158 matches
-
versiunea mea e alta: de caftit, frati-miu a caftit insecta aia cu față de copil, Cristos, Cristi, cum vreți să-i spuneți, numai că eu știu că-n altă împrejurare, nu ca un indian apaș pe șeful de trib, în preerie, ca să-i ia locul, ci în scara blocului, odată când eu eram cam nervos și-l țineam cu mâinile la spate pe puști, unul gras și blonzișor, ca să-i tragă el una. S-ar putea totuși să confund, nu contest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să apară luna ca să ni se facă, în sfârșit, frică. Focul arată altfel în întuneric, capătă viață și-și bate joc de tine, dacă ar fi fost și Radu cu noi, ar fi spus „drace, vâlvătaia asta va cuprinde întreaga preerie“, dar nu era, eram doar noi și un foc care amenința să îmbrățișeze niște copaci desfrunziți, apoi, vedea el mai încolo - preeria, blocurile, strada -, un foc pe care nu-l mai puteai stinge nici cu patru puțe căznindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tine, dacă ar fi fost și Radu cu noi, ar fi spus „drace, vâlvătaia asta va cuprinde întreaga preerie“, dar nu era, eram doar noi și un foc care amenința să îmbrățișeze niște copaci desfrunziți, apoi, vedea el mai încolo - preeria, blocurile, strada -, un foc pe care nu-l mai puteai stinge nici cu patru puțe căznindu-se să facă pipi, darămite cu scuipat sau cu pietre, un foc despre care am aflat atunci că-i place de minune să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care am folosit un teanc de ziare, două cărți cu povești urâte și un sul de hârtie igienică. Din fericire, n-am intenționat nici o clipă să fie un foc de tabără, cu vâlvătăi, scăpărător, ci, tocmai, unul mititel, ca-n preerie, să nu mă încolțească fețele palide ori triburile dușmane după dâra de fum. Resturile covorașului le-am înghesuit la sfârșit în coșul cu rufe murdare, iar cenușa și scrumul le-am împins cu mătura sub patul meu din camera mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
generalului, iar Marele Spirit să-l primească cu brațele deschise pe indianul ciuruit de gloanțele lui Bob! chestia 3 - dacă n-ar fi fost vorba de „cadavre minuscule de plastic din care se înfruptă o haită de coioți invizibili“, dacă preeria n-ar fi fost tundră și dacă generalul n-ar fi fost însoțit de-un telefonist cu mult înainte de inventarea telefonului, mi-ar fi fost și mai milă. Și s-ar mai fi ivit o problemă. Mirosul. Mirosul cumplit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o plătești!“. Atât. Apoi a dispărut în casă. Zâmbeam și-mi venea să plâng. Îl lovisem pe fratele meu de cruce. Cel cu care făcusem un legământ. Cu care descoperisem un sanctuar. Cu care priveam turmele de bizoni. Granițele. Cactușii preeriei. Comoara din lacul de argint. Cred că mai mult și mai mult îmi venea să plâng. Și nu pentru că, așa cum spera Aura Brontozaura, faptul că ea mă trăgea din senin de ureche mi-ar fi fost învățătură de minte. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
moloz, ca În fotografiile de la Hiroshima, ce se Întindea pînă la orizont. Am fost surprins că se demolase chiar atît de mult ; nu așa era planul. Din aleea de sub fereastra mea, pînă unde se unea cu cerul, se Întindea o preerie stîncoasă. Aceasta era alcătuită din clădiri demolate, ce fuseseră desfăcute În ferestre, uși, scări, scînduri, cărămizi, clanțe, care la rîndul lor fuseseră făcute fărîmițe, În bucăți atît de mici că nici măcar nu mai aveau nume, și toate acestea fuseseră Împrăștiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
primit scrisoarea ta, totul se va aranja, promise el, neașteptat de amabil. Rudi nu-și putea crede urechilor. Cuvintele binevoitoare ale rabinului erau ca niște lovituri în inima lui, care începu să bată ca un mânz dornic să alerge pe preeriile verzi ale lumii. - Oare pot să duc o asemenea bucurie fără să-mi dau duhul? Părăsi repede sinagoga și se îndreptă spre Strandvägen, către magazinele unde putea să cumpere ceva pentru Tua și familia ei. Și poate un parfum bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pare rău că te-am speriat. Totul va fi bine de-acum. Totul va fi în ordine. Da, totul era aproape perfect. Nu-i mai rămânea decât să învețe să doarmă. Lumina soarelui era strecurată de plopi. Dincolo de arbori, o preerie cu iarbă verde împestrițată de culorile zambilelor, părăluțelor și brumărelelor. Un măcăleandru căuta gângănii lângă trunchiul unui pom. Nu văzu prădătorul care îl pândea cu toți mușchii încordați. De cum pasărea îi întoarse spatele, vânătorul se lansă. Și Jones se lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sau un scarabeu pe lănțișor, chitările rotindu-se ca moriștile, ba și cruci la gât, sindicaliștii ăștia deloc limpezi, tobele bubuind cu microfonul aruncat în aer și chitara ruptă-n bucăți pe scenă ori azvârlită publicului, tuleiele și baticurile de preerie, cămăși de cowboi și outsideri, fără machiaj, fără ruj, părinți care cred că ai lor copii vor merge în iad și adolescenți care cred că părinții lor oricum nu vor ajunge în rai decât aiurea. BUCUREȘTI FAR WEST Postul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
cufundă în tăcere. Gosseyn era în așteptare. Probabil că afară era noapte de-a binelea. Nava de asemenea dimensiuni se putea deplasa numai la adăpostul nopții. În curând plafonul urma să se desfacă. La suprafață trebuie că se întindea o preerie servind drept camuflaj hangarului subteran. Și, într-un fel sau altul, aceasta se va escamota, la momentul potrivit. Deodată, toate luminile se stinseră. Exact după cum se aștepta. Nu trebuia ca vreo lumină să-i trădeze. În chiar acel moment, detectoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
gigantic arbore venusian. Marginile deschizăturii erau foarte neregulate. ceea ce îi conferea un aspect dintre cele mai naturale. Asemănarea cu sutele de alte scorburi ale arborelui impuse o fixare de repere foarte amănunțită. Remarcase deja că într-o parte unduia o preerie nesfârșită, (situată poate chiar deasupra hangarului subteran). În partea opusă se întindea desișul pădurii venusiene. Gosseyn își fixă niște repere și o porni în lungul crengii masive. După vreo 75 de metri, aceasta se încrucișă cu o altă creangă enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
parte și de alta a frontierei, Kenton întâlnește câteva dintre figurile memorabile pe care istoria americană le reține ca efigii ale pionierilor. Paleta caracterologică este vastă, de la patriarhii ce fondează orașe până la cei care se avântă singuri în păduri sau preerie, mânați de focul lor lăuntric. Dintre aceștia din urmă, Lew Wetzel este omul în care se întruchipează această energie demonică a răzbunării familiei masacrate de indieni. Există, la Lew Wetzel, o urmă de trufie și cruzime byroniană. Solitar, însoțit de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
găsești cărțile interzise, dacă nu la închisoare? (Ai venit până aici în Ataguitania, ca să vânezi un falsificator de romane și te găsești prizonier al unui sistem în care orice act e un fals. Sau: erai hotărât să pătrunzi în păduri, preerii, platouri, cordiliere, pe urmele exploratorului Marana, pierdut în căutarea izvorului romanelor-fluviu, dar te izbești de zăbrelele societății-închisoare, extinsă pe întreaga planetă, limitând aventura între coridoarele sale meschine și mereu aceleași... Mai e, oare, vorba de povestea ta, Cititorule? Călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
praf și pulbere? Mă numesc Șontâc Sunt un om bătrân. Bătrân și Împuținat la trup (mai ales după oribilul accident). Mă aflu la trecerea timpului... și nu am Încotro. Vulnerabil, neputincios, Într-o veghe continuă, asemeni animalului slăbit din mijlocul preeriei, Înconjurat de colți flămânzi și neîndurători. Sunt la discreția timpului. Și asta este, poate, cea mai mare nedreptate! Sunt și un om singur. Aș putea spune chiar foarte singur. Părinții mi-au murit când eram licean, striviți de un camion
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
astfel: "Mulugu (Zeul) este sus, sufletele morților sânt jos."8 Populația bantu spune: "Zeul, după ce l-a creat pe om, nu-i mai poartă de grijă", iar negrii pigmei afirmă: "Zeul s-a îndepărtat de noi!"9 Populațiile fang din preeria Africii ecuatoriale își rezumă filozofia religioasă în cântecul următor: Zeul (Nzame) este sus, iar omul jos. Zeul este Zeu, omul este om. Fiecare stă la el acasă.10 Nu este nevoie să mai dăm alte exemple. În toate aceste religii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vreo fată. Toate sunt impresionate. Totuși, se întâmplă des ca după aceea să‑ți piară îndrăzneala, iar de cele mai multe ori fata nu îndrăznește nici pe jumătate. Anna știe foarte bine din ce film e chestia asta. Deja vede în fața ei preeria, caii, casele de bârne, cactușii, bărbații singuratici și înarmați. Dar, deși știe, vrea foarte, foarte mult. E ciudat. Când îți dai seama foarte bine despre ce‑i vorba și totuși vrei să vezi dacă nu cumva mai este ceva dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se gândi. Nu vorbise mult noaptea trecută. Dar să o privești, asta era o plăcere. Mașina urcă o pantă lină, apoi intră Într-un pâlc de copaci și apoi ieși Într-un luminiș larg, aoperit cu iarbă deasă ca-n preerie și continuă să meargă pe marginea luminișului, la adăpostul copacilor. Șoferul conducea Încet și Wilson cerceta atent locul. Îi spuse șoferului să oprească și se uită prin binoclu. Apoi Îi făcu semn să meargă mai departe și mașina o porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ducea niciodată cu gândurile acolo. Sfârșitul zilei fusese mereu al lui și numai al lui și niciodată nu se simțea bine dacă nu era singur. Taică-su Îi venea În minte toamna sau la Începutul primăverii, când dădea secara-n preerie, sau când vedea coceni de porumb sau un lac, sau când vedea un cal care trage o cabrioletă, sau când vedea sau auzea gâște sălbatice, sau vedea vreo ascunzătoare pentru vânat - Își aducea aminte când un vultur s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oraș și am constatat că lucrurile evoluaseră, de la prima mea experiență. Nu foarte mult, ce-i drept... era, totuși, abia începutul veacului nostru. În curțile din spatele caselor se zăreau vaci și cotețe pentru păsări. Nu prea departe, se vedea întinderea preeriei. Adevărata dezvoltare încă nu începuse și nici un semn nu prevestea orașul de astăzi. După toate probabilitățile, era anul 1904. Plutind pe un nor de emoții contradictorii, am început să mă plimb de-a lungul trotuarului de lemn. Am trecut pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
față cu o fată drăguță, cam de aceeași vârstă cu mine, cu o față În formă de inimă și buze de un roz natural. Arăta ca o păpușă de porțelan, cu bucle ce-mi aminteau de Nelly din Căsuța din preerie, iar celelalte trăsături erau atât de delicate Încât părea gata să se frângă În orice moment. —Pardon? Cu mine vorbești? am Întrebat, acoperind abil exemplarul meu din Fantezia oricărei femei cu un dicționar englez-grec supradimensionat, care-și făcea veacul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
imigrație masivă din teritoriile învecinate Imperiului Otoman. Creșterea aceasta însemna desigur că pămîntul cultivat trebuia să întrețină mai mulți oameni. Viața țăranului s-a înrăutățit și datorită altei evoluții contemporane. Odată cu construirea de căi ferate în vestul Statelor Unite, grîul din preerii a început să-și facă apariția pe piețele europene. Grînele rusești erau cumpărate în Germania, în timp ce Australia devenea și ea o sursă de aprovizionare. Odată cu apariția facilităților de transport ieftin și cu îmbunătățirea metodelor de producție, produsele agricole au devenit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ci proprietatea: pămîntul țăranului, o bucată de pămînt suficientă pentru familia lui. Într-un ținut necivilizat în mare parte, poți să dai tuturor fără să iei nimănui." O ultimă frază luminează ignoranța franceză și instaurează o identitate inocentă: "Aceste imense preerii pustii care îl surprind pe călător prin incredibila lor bogăție, prin varietatea unui covor de flori deosebit sînt singurele ținuturi din Europa care amintesc măreția-spațiilor americane". Războiul Crimeei va dispersa cultura exilului, inițiind un nou "Ce-i de făcut?" care
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Nabusimaké ("acolo unde răsare soarele"). Un colț pierdut de lume, despre care vorbește cel mai bine, cu sobrietate, un prieten columbian: " Dacă ăsta nu e Paradisul, atunci e o sucursală a lui." Zărim o siluetă care-și croiește drum prin preerie, venind direct spre noi. Acum, în fiecare dimineață, are de mers mai mult de un ceas, ne explică femeia. Ceva mai puțin seara, "în celălat sens se coboară mai mult". Înainte, a fost învățătoare chiar la școala din Nabusimaké. Indiancă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
zărită, ca o halucinație, chiar ca o fantasmă. Experiența adeptului nu este niciodată numai vizuală; ea este de natură entuziastă: dansează, cântă, strigă, interpelează pe zeu sau îi răspunde acestuia. Această punere în scenă a elementului abia vizibil când spiritele preeriei coboară în sat și când granițele dintre vii și morți se estompează se distinge de estetica cuminte a spectacolelor de divertisment. Traducerea cuvântului englez performance prin "spectacol" face să dispară dimensiunea sa "performativă" (care a fost evidențiată mai întâi de către
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]