27,702 matches
-
stat Împotrivă. Virginia, fiica Veronicăi, scria despre mama ei: „l-a iubit pe Eminescu cu o iubire nemărginită. Împrejurările și oamenii au făcut ca ei să nu fie uniți niciodată. Veronica a refuzat cererea În căsătorie a mai multor pretendenți, preferând să rămână „muza unui geniu, decât soția unui prinț”, așa cum a afirmat ea. Pe Veronica a atras-o, nu gloria, ci talentul pe care l-a intuit cu o mare precizie, egală cu cea a lui Maiorescu. Cu toate ca Eminescu publicase
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
proscriși și filosofi la beție pe care îi puteți găsi prin literatură. Schnier e un personaj mare prin aceasta, el aparține familiei celor care cunosc adevărul și-l urmează în modul lor propriu, dar mai ales nu prețuiesc poleiala lumii, preferă umilirea și uneori abjecția (mă duce cu gândul și la Beckett) dar iubesc oamenii în mod autentic. Aceasta e miza umanistă a romanului, de dincolo de răceala stilului și de aerul de absurd. Cât despre o critică a catolicismului în roman
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
pieselor, asemenea unui fluid temporal indistinct. Peste el se suprapun efemeridele, evenimente sporadice, fulgurante, ce creează un plan apropiat, al unei dureroase inserții în timp. Ritmarea lor și jocul fin dintre diferitele substanțe sonore constituie planul dramaturgic al lucrării. Vieru preferă timpul linear ca fundal. Energiile acumulate interior se condensează în explozia efemeridelor, simțite ca noduri muzicale ce apar în prim-plan conform unei gradații ce conduce de la delicat la vehement. Clepsidra și nisiparnița sunt într-adevăr simboluri ale acestei muzici
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
prim-plan conform unei gradații ce conduce de la delicat la vehement. Clepsidra și nisiparnița sunt într-adevăr simboluri ale acestei muzici. Este acesta un zgomot pe care spre a-l percepe sunt necesare, firește, urechi fine." (Jünger, 138) Octavian Nemescu preferă gnomonul, "obiect vertical, de pildă o vergea, a cărui umbră slujește de indicator solar." (Jünger, p.47) Lucrările sale recente se articulează în cadrul ciclului numit "Stările timpului și spațiului". Fiecărei ore a zilei și nopții îi corespunde o anumită piesă
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
Jonathan Coe nu uită să înțepe din când în când spiritul exagerat de pragmatic, superficialitatea spirituală și foamea de success-stories a "Lumii noi". Savuros dialogul cinefilului Terry cu un tânăr american: întrebat ce părere are despre Pasolini, acesta spune că preferă chiftelele; în schimb, la tortellini: îi plac mai ales cele din perioada de început, "alea alb-negre". Speculând greșeli de numerotare a notelor de subsol dintr-un articol redactat tot de Terry: membrii celebri ai unui partid sunt mutați în cel
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
Construcția europeană - susține în altă parte Grete Tartler - este văzută ca un proiect al solidarității. Iar acest proiect se poate realiza mai cu seamă în jurul unor valori culturale. Nu întâmplător primii care au născut utopiile unei Europe federale sau, cum preferă alții să o numească, o "Europă a națiunilor", au fost scriitorii. Un Victor Hugo, Thomas Mann sau T. S. Eliot au imaginat asemenea proiecte. (Și. în paranteză, am spune că dacă România este europeană înainte de a intra în UE atunci
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
că un fotbalist care suferă un accident fatal provoacă mul mai multe ecouri decît un pilot de avion militar care nu-și părăsește carlinga pînă în ultima clipă. Dar să-ți mai bați și joc de un asemenea om care preferă să moară pentru a nu-i sacrifica pe alții, asta e o porcărie fără margini. Nu e, din păcate, prima oară cînd piloții aviației militare care se prăbușesc cu Mig-uri se transformă în subiecte de bancuri de tip - A-nceput
S-a mai prăbușit un Mig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15485_a_16810]
-
viața pentru semenii săi, nu m-aș mira să aflu că văduva sa a primit un ajutor de înmormîntare și că în ordinele și medaliile postume din România nu s-a găsit și o decorație pentru acest pilot care a preferat să moară în avionul său, decît să primejduiască viața altora. Altfel, ne tot plîngem că în România nu există modele și că relativismul cel mai jos duce la confuzii. Din cînd în cînd, în România apare cîte un Adrian Săvulescu
S-a mai prăbușit un Mig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15485_a_16810]
-
decît să primejduiască viața altora. Altfel, ne tot plîngem că în România nu există modele și că relativismul cel mai jos duce la confuzii. Din cînd în cînd, în România apare cîte un Adrian Săvulescu. Adică unul dintre cei care preferă să moară decît să primejduiască viețile altora. Dar, dacă asemenea cazuri nu sînt mediatizate cum se cuvine și dacă ele nu pătrund în conștiința colectivă, mă tem că Săvulescu, eroul, va fi serializat la capitolul, S-a mai prăbușit un
S-a mai prăbușit un Mig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15485_a_16810]
-
dacă ar fi luat hotărîrea istorică să-și serbeze ziua de naștere în intimitate. "Ieri, președintele României a împlinit 72 de ani, Ion Iliescu un model politic unic pentru istoria postdecembristă". Cronicarul nu cunoaște motivul pentru care președintele Iliescu a preferat să-și serbeze fără fast ziua de naștere, dar dacă această decizie are legătură cu strîmtorarea în care trăiesc cei mai mulți dintre români, ea e una de bun-simț. Asta cu atît mai mult cu cît editorialiștii ziarelor centrale scriu tot mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
poate fi de mare haz, dar și de ascunsă anxietate. în acest volum, "estetizarea" textului mi se pare mai ales un mijloc de emfatizare, prin care ororile devin mai șocante și mai absurde: jocul cu limbajul devine mai puțin feeric, preferînd un secret moralism dramatic.
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
autoritară a "belgianului" Moritz de Hadeln, care, similar lui Gilles Jacob pentru Cannes, și-a asumat integral răspunderea pentru selecția filmelor din competiție și a reușit să asigure un prestigiu și un profil distinct Berlinalei, nou-numitul director Dieter Kosslick a preferat un stil de conducere colegial, invitînd practic la o masă rotundă pe responsabilii celorlaltor secțiuni ale Festivalului și într-un deplin glasnost au hotărît în comun asupra repartizării filmelor pe cele trei secțiuni principale - Competiție, Panoramă și Forum. Desigur, așa
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
mai privească în altă parte atunci cînd vecinul său suferă o nedreptate. Pe aceeași temă a "colaboraționismului", Bertrand Tavernier a venit cu "Laissez-passer", distins în final cu Ursul de Argint pentru interpretare masculină, decernat lui Jacques Gamblin. Ce e de preferat? Să rămîi "pur și dur", sau să încerci, din poziția pe care o ai, să schimbi ceva? Luînd drept cadru al acțiunii desfășurate în Parisul anului 1942, ocupat de nemți, o firmă de producție cinematografică germană, în care un tînăr
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
de invenție, dacă mi se premite, a unui anume trompe l'oeil cu mijloace sărace, adică în tentă plată. Ca să mă explic, nu printr-o metaforă, ci printr-o comparație: în loc să construiesc un cub din ghips, să-l modelez, am preferat să-l pictez. Dar trebuia să-l pictez în așa fel încît privitorul să vadă nu o pictură, ci un cub. Cu toate acestea, problema rămînea întreagă pentru că eu însumi continuam să rămîn în plan, iar trucul nu-mi rezolva
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
-i mai citesc decît specialiștii și din a căror operă circulă doar "pagini alese", fragmente incluse în antologii, sau chiar numai cîte un citat celebru, care se dispensează de menționarea sursei. A observa cum se desprind din text asemenea fragmente preferate de urmași e interesant pentru istoria mentalităților și pentru istoria culturală. Iar recitirea lor în contextul din care au fost decupate poate produce destule surprize. Definitiv rupte de context au fost la noi, de pildă, cele cîteva fraze în care
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
cevași neam strein, au măcar armean". Este evident că un discurs național(ist) nu avea nici un motiv să selecteze aceste pasaje. Care pot avea motivații subiective, personale - dar acest lucru (valabil pentru toate afirmațiile, inclusiv pentru cele pe care posteritatea preferă să le considere "corecte") nu le scade din interes.
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
tiraj de 40.000 de exemplare. În nici o țară din lume în afară de Rusia, unde aud că a avut 500.000 de exemplare, Heidegger nu are atîția cititori. Și cu siguranță că nu existau în România 40.000 de heideggerieni. Dar prefer un asemenea snobism respingerii apriorice și dezinteresului cultural. Succesul de vînzare al cărții lui Patapievici este unic și irevocabil. Oricît s-ar strădui unul sau altul să dea cu flit, cu detergenți acizi, pentru ca urma acestei cărți să dispară. Marile
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
această carte pe lîngă o relaxare psihică extraordinară, un folos literar. Fără să scrie romane-fluviu și fără, iarăși, o metodă literară, Irina Nicolau pare să fie o extraordinară scriitoare de literatură. De altfel, ea și spune undeva în carte că preferă să se considere "scriitoare": "De vreo două decenii dă mai bine să spui că ești etnolog și mai bine încă este să pretinzi că faci antropologie culturală. Opțiunea mea este alta, prefer să mă consider scriitoare, una preocupată în mod
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
altfel, ea și spune undeva în carte că preferă să se considere "scriitoare": "De vreo două decenii dă mai bine să spui că ești etnolog și mai bine încă este să pretinzi că faci antropologie culturală. Opțiunea mea este alta, prefer să mă consider scriitoare, una preocupată în mod natural de problemele care intră în domeniul etnologiei." Oricine va deschide această carte va vedea repede că autoarea are motive întemeiate să se considere așa ceva. Iată cîteva titluri de articole: "învățăturile mele
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
rațiunile imperiale. Iar ea, fără a se arătă deranjată, renunță la comportamentul controlat, Întrebând că la piata: - Și ce, nu crezi că ăsta e un avantaj pentru sprijinul de care are nevoie țara voastră?! Perfect cavaler al jocului politic, Brătianu preferă să tacă și să-i sărute afectuos mâna. Distinsei doamne nu-i displăcu și Își permise o atenționare cocheta punctând cu degetul către bărbatul frumușel, sanguin după aparente și figură Îndrăzneață, completată frumos prin gesturile de bun simț ale unui
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
firii, ca eflorescență ultimă a creației, nu este decît locul de întîlnire a unor multiple tensiuni și a tot atîtor relativități. Perspectivei teologice i se substituie una de tip magic, iar principiului coerenței absolute și al determinismului demiurgic îi este preferat orizontul alchimic al corespondențelor subtile. Romantic în sensul cel mai exact al cuvîntului și narativ în accepțiunea creatorului de scenarii inițiatice, el conservă ceva, în ordine morală, dar și în gîndirea sa artistică și în expresia plastică, din traseul de-
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
parte a se da în spectacol!): "După o suficientă verificare a faptului că denominațiile și considerațiile lui șocante sînt urmate, în general, de un amuzament mai mult sau mai puțin manifest al auditoriului, Călinescu începe să provoace intenționat rîsul. Acum preferă și potențează conștient multe paradoxuri rizibile, asemenea unui scriitor sau actor umorist. Exact ce spune el despre Creangă: "Luat în seamă de lume, Creangă începu să dea reprezentații de "înțelepciune"". Cu atît mai vîrtos poate funcționa analogia cu Caragiale, ambii
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
de exemplu pedagoaga, la Galaction (DLR, Tomul VIII, Litera P). Se poate aminti aici - datorită asemănării de formă - și femininul adjectivului analog: acesta ar fi, conform normelor, analoagă; mi se pare că există totuși o tendință cultă de a-i prefera forma fără alternanță, analogă. La vocativele în -e care conțin alternanțe (Ion/Ioane), aspectul popular e cu atât mai puternic cu cât este marcată stilistic chiar desinența de vocativ. Am remarcat altă dată preferința presei umoristice de azi pentru deformarea
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
fac acest LA&I într-adevăr un ziar puternic, un ziar care să arbitreze diferitele tendințe de pe piața ideilor de la noi. Ce ați învățat din '89 încoace? Ar trebui să stau pe gînduri pînă să răspund la această întrebare, dar prefer să răspund exact ce-mi trece prin cap. Învățătura esențială, din '89 pînă acum, a fost că nimic nu este absolut. Am învățat că absolut e numai relativul, că nimic din ceea ce pare nu este așa sau aproape nimic; că
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
găsești o justificare a scrisului acum, în 2000. Puritatea scriiturii - îndreptățirea ultimă, de fapt, a clipelor și ale hîrtiei - s-a pierdut. Prea multă ticăloșie s-a pogorît pe Lume." Miza lui Ioan Lăcustă nu are în vedere decît inițiații. Preferă underground-ul, literatura fină, dificilă. Cartea sa este un melanj de jurnal, ficțiune istorică, poezie, aforism și multe altele. Nimic așezat la întîmplare. Versurile naive, cu puternice nuanțe mistice, pot deruta un cititor care nu-l cunoaște pe acel Lăcustă din
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]