentru că aici stă taina artistului, a Creatorului Elena Buică, în preaplinul sufletesc...De aceea creațiile dumneaei, toate, sunt pline de poezie, de acea lumină pe care o emană binele, de dragoste. Asemenea lui Florin Piersic care își vorbește de bine colegii și oamenii întâlniți în cale, prozatoarea Elena Buică ni-i
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
DE IARNĂ Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna lungă nevoită de ploi fusese gonită de-o vreme primăvăroasă. Ea înstăpânise locul. Până spre Undrea firea o luase razna uimind cu preaplinul ei, ca pe la mijlocul acestei luni mugurii să pleznească pe crengile pomilor, iar prin ogrăzi să zburde dalbi mielușei. Se știe că, pe vremuri, credința era că blana mieilor, apăruți cel mai devreme în Gerar, vestea cât de bun avea să
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]