517 matches
-
manifestă în planul expresiei prin indici categoriali, care sunt semnificanții unor semne lingvistice purtătoare de sensuri gramaticale. Morfemele de timp și de mod din structura verbului flexionat își au originea în chiar semantica gramaticală a verbului care și-a asumat predicația și reflectă raportul dintre coordonate ale comunicării lingvistice (enunțarea) și coordonate ale obictului comunicării (enunțul). Morfemele de persoană și număr stau în legătură cu intrarea verbului-predicat în relație sintactică cu un nume (pronume etc.)-subiect și reflectă raportul dintre protagoniștii enunțării (actului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexicală, dar își relevă natura prin specificul seriei de sinonime în care poate intra și prin condiționările pe care le impune sintagmei în care intră. Astfel, verbul a fi, ca verb predicativ, când are adică o sferă semantică suficientă asumării predicației, intră în relație de sinonimie cu verbele a exista, a se întâmpla, a se afla etc., verbe care pot introduce în enunț, prin ele înseși, amândouă componentele semantice ale predicației: „Ce mai este prin oraș?” - „Ce se mai întâmplă prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verb predicativ, când are adică o sferă semantică suficientă asumării predicației, intră în relație de sinonimie cu verbele a exista, a se întâmpla, a se afla etc., verbe care pot introduce în enunț, prin ele înseși, amândouă componentele semantice ale predicației: „Ce mai este prin oraș?” - „Ce se mai întâmplă prin oraș?” Ca verb copulativ, în schimb, el intră în „sinonimie” cu verbe cvasi-desemantizate sub aspect lexical concret: a însemna, a constitui, a reprezenta: „Ce e asta?” - „Ce înseamnă asta?” Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ion este lăudat.) și de predicate în structura cărora intră (ca operatori) verbe de aspect și de modalitate (Ion se apucă de învățat., Ion trebuie / poate să plece., Era să se întâmple.). Predicatul este funcția sintactică prin care se realizează predicația în enunțurile analitice - ipostaza enunțuri verbale. Structura predicatului depinde de modul de integrare a componentei semantice de natură gramaticală, purtătoare a indicilor de predicație (timp-mod și persoană-număr). Componenta semantic-gramaticală poate fi imanentă termenului prin care se realizează predicația (un verb
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trebuie / poate să plece., Era să se întâmple.). Predicatul este funcția sintactică prin care se realizează predicația în enunțurile analitice - ipostaza enunțuri verbale. Structura predicatului depinde de modul de integrare a componentei semantice de natură gramaticală, purtătoare a indicilor de predicație (timp-mod și persoană-număr). Componenta semantic-gramaticală poate fi imanentă termenului prin care se realizează predicația (un verb) sau poate să-i fie exterioară (când acesta este un substantiv, pronume, adjectiv etc.). Această deosebire și, decurgând din ea, modul concret de realizare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se realizează predicația în enunțurile analitice - ipostaza enunțuri verbale. Structura predicatului depinde de modul de integrare a componentei semantice de natură gramaticală, purtătoare a indicilor de predicație (timp-mod și persoană-număr). Componenta semantic-gramaticală poate fi imanentă termenului prin care se realizează predicația (un verb) sau poate să-i fie exterioară (când acesta este un substantiv, pronume, adjectiv etc.). Această deosebire și, decurgând din ea, modul concret de realizare a celor două componente ale predicației determină constituirea a două tipuri structurale de predicat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate fi imanentă termenului prin care se realizează predicația (un verb) sau poate să-i fie exterioară (când acesta este un substantiv, pronume, adjectiv etc.). Această deosebire și, decurgând din ea, modul concret de realizare a celor două componente ale predicației determină constituirea a două tipuri structurale de predicat: a. predicat sintetic 18 b. predicat analitic a. Predicatul sintetictc "a. Predicatul sintetic" Predicatul sintetic se caracterizează prin realizarea celor două componente semantice ale predicației în mod solidar, în structura morfematică liniară
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de realizare a celor două componente ale predicației determină constituirea a două tipuri structurale de predicat: a. predicat sintetic 18 b. predicat analitic a. Predicatul sintetictc "a. Predicatul sintetic" Predicatul sintetic se caracterizează prin realizarea celor două componente semantice ale predicației în mod solidar, în structura morfematică liniară: Rădăcină + Flectiv a aceleiași unități lexicale: „Ne pierdem ca să ne-mplinim.” (L. Blaga) Rădăcina este purtătoarea sensului lexical al verbului - „obiectul” actualizării primare prin predicație: a pierde, a împlini. Flectivul este purtătorul sensurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterizează prin realizarea celor două componente semantice ale predicației în mod solidar, în structura morfematică liniară: Rădăcină + Flectiv a aceleiași unități lexicale: „Ne pierdem ca să ne-mplinim.” (L. Blaga) Rădăcina este purtătoarea sensului lexical al verbului - „obiectul” actualizării primare prin predicație: a pierde, a împlini. Flectivul este purtătorul sensurilor gramaticale (timp-mod, persoană-număr, diateză) mijloc al actualizării primare, a planului semantic al verbului-predicat și secundare, a planului semantic al termenului-subiect: ne...em, să ne... im: „Ne pierdem ca să ne-mplinim.” (L. Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și secundare, a planului semantic al termenului-subiect: ne...em, să ne... im: „Ne pierdem ca să ne-mplinim.” (L. Blaga) Predicatul verbal (sintetic) își poate realiza conținutul funcțional semantic prin constituent simplu, dezvoltat, multiplu. Predicatul verbal simplu realizează conținutul semantic al predicației printr-un singur termen lexical, care poate fi: • un verb, simplu sau compus: „La sfinți-n zugrăveală amurgu-ngenunchea.” (I. Pillat) „Potop, cad stele albe de cristal Și ninge-n noaptea plină de păcate;” G. Bacovia) „Să blesteme pe-oricine de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mă-nceapă a lăuda.” (M. Eminescu) „Îmi vine să râd fără sens Și-i frig și burează.” (G.Bacovia) • locuțiuni verbale: „El iar privind de săptămâni, / Îi cade dragă fata.” (M. Eminescu) Predicatul verbal dezvoltat realizează planul semantic, complex, al predicației prin doi termeni verbali (sau cu originea în verb). Actualizarea planului semantic global al enunțului și al funcțiilor fundamentale - predicatul și subiectul - se întemeiază pe amândoi termenii din structura predicatului. Unitatea funcțional-predicativă a structurii și a planului semantic pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predicatului verbal compus, verbele de aspect și de modalitate din structura predicatului verbal dezvoltat își păstrează variabilitatea morfologică, datorită înscrierii predicatului doar în planul enunțului. (Verbele semiauxiliare înscriu predicatul verbal compus în raportul enunțare-enunț.) Caracterul complex al planului semantic al predicației este dat mai ales de structurarea lui pe două planuri: La primul nivel, al predicației enunțului considerat global, conținutul funcției de predicat este descris de întreaga structură, considerată unitar: „Lumea, cum e lumea, s-a apucat să bârfească.” (I.L. Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
păstrează variabilitatea morfologică, datorită înscrierii predicatului doar în planul enunțului. (Verbele semiauxiliare înscriu predicatul verbal compus în raportul enunțare-enunț.) Caracterul complex al planului semantic al predicației este dat mai ales de structurarea lui pe două planuri: La primul nivel, al predicației enunțului considerat global, conținutul funcției de predicat este descris de întreaga structură, considerată unitar: „Lumea, cum e lumea, s-a apucat să bârfească.” (I.L. Caragiale) La cel de-al doilea nivel, al relației pe care se întemeiază conținutul predicațional, cei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care se întemeiază conținutul predicațional, cei doi componenți reprezintă două funcții sintactice, de gradul II: s-a apucat - predicat să bârfească - complement (indirect) Verbul s-a apucat din structura sintagmei predicatului dezvoltat introduce sensul aspectual incoativ în planul semantic al predicației, cu originea în verbul a bârfi: s-a apucat să bârfească. Predicatul verbal dezvoltat se realizează în câteva variante, unele - modele sintactice deschise oricărui verb, altele - modele sintactice “închise” sau relativ închise: • sintagme formate prin reluarea aceluiași verb într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltat se realizează în câteva variante, unele - modele sintactice deschise oricărui verb, altele - modele sintactice “închise” sau relativ închise: • sintagme formate prin reluarea aceluiași verb într-o relație de coordonare copulativă desfășurată doar în planul expresiei; în planul semantic al predicației se dezvoltă aspectul durativ (sau/și intensiv): „Și merg ei și merg cale lungă să le-ajungă, trecând peste nouă mări.” (I. Creangă) „Râzi, tu, râzi, Harap Alb, zise atunci Ochilă...” (I. Creangă) • sintagme formate prin reluarea aparent tautologică a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ajungă, trecând peste nouă mări.” (I. Creangă) „Râzi, tu, râzi, Harap Alb, zise atunci Ochilă...” (I. Creangă) • sintagme formate prin reluarea aparent tautologică a aceluiași verb într-o relație de subordonare desfășurată numai în planul expresiei; în planul semantic al predicației se dezvoltă aspectul durativ (sau/și nedeterminare): „Mai merge cât merge, și când la poalele unui codru, numai iaca ce vede o dihanie de om...” (I. Creangă) • sintagme formate prin intrarea unui verb în relații de coordonare copulativă sau, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vede o dihanie de om...” (I. Creangă) • sintagme formate prin intrarea unui verb în relații de coordonare copulativă sau, mai rar, de subordonare - desfășurată numai în planul expresiei - cu verbul a sta sau a (se) lua; în planul semantic al predicației se dezvoltă aspectul durativ al acțiunii verbului al doilea: „Dac-ar fi stat și-ar fi plâns de mila altora unde ajungea?” (I. Creangă) „Și asta în toate zilele de câte două-trei ori, de-ți vine câteodată să-i coșești
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic al verbului a trebui, care, ca predicat, actualizează din perspectivă modală planul semantic al subiectului propozițional: să fie târât. „Trebuie să fie târât ca să se urnească.” Predicatul dezvoltat trebuie târât prezintă la al doilea nivel al planului semantic al predicației o situație sintactică analogă: trebuie - predicat târât - subiect / (subiect interior) Unitatea funcțional-predicativă a sintagmei a trebui + participiu determină trecerea verbului a trebui din clasa verbelor impersonale (relative) în clasa verbelor personale; cu această întrebuințare verbul primește în structura temei de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactică de interdependență Subiect Predicat, este, prin aceasta, nucleu propozițional. Predicatul este termenul fundamental al nucleului propozițional, dar verbul-predicat nu-și poate asuma decât în condiții semantice speciale funcția propozițională; condiția existenței unei propoziții în desfășurarea procesului de comunicare este predicația, iar predicația implică în chiar esența ei funcțională „obiectul” predicării (sau argumentul supus argumentării, în termenii logicii), ceea ce numim în mod curent subiect gramatical. De aceea, problema existenței (sau nonexistenței) predicatului multiplu trebuie înscrisă și interpretată din perspectiva structurii și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interdependență Subiect Predicat, este, prin aceasta, nucleu propozițional. Predicatul este termenul fundamental al nucleului propozițional, dar verbul-predicat nu-și poate asuma decât în condiții semantice speciale funcția propozițională; condiția existenței unei propoziții în desfășurarea procesului de comunicare este predicația, iar predicația implică în chiar esența ei funcțională „obiectul” predicării (sau argumentul supus argumentării, în termenii logicii), ceea ce numim în mod curent subiect gramatical. De aceea, problema existenței (sau nonexistenței) predicatului multiplu trebuie înscrisă și interpretată din perspectiva structurii și funcționării nucleului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dar/și se ridică singur de jos poate înainta cu capul sus. Dacă între verbe se instituie o relație de coordonare disjunctivă sau opozitivă (prin conjuncția ci), acestea nu mai participă la structura unui predicat multiplu, întrucât planul semantic al predicației nu se mai actualizează în ansamblu în simultaneitate; actualizarea planului semantic al subiectului se face prin actualizarea succesivă a planului semantic al verbelor-predicat. Dacă verbele-predicat au același subiect, ele reprezintă realizarea repetată, prin actualizare disjunctivă sau opozitivă, a funcției de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau cine pregătește un adăpost sigur pentru la noapte. Premiul nu l-a primit cine a descoperit cabana ci cine a pregătit adăpostul pentru noapte. b. Predicatul analitictc "b. Predicatul analitic" Sub aspect structural, pentru predicatul analitic este definitorie realizarea predicației printr-un constituent analitic, cu organizare bipolară: un component verbal - un verb copulativ și un complement nominal (nume: substantiv/adjectiv/pronume, adverb sau propoziție - dezvoltare a planului semantic al unui nume): verb copulativ + nume predicativ. Sub aspect funcțional-semantic, predicatul analitic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aspect funcțional-semantic, predicatul analitic se realizează în două variante, determinate de planul semantic al verbului copulativ, potrivit cu apartenența lui la categoria copulelor absolute sau la categoria copulelor lexico-gramaticale. În amândouă variantele, numele predicativ este purtătorul principal al componentei semantic-lexicale a predicației. Prin intermediul verbului copulativ, numele, odată cu actualizarea propriului conținut semantic-lexical, scoate subiectul gramatical din generalitatea planului său semantic (pădure, el) prin atribuirea (dezvoltarea) unei trăsături semantice particularizatoare: Pădurea este/pare un labirint. El este/pare/devine profesor. Verbul copulativ dezvoltă componenta
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numele, odată cu actualizarea propriului conținut semantic-lexical, scoate subiectul gramatical din generalitatea planului său semantic (pădure, el) prin atribuirea (dezvoltarea) unei trăsături semantice particularizatoare: Pădurea este/pare un labirint. El este/pare/devine profesor. Verbul copulativ dezvoltă componenta semantică gramaticală a predicației; este „instrumentul” actualizării - prin dezvoltarea sensurilor categoriale de timp-mod, persoană-număr - a planului semantic al subiectului gramatical din perspectiva planului semantic al numelui predicativ. Verbul copulativ, asemeni flectivului verbal în structura predicatului verbal, asigură - prin intrarea lui, la nivelul propriului flectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de timp-mod, persoană-număr - a planului semantic al subiectului gramatical din perspectiva planului semantic al numelui predicativ. Verbul copulativ, asemeni flectivului verbal în structura predicatului verbal, asigură - prin intrarea lui, la nivelul propriului flectiv, în opoziții categoriale - dezvoltarea sensurilor gramaticale fundamentale predicației: • de timp-mod: „Tu din tânăr precum ești Tot mereu întinerești.” (M. Eminescu) „Ce-ți lipsește să fii înger - aripi lungi și constelate.” (M. Eminescu) „Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flămânzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pământul.” (M.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]