1,561 matches
-
Înăuntru, fără a se sfii prea mult de faptul că Încă Își Îmbrăca azuriul ei capot mult prea scurt. Îi sări În gât, Îl sărută pe amândoi obrajii și În timp ce vajnicul jandarm de altădată se Înfioră Înroșindu-se, Sorina Întrebă precipitat: Săru’ mâna, nene Popa! S-au Întâmplat multe și Încă se mai Întâmplă! Ce face? Trăiește și te iubește! Se bucură și se teme de noile schimbări din viața țării și speră ca și În viața sa să se producă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
tip de adresare față de muncitori. El avea un singur obiectiv de Îndeplinit, să predea cu probă termoplonjonul și să o privească așa ca pe o operă de artă. Frumoasa contabilă Întrebă fals mirată: Cum adică și de ce impardonabil? Băiatul răspunse precipitat, dar cu sinceritatea celui care nu avea ce pierde și cu certitudinea că după ce i-a reparat aparatul, ea nu-l va pârî șefului său: Am pierdut ocazia de a admira pe cea mai frumoasă ființă ... până acum! Știi să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dar deja gura fierbinte a băiatului Își căuta perechea iar unul dintre genunchii săi pătrunsese Între cele două pulpe calde, fata Îi prinse mâna și o conduse către cel mai minunat loc, se sărutară cu frenezie, se dezbrăcară reciproc și precipitat, fata arătă către dormitor, Rică o luă În brațe și cu o delicatețe de care nici el nu se credea capabil o așeză ușor pe patul matrimonial, apoi o frânse sub el, se revărsau fiori și sângele prinsese viteze apocaliptice
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
începe să iasă la ferestre, să vadă cauza bufniturii. Lionel intră în panică. Deocamdată, tot ce poate vedea lumea este o pancartă de sub care ies niște picioare și două rachete de tenis profesionale. — Repede, să fugim în direcții diferite! spune precipitat Lionel. — De ce? se scoală greoi Roman și se mai șterge o dată la ochi, tot degeaba. — Să nu ne poată urmări. Nu ne urmărește nimeni, zice polonezul și se uită de jur împrejur. — Deocamdată. — Cine să ne urmărească: moartea, mafia chinezească
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
morții și cu viii Și să se ducă unde... (reverență) și-a înțărcat copiii! Se aud trei bătăi de gong.) Piei, drace! DRACUL: Imposibil! REGIZORUL: Piei, drace! DRACUL: Nu-s grăbit... REGIZORUL: Piei drace, că s-aprinde lumina... (Dracul iese precipitat. Spre public, zâmbind) În sfârșit! (Iese) Tabloul 1 În Rai. Lumină și ambianță cuvioasă. În prim-plan, în stânga, coliba Sfântului Sisoe, în genul colibelor de la harbuzării. În chip de ușă o pânză nu tocmai curată. Într-o parte a colibei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a reușit nici una, nici alta. A ațipit lungită pe pat și l-a visat... s-au întâlnit, în pripă, au făcut sex grăbiți, ca între două trenuri, după care el s-a scufundat într-un somn adânc, s-a trezit precipitat, cu un fir de salivă în colțul gurii, cu ochii împăienjeniți de somn, ea lucidă, cu toți nervii întinși la maximum, cu o durere insuportabilă în coșul pieptului, s-au despărțit, ea cu un surâs amar, el cu zâmbetul acela
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
În șoaptă ori vociferând cu gravitate peste niște foi scrise. Cineva Într-o salopetă portocalie Împingea din celălalt capăt al holului o targă mobilă, pe care se afla lungită o femeie gemând. Mai văzu un cuplu de vârstnici care Încerca precipitat să-și facă loc prin mulțime, ca să prindă două scaune rămase neocupate și pe o doamnă cu un copil de mână, izbită de o tânără care trecu În mare viteză, cărând iritată o cutie rotundă, din metal strălucitor. După ce se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să ne anunțe câte ceva, plin de impozanță) și ne-a comunicat faptul că ieri seară, colega noastră, Otilia, a fost accidentată mortal de un bolid care... Sau auzit țipete scurte și suspine prelungi și izbucniri În plâns și cuvinte rostogolite precipitat. Și toți copacii s-au Întors atunci cu rădăcinile În sus și am Început să calc pe cer, pe când ploua negru și violent, de jos În sus. Și a Început să-mi fie frig și să se facă Întuneric. Un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mistreț hăituit, care l-a surprins În timp ce se Întorcea de la scăldat, În marginea unor bălți cu stuf Înalt. Soneria sfredelește aerul insistentă. Iau ce găsesc mai aproape - o Biblie veche - și arunc cu toată forța În ușă. Se aud pași precipitați stingându-se Într-o liniște clară. Dinspre oraș, nici cel mai vag zgomot. Mă Îndrept spre fereastră. Lumina amurgului colorează ireal clădirile suple, pierdute În depărtare. Pe banca din față, Îmbrăcat sărăcăcios, doarme un bătrân. E același bătrân cu fața
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zi, Ina nu veni la serviciu. Abia în a patra zi, aceasta intră veselă, exuberantă în oficiu, de parcă toată lumea era a ei. Olga tocmai se pregătea să plece către saloane. - Stai, stai un pic, vreau să vorbim. Am fost prea precipitată și nu am reușit să mă destăinui, crede-mă, nu am intenționat nici o clipă să-ți ascund ceva. Ce-oi fi crezând despre mine!? Am vrut să-i dau evenimentului o aură de mister, dar Îmi dau seama, că nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
bănuind că focul ei viclenit nu se stinsese încă. Dar cine știe? O fi mai reflectat și ea, și-o fi chemat acasă bunele porniri. În timp ce el făcea aceste supoziții, Olga se și află lângă ușă. Spuse un bună seara precipitat și adăugă: - Mă duc la spital, vreau să fiu lângă ea în aceste clipe grele; mi-a spus mereu că e așa de înfricoșată!.. De cum păși în stradă, o ținu într-o alergare continuă până la maternitatea spitalului. În sala de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mi-am revenit. Am răsucit cheia în broască, ușa se întredeschise. M-am dat de-o parte. Ea se ridică și, precum cineva care cunoaște drumul, traversă coridorul întunecos și deschise ușa de la camera mea. O urmai. Am aprins lampa, precipitat. Ca să văd că Se întinsese pe patul meu. Fața Îî rămânea în umbră și nu știam dacă mă vede sau nu, dacă poate să mă audă sau nu. Nu părea speriată, nici hotărâtă să reziste. Părea mai degrabă că venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
avut curiozitatea să-l asculte ar fi auzit, repetat la nesfârșit, un refren poznaș: "Bebel cel porcoșel s-a cam căcat pe el". Când l-a văzut, nevastă-sa a dus mâna la gură, realmente speriată, și l-a întrebat precipitat: "Aoleu! Da' cu cin' te-ai bătut, Vasile?". "Cu mă-ta, că te-a făcut așa proastă și pui întrebări tâmpite", răspunse plin de arțag soțul. "Mai bine ți-ai vede dă treaba ta și m-ai lăsa pă mine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rolurile din piesă, etc. Ce vrea tovarășul contabil-șef?-îl întreabă Sima într-o seară, după convorbire-De unde știa că tu mai ești aici la Casa de Cultură, la această oră? Întreabă de piesă. Dacă merge piesa-îi răspunde Gerard, aproape precipitat. Cum? Aproape în fiecare seară? Da, pentru că vrea să nu mai amâne premiera. Dar de ce tocmai pe dumneata te întreabă de premieră? Pentru că eu am șovăit mult la început, când mi se propusese să scriu piesa. Cel puțin așa cred
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și așa - răspunse Gerard cu o voce joasă, afectată parcă, de cele constatate. Și vodculița de ce-am mai cumpărat-o, mă rog frumos? - făcu exagerat Valy. Și Iozefina și Valy vedeau, bine mersi, că Gerard intrase în fosă destul de precipitat. Li se părea că gesturile lui nu prea erau firești; dădea de înțeles că ar trebui să l lase câteva minute să se dezmeticească, nu să-l ia așa, ca din oală. Ce e cu dumneata? Ești cam abătut - remarcă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
jur, încremeniți, ca și santinelele, priveam hăbăuci cum țâșnea sângele din el și cum se zvârcolea văitându-se. Sânge negru stropea zăpada scârbos de albă. Începuse să viscolească când soldații ordonaseră pregătirea grupei pentru plecare. Comenzile în rusă erau din ce în ce mai precipitate și mai forțate. Parcă aveau senzația că unul din noi ar avea de gând să evadeze. Unde să evadeze? Noi zbieram întrebându-ne ce să facem cu Nandor. Bărbații se chinuiau zadarnic să răstoarne creanga de brad de pe trupul lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Întrebări cu caracter general din domeniul profesional. — Lucrezi de multă vreme aici? Mi se pare că nu te-am mai văzut... — De cîteva săptămîni, răspunse fata. — Și cîștigi bine? se interesă Christina pe un ton cît mai neutru, deși cam precipitat. Lenutza zîmbi Încurcată, ridicînd numai dintr-un umăr. Asta Însemna: relativ. Nu Îndrăznea să-i spună adevărul, mai ales că exista riscul ca vreuna dintre colege să audă, fie și Întîmplător, ce discutau. După aceea, dacă ar fi aflat patronul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
însă pînă în acel moment nu reușise să afle în ce scop, cu ce motiv. Frumușică povestioara, începe bine, deși aduce mai degrabă a melodramă sau a roman foileton, se distrase Bătrînul. Din primele fraze nu înțelesese nimic, îi vorbise precipitat, iar el încă nu reușise să se dezmeticească. Voia să-i iasă pasiența, să atragă oameni de încredere, să scape de jigodiile securiste care-i puneau bețe în roate? Să fie pus în temă cu punctele vulnerabile ale fiecăruia? Nici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
crime rasiale. În mare era bazat pe cazul Wurie, cu propriile-mi Înflorituri imaginare, bineînțeles. În scenariul meu crima e mușamalizată de un polițai rasist care are un motiv... să nu rezolve crima. — Cum se termină... Întreb eu cam prea precipitat. — O, Îi potcovim pe niște bandiți cu crima. O poveste cu sfîrșit fericit. Încuviințez din cap. Genul de sfîrșit care le place oamenilor. — Da, am tras o sperietură cînd documentul a fost furat, iar fișierele șterse. Mai Întîi i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
faptul că trezise o dorință atât de stătută. Nici unul din noi nu e o frumusețe, se gândi el, și prezența unei Madone În roz cu alb dădea Întregii situații un aer de blasfemie conștientă. O făcu să se oprească, șoptind precipitat: — Ești sigură că nu e nimeni În apartament? Ea se Împurpură la față, de parcă el i-ar fi făcut un avans grosolan. — Nu, Anton, suntem numai noi. Creierul Începu să-i lucreze iarăși cu precizie. Relația personală era singura care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
modernă lucrează pe coordonate paralele. Există o anume similaritate Între relația dintre confesor și penitent și cea dintre psihanalist și pacient. Există, desigur, și diferența că omul vrea să i se ierte păcatele. Dar, la urma urmelor, continuă domnul Opie precipitat, văzând că doctorul Czinner Încearcă să spună ceva, diferența nu e foarte mare. Într-un caz se spune despre păcate că sunt iertate, iar penitentul părăsește confesionalul cu mintea ușurată și intenția de-a o lua de la Început; În celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se mai auzi un pocnet, ca și cum cineva ar fi fost scos un dop. — Se aud Împușcături la gară, spuse șoferul, apăsând pe demaror. Myatt Îl lovi peste mână, dându-i-o la o parte: — Așteptăm. — Așteptăm? repetă omul. Apoi explică precipitat: — Sunt soldații. Ar fi mai bine să ne cărăm. N-avea de unde să știe că Myatt era gata-gata să-i urmeze sfatul. Era Înspăimântat - văzuse În atitudinea soldaților față de el spiritul care făcea posibile pogromurile -, dar rămase neclintit. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cunoști cumva? Știi unde lucrează? E referent literar la teatrul din Valea Brâdușelor. Mă duc la masă, vreau să comand ceva de mîncare. Profitînd de absența actorului, femeia cu guler alb a luat teancul de ziare și le răsfoiește curioasă, precipitată. Căutați ceva anume? întreabă Iulian Barbu, oprindu-se dincolo de masă, în fața ei. Vorbeai de niște asasinate... murmură femeia, aranjînd ziarele, să le pună la loc. Și de cînd, mă rog, sînt tutuit? Eu tutuiesc pe toată lumea îi aruncă femeia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
direct în subiect. Nepoata?! se miră bătrîna, dar imediat revine: A, nepoata... Nepoțica e bine, slavă cerului! Apropo: care mai e atmosfera în lumea universitară, domnule Teofănescu? întreabă bătrîna dintr-o dată, schimbînd tonul. Bună, doamnă; foarte bună! o asigură profesorul, precipitat, iritat adînc de întrebarea asta. Bătrîna tace. Palma ei, făcută căuș, alintă capul cățelușei. Dacă pe mîine, poimîine ar ajunge la noi, spune ea, mai mult pentru sine tot ar fi ceva. Deja, foamea se simte..., deși... alții, în alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
umeri, dar nu reușește să se abțină: Poate vă invită la el mîine seară, dacă mai ajungem la destinație, că-și inaugurează vila; autorul bate Lazăr cu dosul palmei în program îi este consătean și-i prieten cu fiică-sa. Precipitat, profesorul deschide programul și caută poza autorului: Ăsta? Ăla. De ce-o zici ironic. Ai ceva cu el? Hm! Mă credeți prost să bîrfesc pe viitorul ginere al lui Săteanu, ce, nu mi-e bine la teatru ca referent? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]