130 matches
-
la sfârșitul veacului trecut”". Pentru editorul "Diplomelor", această categorie de acte reprezintă probele de drept ale stăpânirilor românești asupra țării pe care o locuiau "„ca fiesce cine să-și aducă aminte cu pietate de faptele însemnate ale străbunilor săi”" (în "Precuvântare"). Ele au fost confirmate și reconfirmate pe seama meritelor publice ale locuitorilor și stau la originea blazoanelor de nobilitate în structurile sociale din Maramureș. De aici, preocuparea susținută a editorului de a adnota textele publicate în cel puțin două registre revelatorii
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
apoi cea tipărită sub supravegherea și binecuvântarea mitropolitului Andrei Șaguna, la Sibiu, între anii 1856-1858, precum și, într o anumită măsură, "Biblia Sinodală", apărută la București, în 1914, sunt îndatorate traducerii lui Samuil Micu. Cu multă onestitate, episcopul Filotei mărturisea în precuvântarea ediției buzoiene că „dintre Bibliile tipărite în limba noastră mai bine tălmăcită și mai luminat la înțeles este cea de la Blaju”. Comparând "" cu "Biblia de la București", constatăm o evoluție evidentă sub aspectul limbii române literare. Este sugestivă caracterizarea pe care
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
Povestea lui Făt Frumos împărat cu noroc la vânat") și chiar și un fragment autobiografic în care autorul povestește o vânătoare de dropii în Bărăgan, pasăre dispărută de pe teritoriul României în urma vânării ei sălbatice. Inițial, Odobescu intenționa să scrie o „precuvântare” (introducere) la „Manualul de vânătoare” al lui C. Cornescu, bun prieten și rudă cu autorul. Propunându-și să treacă în revist modul în care diversele arte au reprezentat vânătoarea, Alexandru Odobescu a depășit scopul inițial, acela de a scrie o
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
împreună cu dr. Dumitru Radu, în 1990), "Boema" (cenaclu pe care l-a înființat alături de jurnalistul și scriitorul Claudiu Târziu, în 1993) și "Avangarda XXI". A debutat în volum în anul 1996, cu "Somnul grifonului" (versuri), editura " Deșteptarea", Bacău, cu o "Precuvântare" de Cezar Ivănescu. Au urmat volumele de poezie "Iarba manuscriselor" (editura "Plumb", Bacău, 1997), "Corabie spre Magonia" (editura "Semne", București, 1998) și "Toamnă în Casiopeea" (editura "Ager", București, 2004). A fost inclusă, de asemenea, cu poezie în antologiile: "Un sfert
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
limba germană: "Der Haiduck" (Regensburg, 1908) - o carte despre haiducul Iancu Jianu, tradusă în limba română de Teodor Nica sub titlul “Haiducul”; "Der Pandur" (Regensburg, 1912) - o carte despre Tudor Vladimirescu, tradusă în același an de Elisa Brătianu cu o precuvântare de Carmen Sylva și o prefață în română de Bucura Dumbravă, iar ulterior a fost tradus chiar de scriitoare. Cel de-al treilea roman al trilogiei, "Sarea Norodului", evoca figura lui Gheorghe Lazăr, dar manuscrisul în limba germană s-a
Bucura Dumbravă () [Corola-website/Science/324117_a_325446]