450 matches
-
de întrebare privind posibilitatea operaționalizării la nivelurile ierarhice inferioare. 6. Acceptabilitatea. Obiectivele fixate de către organizație trebuie să corespundă unor norme cu caracter limitativ, formale și informale, impuse de către mediul înconjurător sau de către sistemele interne ale organizației. Fixarea unor obiective implică prefigurarea unui viitor care să convină organizației, dar și stakeholderilor acesteia. Dacă nu există acceptabilitate la nivelul organizației, atingerea obiectivelor devine problematică. De exemplu, un obiectiv motivat de creștere a productivității muncii poate să fie inacceptabil din punctul de vedere al
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
neostoită a credinței, a statornicirii. Robie, bici, lanț - imagini dominante - trimit la stratul prim, întunecat, din care, prin revoltă și sete de absolut, se ridică omul (Testament). Extremele între care se zbate el sunt „bolnava și palida maimuță” și Mântuitorul - prefigurarea și transfigurarea omenescului (Cei doi orbi). Revolta ca prag al întemeierii („E-ndreptățirea ramurei obscure/ Ieșită la lumină din pădure/ Și dând în vârf, ca un ciorchin de negi,/ Rodul durerii de vecii întregi.”) și voința de a aprofunda „realitatea omului
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
romană, b. reapare în spațiul românesc, avant la lettre, în secolul al XVI-lea, materializat mai ales în arhitectură (biserica de la Curtea de Argeș), dar și în alte forme de artă, inclusiv în literatură (Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie). Prefigurări ale unui asemenea „protocronism” s-ar putea identifica și în veacul precedent, grefate pe varianta autohtonă a unui clasicism bizantin. Ca adevărată epocă a b. sunt considerate secolele XVII-XVIII, consacrată în arhitectură de biserici ca acelea ale mănăstirilor Dragomirna, Trei
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
și tot mai intensa circulație la noi a cărților populare, cu lumea lor fabuloasă, deschideau gustul pentru straniu, pentru evaziunea din real, pentru o existență alternativă imaginară. Fără a fi ele însele scrieri baroce, cărțile populare posedă conținuturi ce includ prefigurări ale viitorului stil baroc. Cum acest stil, proliferant în țările Apusului, exprima experiențe sufletești analoage celor din Răsărit proiectate în cărțile atât de răspândite la noi, era normal ca literatura română să intre, prin creatorii ei, în dialog cu Occidentul
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
lui Flaubert, Salammbô. Încercând să compună o piesă de meditație, autorul nu realizează decât o firavă însăilare de monologuri. Ceva mai reușită, Silvina Doamna (1897) reia subiectul unei piese mai vechi, Despina, reprezentată cu peste douăzeci de ani mai înainte. Prefigurare a Doamnei Clara din Vlaicu-Vodă a lui Al. Davila, eroina continuă șirul unor personaje tradiționale ale teatrului românesc, precum Vidra din Răzvan și Vidra de B. P. Hasdeu sau Carmina din Despot-Vodă de V. Alecsandri. Bulevardieră este Crimă sau virtute
BENGESCU-DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
428-432; Cioculescu, Itinerar, II, 371-376; Mircea Mancaș, O mare sensibilitate poetică: Alexandru Claudian, CRC, 1973, 8; Dana Dumitriu, „Senin”, RL, 1973, 36; Constanța Călinescu, Ion Faiter, Dimensiunile unor vocații, Constanța, 1979, 51-69; Leon, Umbre, IV, 154-159; Aurel Codoban, Repere și prefigurări, Cluj-Napoca, 1982, 60-72; Ion Zamfirescu, Oameni pe care i-am cunoscut, București, 1989, 271-284; Dicț. scriit. rom., I, 609-611; Dănuț Doboș, Dosar Alexandru Claudian, CRC, 1997, 6. G.D.
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
-lea), fie sub forma unei bazilici cu trei nave (14). Sfântul Augustin a fost primul teolog creștin care a făcut comentarii pe marginea acestei simbo- listici (De civitate dei, XV, 26). El a considerat arca lui Noe ca fiind o prefigurare simbolică a templului creștin (15). Ulterior, ideea va fi vehiculată de diverse interpretări mistico-alegorice medievale (22) și de texte bisericești, inclusiv de un „Molitvelnic, izvodit din slovenie pre limba rumâniască”, tipărit în 1689 : „Doamne dumnezeu, atoatețiitoriule ! tu arătași corabia în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
situația narativă dominantă. Aceste aspecte din Teoria narațiunii au avut din păcate o slabă rezonanță în cercetarea ulterioară, însă ele reprezintă importante rafinări ale categoriilor implicate. În ultimul rînd, aș dori să mai subliniez în ce măsură modelul lui Stanzel reprezintă o prefigurare a naratologiei cognitive din secolul XXI. În timp ce critica recentă despre Stanzel s-a referit la presupusa lui rămînere în urmă față de naratologii francezi (mai ales Darby 2001), accentul principal din critica de după publicarea studiilor din anii '60 și '70 cădea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
productivitate" socială și poate și altele. (n mod curent, explicațiile avansate pentru identificarea cauzei/cauzelor acestei situații favorizează ideea moștenirii comuniste cu (ntreg cortegiul de fenomene petrecute (n perioada cunoscută. Efectul esențial care reclamă identificarea cauzei (cauzelor) drept șansă a prefigurării soluțiilor pentru reintrarea (ntr-o stare pe care să nu o mai resimțim ca oprimantă ține, (n opinia noastră, de neasumarea responsabilităților. Nu insistăm acum pe conexiuni, pe celelalte efecte corelate ce operaționalizează p(nă la amănunt conceptul de criză. Nimic
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de constituire, modelul estic, în fapt cel asiatic. Depășirea SUA de către China apare probabilă. De aceea, miza este de a formula un răspuns nu în termenii binomului China-America, ci China-lumea occidentală. Ceea ce presupune din partea acestei lumi o altă atitudine și prefigurarea cu rapiditate a unei strategii neconvenționale. Sunt semnificative în această privință preocupările recente de a imagina o Uniune economică transatlantică, prezentate în revista Foreign Affairs.374 Actuala criză a relevat că SUA nu ar fi putut controla mărimea dobânzilor și
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
actor ce-și propune să acționeze asupra realității. Este ceea ce a făcut ca vestul continentului european să fie voluntar și inventiv, până la a-și extinde dominația terestră grație unei dezvoltări științifice și tehnice intensificate de concurența dintre națiuni. Ca o prefigurare a acestei drame a cuceritorilor, Discursul asupra metodei al lui Descartes Își propunea să contribuie la a-l face pe om „stăpân și posesor al naturii”. Dar Între puterea tehnologică a umanității din vremea lui și cea a geniului genetic
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
În contextele de mai sus, aceste adjectivele sinonime alQthes și alQthinós se referă la credibilitate. Însă alQthinós, folosit de Evanghelia după Ioan că epitet pentru alte nume metaforice ale lui Hristos, inseamna în respectivele contexte „autentic”, sau „real” în raport cu o prefigurare: tò phÄÎs tò alQthinón, „lumină cea adevărată” (1,9), în raport cu înainte-mergătorul Ioan, cel trimis doar „să dea mărturie despre lumină”; tò ártos ek to¤ ourano¤ tò alQthinón, „pâinea cea adevărată din cer” (6,32), în raport cu mâna primită de evrei în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
valențe instrumentale în aplicația practică asociată acestui subiect. Tabelul 2.1 Pe lângă elementele de conținut, formularea unei declarări a misiunii ar trebui să respecte și unele condiții minimale de logică și stil. • Declarația trebuie să fie realistă, dar mobilizatoare, cu prefigurarea unor obiective tangibile, chiar dacă nu sunt exprimate cantitativ. • Între diferitele componente trebuie să existe o relație logică. • Componentele trebuie integrate într-un tot unitar. • Trebuie evitată asemănarea cu rapoartele anuale, care sunt cosmetizate, uneori triumfaliste, și vizează marcarea unui punct
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
atunci când a propus contemporanilor săi modelul regelui-filosof. Legătura dintre cultură și putere trebuie să-i fi apărut în toată anvergura ei atunci când a pretins existența unei poezii de stat și a unei muzici de stat. Există in nuce, la Platon, prefigurarea unei strategii de încurajare direcționată a procesului de inculturare. Fenomenul social prin care elementele de bază ale unei culturi sunt învățate și transmise de-a lungul generațiilor rămâne la dispoziția administratorilor puterii. Platon a sesizat exact acest avantaj și a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Puterea lui este strâns legată de abilitățile de a gestiona inteligent masa de date pe care o are la dispoziție. Nu se sugerează în textele lui Platon niciunde că ar fi recomandabilă „intoxicarea informativă”, ci doar, ceea ce am numi azi, prefigurarea unui tipar al decodificărilor valorice prin promovarea unor modele compatibile cu ideologiile „oficiale” ale puterii. Arta (nonconformismul artei) este periculoasă prin potențialul ei de subminare a acestor tipare de decodificare. Configurația actului educațional (cel care preformează mentalități) rămâne, la fel
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de mii de indivizi drept recunoscuți cei mai importanți în stat nu i-ar întrista pe francezi „decât sub raport pur sentimental, căci n-ar fi nici un rău politic pentru stat” (Saint-Simon, 1819, 1966, pp. 17-21). În enumerarea „albinelor”, găsim prefigurarea ordinii excelenței propuse mai târziu de Pareto, așa cum am văzut în capitolul 1: „primii cincizeci de fizicieni, primii cincizeci de chimiști etc.”. Totuși, este vorba despre o ordine a excelenței în activitățile care se pretează cel mai puțin atribuirii frauduloase
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
că o nouă clasă este în formare în URSS și că absolutismul stalinist este legat de birocratizarea regimului sovietic, fără a face totuși distincția netă între o putere bazată pe competența tehnică și una rezultată din acapararea aparatului politic. Este prefigurarea tezei lui Milovan Djilas asupra constituirii unei „noi clase” în regimurile de tip sovietic (1957). Burnham îi datorează mult lui Bruno Rizzi, dar probabil nu chiar atât de mult, cât credea Pierre Naville (Naville, 1930). Rizzi anticipa instaurarea unei noi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
participant la lumina și la incandescența imaterială, Valentin propune o altă metodă pentru a atinge aceleași scopuri: aceasta constă în a da trupului un rol paradoxal pentru că ea presupune negarea cărnii prin afirmarea ei absolută. Platonicienii thanatofili contra platonicieni biofili. Prefigurare a vicleniei rațiunii hegeliene... De unde o serie întreagă de îndemnuri la a consuma materia ostilă din această lume: iubire sexuală, voluptăți fizice, senzualitate fără margini și dereglare rimbaldiană a tuturor simțurilor. Numai epuizarea propriei substanțe, cheltuirea exacerbată, economia libidiană consumată
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
grup; Participarea salariaților la deciziile majore va fi mai mare; Motivarea va fi mai complexă și va fi dominată de un înalt nivel al nevoilor psihologice; Negocierile vor înlocui autoritatea, cooperarea luând locul dirijării de către manageri; Un rol esențial în prefigurarea carierei individuale o vor avea inițiativa și spiritul creator. Ne putem aștepta și la schimbări organizaționale în legătură cu aria de control: Descentralizarea și personalizarea muncii vor face controlul mai dificil; Controlul privind comportamentul salariaților va fi redus și va fi orientat
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
anilor ’50. În mod semnificativ, M. deplasează accentul de pe nuvela Uzina vie, cu tematică proletară, către povestirea Ploaia din iunie, înfățișând viața țăranilor din Bărăgan; drept consecință, viziunea realistă a lui Sahia este considerată de „coloratură umanist-socială”, și nu o prefigurare a realismului socialist. Cartea sa de căpătâi este Ioan Slavici, prima monografie dedicată marelui clasic. Exegetul procedează metodic, abordând în capitole speciale opiniile estetice ale lui Slavici și trăgând concluzia, exagerată, că acesta ar fi un teoretician al fenomenului artistic
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
încercări de apropiere de opera investigată cu ajutorul unor criterii și procedee aparținând criticii moderne. Autoarea își propune să reactualizeze propunerile clasice, rejudecându-le prin mijlocirea sensibilității contemporane, a habitudinilor de gândire proprii secolului al XX-lea, să le afirme, așadar, ca prefigurări ale unei literaturi care nu se recunoaște întotdeauna în înaintași, oricât de iluștri ar fi ei. Paradoxală numai în aparență, formularea, ingenios răsturnată, potrivit căreia noii romancieri trebuie considerați precursori ai clasicilor, indică tocmai citirea și evaluarea creatorilor din secolele
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
și ingratitudinea împing spre mizantropie (La bestii), tensiune vindicativă (Ură) și orgoliu al solitudinii (Moise, Leul). Adversitatea destinului și încercările dureroase de a-l depăși sunt reluate într-o amplă orchestrație romantică în câteva dintre Nopți: viziunea grotescă a înmormântării, prefigurare a „farsei” posterității din Noaptea de noiembrie, este impregnată de cruzime demistificatoare; în Noaptea de martie, chiar nașterea - trecere din „nemărginirea” increatului în finitul existenței-calvar - este privită ca o eroare; Noaptea de ianuarie deplânge soarta cântărețului ivit într-o lume
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
prin intuiția sugestiei muzical-simboliste, prin „magia” senzitivă și vocația stilizării parnasiene. În reușitele sale M. este marele poet al epocii, alături de Eminescu, de care se distinge fundamental prin fondul tonic, de „încredere în absolut”, și prin sinteza dintre romantism și prefigurări ale simbolismului, parnasianismului, ale modernismului poetic de după 1900. Simboliști (G. Bacovia, Ion Minulescu, Ștefan Petică, D. Anghel), parnasieni (Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, Mateiu I. Caragiale) și mari individualități ale liricii din perioada interbelică (Tudor Arghezi, Ion Barbu, Al.A. Philippide
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
a face cu un conflict de hermeneutici (R. Waelkens): pentru Macarie, metoda de interpretare a adversarului său, legată de litera textului, nu poate justifica „economia”, proiectul de mântuire realizat de Dumnezeu prin intermediul istoriei, care trebuie citit recunoscând în Vechiul Testament o prefigurare a celui Nou, iar în cel Nou o împlinire a celui Vechi. De aici și necesitatea unei exegeze alegorice. Pe de altă parte, pentru Macarie, exegeza literală corespunde excesivei insistențe asupra umanității lui Cristos, în sensul schemei antiohiene Logos/anthropos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scriitorul nostru. După ce a așezat astfel lucrurile în univers, Dumnezeu s-a apucat să-l facă pe om care urma să treacă de la o catastază la alta. După aceea, Dumnezeu îi arată lui Moise Muntele Sinai tabernacolul ceresc, adică „tipul”, prefigurarea care îl va ajuta pe Moise să construiască tabernacolul său; însă, din moment ce tabernacolul ceresc, la rândul său, reproduce universul, rezultă că și tabernacolul construit de Moise simbolizează universul. La prima vedere, această serie de exegeze propuse de scriitorul nostru pare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]