204 matches
-
de cărți, construirea de biserici ori înființarea de școli funcționând aici strategic, ca un diez, ca un revelator evidențiind o dată mai mult meritul și efortul domnitorului, ca și buna sa alegere, cu dreapta socotință. Încheiem cu un citat amplu din predoslovia Mitropolitului Teodosie la Penticostar, Buzău, 1701 oferind o summa de virtuți exemplare: "Cu adevărat desăvârșit au sălășluit întru al Măriei tale bun suflet sfântul Duh, și pentru aciasta dai dăplin toate lucrurile desăvârșit, precum place lui Dumnezău; așijderea și faptele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
volumului: BRV I, pp. 144-147. 61 În Noul Testament, Bălgrad, 1648, metafora cărții-dar apare și cu sens invers, de danie binecuvântată, întoarsă, prin celălalt, către Dumnezeu: "pomană neuitată în veaci". 62 Carte românească de învățătură, 1646, ed.cit. p.37. 63 Predoslovia Mitropolitului Ștefan al Ungrovlahiei la Mystirio, Târgoviște, 1651, în BRV I, pp. 178-183. 64 Sfânta și dumnezeiasca Evanghelie, București, 1680, în BRV I, p.246. 65 Antim Ivireanul, Opere, Ediție critică și studiu introductiv de Gabriel Ștrempel, București, Minerva, 1972
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
82 Amândouă citatele fac parte din Cuvănt cătră cetitoriu la Carte [românească] de învățătură., Iași, 1643 (Varlaam, Opere. Alcătuire, transcriere a textelor, note și comentarii, glosar și bibliografie de Manole Neagu, Chișinău, 1991). 83 Vezi supra, nota 4. 84 În predosloviile închinate lui Brâncoveanu, putem vorbi de un loc comun al enumerării lucrărilor tipărite sub oblăduirea Domnului, mecena și mare iubitor de carte el însuși. 85 Teodosie, Mitropolitul Ungrovlahiei, Predoslovia la Penticostar, Buzău, 1701. 86 Maurice Daumas, L'Affaire d'Esclans
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Manole Neagu, Chișinău, 1991). 83 Vezi supra, nota 4. 84 În predosloviile închinate lui Brâncoveanu, putem vorbi de un loc comun al enumerării lucrărilor tipărite sub oblăduirea Domnului, mecena și mare iubitor de carte el însuși. 85 Teodosie, Mitropolitul Ungrovlahiei, Predoslovia la Penticostar, Buzău, 1701. 86 Maurice Daumas, L'Affaire d'Esclans : les conflits familiaux au XVIIIe siècle, Paris, Seuil, 1987. 87 Lettre de Maurice Daumas à Emmanuel Le Roy Ladurie, 25 mars 1986, dans le fonds Emmanuel Le Roy Ladurie
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
bazându-se pe vechile tălmăciri ale lui Dosoftei, Radu Greceanu și Damaschin al Râmnicului, au colaborat mitropolitul Grigorie, Filaret de Râmnic, Anatolie ierodiaconul, Rafail monahul și Iordan Cappadochianul. Prefețele conțin, în ansamblu, o meditație asupra evoluției istoriei și a timpului. Predoslovia la Mineiul pe octombrie, apărut în 1776, reamintește biruințele în ordine cultural-religioasă (traducerea cărților de cult) și anunță renașterea națională a secolului următor, prin noul sens dat cuvintelor „patrie” și „patriot”. Pentru cărturar, cauzalitatea divină și voința oamenilor conlucrează, după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
lege a firii, amintind de „stepenele” stolnicului Cantacuzino, cărturarul urmărește creșterea și descreșterea statelor contemporane lui (Polonia, Suedia, Prusia), dar mai ales a Țării Românești, unde procesul s-a accentuat din cauza instabilității politice. Ideile profesate de C. de R. în predosloviile sale îl așază pe linia preocupărilor mai vechi ale umaniștilor români, conturând totodată, prin noile elemente de filosofia istoriei și prin tema timpului, profilul unui important cărturar iluminist de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Traduceri: [Mineie], pref. trad., Râmnic, 1776-1779
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
cultură a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, reapare în 1990, redactor responsabil prof. dr. Nicolae Cojocaru; redactori: prof. Constantin Hrehor și Ioan Nistoroaia. Revista are și un supliment: Trepte spre lumină - periodic cultural religios, anul I, numărul 1, 1995 cu o „Predoslovie” semnată de I.P.S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Responsabil de număr: preot Ioan Danalache; secretar de redacție prof. Maria Ciobotaru. Candela, anul III, nr.1, ianuarie 1997, cuprinde un „Calendar teologic”, semnat de N. Moscaliuc, un articol despre Tudor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fiind cumulate în trei caiete cu format de carte. Director fondator: Elie Măgeanu, redactor: Pimen Constantinescu. S.l. se remarcă în peisajul publicațiilor periodice transilvănene din perioada interbelică prin strădania de a face cunoscută viața literară sibiană, după cum se precizează în Predoslovie, semnată de Pimen Constantinescu. În paginile S.l. intră cu precădere poezie și proză scurtă. Poezia, promovată generos, aparține lui Elie Măgeanu, Virgil M. Duiculescu, Ecaterinei Săndulescu, Mariei N. I. Apostolescu-Steriopol ș.a. Reține atenția și asprul glas de acuzare al preotului Mécs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289663_a_290992]
-
PALIA DE LA ORĂȘTIE, prima traducere românească a cărților Geneza și Exodul din Vechiul Testament, apărută în 1582. A fost tipărită de diecii Șerban Coresi și Marien. Din predoslovie se înțelege că lucrarea este o urmare a mișcării generale de românizare a cultului, ce caracterizează secolul al XVI-lea, dar și a intensei propagande calvine. Autorii traducerii - Mihail Tordași, episcop al Ardealului, Ștefan Herce, „propovăduitorul Evangheliei” în Sebeș, Efrem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288630_a_289959]
-
Societății Culturale «M. Eminescu»”; de la nr. 7-8/1924, subtitlul este „Literară și socială”, pentru ca, începând cu nr. 4-5/1925, acesta să devină „Artistică-literară- socială”. Director: Mihail Gușiță. Publicație de orientare tradiționalistă, continuând direcția sămănătorismului. La reapariție, în 1924, într-o Predoslovie semnată M. Gușiță, se reiterează crezul artistic al revistei, ca punct de echilibru între „năzuința de primenire” care „stă în firea omului” și „legătura trainică de ceea ce a fost”. În același număr, Simion Mehedinți proclamă Lozinca adevăraților români: „Îndărăt spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
printre „spudeii” Academiei întemeiate la Kiev de Petru Movilă. Probabil că a studiat în țară, în casa părintească, împreună cu frații lui, cu dascăli aduși din Ucraina, cu călugării mănăstirilor locale sau cu vreunul dintre misionarii ce străbăteau Țara Românească. În predoslovia la Carte despre urmarea lui Hristos (1647) N. precizează că a învățat latinește când trecuse pragul adolescenței, acasă, cu un profesor care putea fi foarte bine unul dintre călugării catolici din Târgoviște. Aproape treizeci de ani acest boier nu și-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
care o opune, ca formulă dătătoare de stabilitate, vremurilor de nesiguranță politică ce învolburau Țara Românească, iar frazele prețioase, urmând tipare baroce pe care literatura română acum le învăța, aduc din adâncul istoriei numele vechi, de profundă rezonanță, ale pământului (Predoslovia la Antologhion, 1643). Chiar dacă nu e sigur că a scris și o cronică a domniei lui Matei Basarab, ce va fi fost intercalată în compilațiile ulterioare - ipoteză puțin probabilă -, el a făcut destul pentru nemurirea numelui acestui voievod, căruia i-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
și traduceri, scrieri în slavonă și în română. Prima categorie include „versurile la stemă” imprimate în Molitvenicul din 1635 (reluate în Pravila mică din 1640), cele din Antologhion, din Carte despre urmarea lui Hristos și din Triod Penticostar (1649) și predosloviile ce însoțesc lucrările a căror apariție a supravegheat-o. Dintre acestea, Predoslovia către mitropolitul Varlaam (în Carte despre urmarea lui Hristos) și prefața la Triod Penticostar (atribuită lui cu solide argumente) constituie veritabile breviare ale concepțiilor sale umaniste. Textele care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
la stemă” imprimate în Molitvenicul din 1635 (reluate în Pravila mică din 1640), cele din Antologhion, din Carte despre urmarea lui Hristos și din Triod Penticostar (1649) și predosloviile ce însoțesc lucrările a căror apariție a supravegheat-o. Dintre acestea, Predoslovia către mitropolitul Varlaam (în Carte despre urmarea lui Hristos) și prefața la Triod Penticostar (atribuită lui cu solide argumente) constituie veritabile breviare ale concepțiilor sale umaniste. Textele care au făcut faima de literat a lui N. au fost însă, datorită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
slave ortodoxe din jur, sporind și consolidând faima Țării Românești, iar iradierea spiritualității românești păstrătoare a valorilor ortodoxe într-o epocă în care sud-estul european trăia sub amenințarea Semilunii era un punct programatic de extremă importanță, afișat ca atare de predosloviile vremii. Cărturarul și-a ales instrumentele cele mai adecvate scopurilor sale, dar nu s-a opus niciodată folosirii limbii române ca vehicul cultural. El a făcut pentru biruința limbii române mai mult decât mulți dintre contemporani. A tradus Viața sfinților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
cărțile ce urmau să fie imprimate în limba poporului, codicele de legi și lucrările de edificare apar tot cu sprijinul și prin eforturile sale. Înțeleptul umanist selectează textele potrivite (Pravila mică, 1640), supraveghează munca de tălmăcire (Evanghelie învățătoare, 1642), scrie predoslovii și împodobește aceste tipărituri cu stihuri. Intelectual de ținută, slujitor devotat al cărții, în care vedea „bogăția cea mai de preț și mai cinstită decât toate bogățiile pământești”, el compune versuri emblematice, precum cărturarii barochizanți, cultivă cu pasiune latina și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
dintre primii ctitori ai spiritualității românești moderne. SCRIERI: La prea luminata stemă a milostivilor domni Basarabi (în slavonă), în Molitvenic, 1635; reed. în Pravila mică, 1640; reed. și tr. în BRV, I, 109, IV, 181, tr. în LRV, II, 272-273; Predoslovie (în slavonă), în Molitvenic, Câmpulung, 1635; reed. și tr. în BRV, IV, 182-187; Predoslovie cetitorului (în slavonă), în Evanghelie învățătoare, Govora, 1642; reed. în BRV, I, 120-123; La prealuminata stemă a prealuminatei case a măriilor lor domnilor Basarabi (în slavonă), în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
domni Basarabi (în slavonă), în Molitvenic, 1635; reed. în Pravila mică, 1640; reed. și tr. în BRV, I, 109, IV, 181, tr. în LRV, II, 272-273; Predoslovie (în slavonă), în Molitvenic, Câmpulung, 1635; reed. și tr. în BRV, IV, 182-187; Predoslovie cetitorului (în slavonă), în Evanghelie învățătoare, Govora, 1642; reed. în BRV, I, 120-123; La prealuminata stemă a prealuminatei case a măriilor lor domnilor Basarabi (în slavonă), în Antologhion, Câmpulung, 1643; tr. în LRV, II, 274; Predoslovie arătând cuprinsul și închinând cartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
tr. în BRV, IV, 182-187; Predoslovie cetitorului (în slavonă), în Evanghelie învățătoare, Govora, 1642; reed. în BRV, I, 120-123; La prealuminata stemă a prealuminatei case a măriilor lor domnilor Basarabi (în slavonă), în Antologhion, Câmpulung, 1643; tr. în LRV, II, 274; Predoslovie arătând cuprinsul și închinând cartea Domnului, ctitor al mănăstirii (în slavonă), în Antologhion, Câmpulung, 1643; reed. și tr. în BRV, I, 129-132, tr. în LRV, II, 275-277; Preacuvântare către cititori (în slavonă), în Antologhion, Câmpulung, 1643; reed. și tr. în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
BRV, I, 145; în LRV, II, 273, în Poezia românească de la începuturi până la 1830, București, 1996, 32; A tot binecinstitoarei stăpânei noastre (în slavonă), în Carte despre urmarea lui Hristos, Mănăstirea Dealu, 1647; reed. și tr. în BRV, IV, 195; Predoslovie (în slavonă), în Carte despre urmarea lui Hristos, Mănăstirea Dealu, 1647; reed. și tr. în BRV, IV, 195-198, tr. în LRV, II, 277-279; Epigramma (în slavonă), în Triod Penticostar, Târgoviște, 1649; reed. și tr. în BRV, I, 172-173, tr. în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
Carte despre urmarea lui Hristos, Mănăstirea Dealu, 1647; reed. și tr. în BRV, IV, 195-198, tr. în LRV, II, 277-279; Epigramma (în slavonă), în Triod Penticostar, Târgoviște, 1649; reed. și tr. în BRV, I, 172-173, tr. în LRV, II, 274; Predoslovie (în limba slavonă) la Triod Penticostar, Târgoviște, 1649; tr. Virgil Cândea, în Udriște Năsturel și începuturile umanismului românesc, RL, 1969, 11; [„Recapitulatio” la romanul „Varlaam și Ioasaf”] (în slavonă), publ. și tr. Dan Horia Mazilu, în Udriște Năsturel, București, 1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
II, 495; Cartojan, Cărțile pop., I, 232, 240; Pușcariu, Ist. lit., 98, 111; Emil Turdeanu, „Varlaam și Ioasaf”. Istoricul și filiațiunea redacțiunilor românești, CEL, 1934; Emil Turdeanu, „Varlaam și Ioasaf”. Versiunile traducerii lui Udriște Năsturel, BOR, 1934, 7-8; Aurelian Sacerdoțeanu, Predosloviile cărților bisericești, I, București, 1938, 68-71, 74-79, 81-86, 89-96, 101-105, 113-115; Dan Simonescu, Damian P. Bogdan, Începuturile culturale ale domniei lui Matei Basarab, BOR, 1938, 11-12; Călinescu, Ist. lit. (1941), 52-53, Ist. lit. (1982), 10-11; Cartojan, Ist. lit., II (1942
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
și fabuloasa capacitate de consumație parazitară” și se propune, ca soluție, doctrina așa-zisului corporatism social, „întemeiat pe cultul competențelor, pe concepția morală a muncii, pe individualismul organizat în categorii sociale, pe dreapta autoritate”. Tot aici, într-un articol programatic (Predoslovie), Ioan Victor Vojen subliniază și el existența unei „crize de ideal” a tinerilor și vorbește despre o „schimbare a vremurilor”. Afirmând: „Concepem un stat nou etnic românesc clădit pe tradiție”, el lasă să se întrevadă de pe acum tradiționalismul radical și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285508_a_286837]
-
religios. Copist de manuscrise slave, organizator al unui scriptorium, profund cunoscător al literaturii ascetice și mistice bizantine traduse în limba slavă până în vremea sa, V., originar din „Țara Rusească”, este autorul unor scrieri dedicate temei „rugăciunea lui Iisus”, alcătuite ca predoslovii la patru autori duhovnicești: Grigorie Sinaitul, Filotei Sinaitul, Isihie Sinaitul și Nil Sorski. În 1715 devine ieromonah la schitul din Dălhăuți, în ținutul Vrancea, apoi egumen. Prin 1730-1733 întemeiază în localitatea buzoiană Bisoca schitul Poiana Mărului, al cărui stareț va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
îl va îmbrăca în „schima mică” la Sfântul Munte Athos. În 1749, chemat de domnitorul Constantin Mavrocordat la București, V. a demonstrat corectitudinea învățăturilor sale despre rugăciunea lui Iisus în fața a trei patriarhi: al Antiohiei, al Alexandriei și al Ierusalimului. Predosloviile în care a vorbit despre această rugăciune au fost redactate în slavonă, dar imediat traduse în română și ulterior recopiate (aproximativ cincizeci și opt de manuscrise). Textul include pasaje cu imagini tipice scrierilor ascetice, păstrându-și încă puterea de convingere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]