171 matches
-
fereastra din fața lui undeva fără țintă. Rămân tăcut, pentru că nu sunt obișnuit cu asemenea stări din partea bătrânului... La un moment dat, mi se pare sau e adevărat, dar chipul călugărului începe să dispară încet-încet în unda de lumină care se prefirează pe perete...Îmi frec ochii gândind: „Sunt obosit. Altfel...” Când îi deschid, o lumină puternică mă obligă să-i închid din nou... „Ceva nu-i la locul lui...Ce-i cu lumina asta?” Glasul bătrânului, însă, plin de bunătate, sună
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ăia și alea? Și, pe deasupra, își mai are și grijă de propria persoană. Căci, tot timpul, dar, absolut tot timpul, și-l petrece frumos, curat și elegant îmbrăcată, preferând culorile între alb și negru, ieșind în evidență, pe unde se prefiră, prin viață, ca un trandafir,într-o poiană,doldora, cu de toate ale poienii. Fiecare întoarce capul după ea. Toți și-ar dori-o. Cât de cât, numai să fie, și a lor, măcar atâtica, din timp. Dar-în zadar, toate
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
el, și ale cărui mîini erau niște cuțite cu lamă zimțată. Pentru femeie, am desenat un pat și am comentat: „E așteptată aici. Încă n-a venit“. Psihiatrul părea contrariat. Mi-a așezat desenele În geanta lui, În timp ce eu Îmi prefiram mătăniile. Avea cu siguranță să-mi prescrie medicamente care nu mi se vor potrivi. Unul din Frankensteinii care aveau În grijă dormitorul va fi Însărcinat să-mi injecteze un lichid psihostimulator și mă voi trezi cu un torticolis spasmodic sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cam de-un picior, cu o montură de pietre prețioase. Baza copacului era un recipient de alabastru, atât de străveziu, încât se vedea mâlul depus în el. - Sângele celui care n-a fost nicicând răstignit, dar care i s-a prefirat asudând în grădina de măslini și i-a curs în forum, a spus Andras, urmărindu-mi privirea. E al tău. Și racla. Conține țărână din Palestina amestecată cu scuipatul lui Iisus; redă vederea orbilor. Și-a desfăcut colierul cu pandantivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe Rotari pe neașteptate și a început să-l nimicească. Dar poate că, mai abitir ca mercurul, absența Gailei a fost cea care i-a luat râvna de a trăi. Adesea se însingura în tăcere, cu ochii pierduți în gol, prefirându-și printre degete unul dintre vălurile ei. Eu îi eram alături, încercând să-l implic în treburile regatului, dar părea să nu-i mai pese și prefera să vorbim doar despre ea. Ca și cum carnea lui s-ar fi topit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
adânc și își cufundă fața în apă. Se amuză lăsând să-i scape lin bulbucii, ascultând clipocitul lor sub apă, simțind în nări gâdilătura lor. Apoi își înfipse mâinile pe fundul apei și le înălță, lăsând nisipul să i se prefire liber printre degete. Era un nisip călduț și grunjos, aspru și strălucitor, cristalizat cu reflexe sclipind sub razele de soare ce reușeau să se strecoare printre ramurile dese. Continuă să se joace distrat, în vreme ce mintea îi rătăcea aiurea, până când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Se instală în capătul cel mai îndepărtat al plutei din lemn de balsa și privi cum primele umbre puneau stăpânire pe suprafața liniștită a râului San Pedro. Inti Ávila îl urmă, se așeză pe vine lângă el și se juca, prefirând apa printre degete. Ce o să facem dacă nu se întoarce Kano...? — Nu știu. Tremur la gândul că viața celor care se află în tabăra aia depinde de îndemânarea unor sălbatici de a vâna un șarpe aproape pe întuneric. Și știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sileau toate celelalte figuri-plantă să pălească. Era subțire, chiar și înveșmântată în haina de blană, iar botinele cu tocuri lungi făceau să țâșnească din fiece pas o grație care-ți tăia răsuflarea. Orbul îi simți cel dintâi parfumul care se prefira înaintea ei ca un sunet de flaut. Ologu se trase un pas - singurul pe care îl avea - înapoi, cât pe ce să se încurce în cârje și să cadă. Ea se opri în fața flăcăului. — Fiecare dintre noi are publicul lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Câtă vreți, săturați-vă măcar o dată... De ce să flămânziți după lucruri care vă stau la îndemână ? Luați moarte și îndestulați-vă... Dădu fuga spre marginea cercului, apropiindu-se de poalele muntelui de gunoi. Își înfipse mâinile în molozuri și le prefiră în jur, făcând un nou cerc care se rotea între marginile celuilalt. Apoi urcă doi pași și se prinse cu brațele de un stâlp al cărui vârf se înălța pe povârniș. Se opinti, nu era înrădăcinat, reuși să-l smulgă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tinerețea lui fără limite, cu haina descheiată și cravata înnodată neîndemânatic, neștiind cum să-și ascundă mâinile, privind curios la cel aflat de partea cealaltă a obiectivului. Simți durerea eliberatoare a sfântului de pe catapeteasmă, simți arsura pe degete, funinginea se prefiră, ca și cum și-ar fi răsturnat cenușa din propria urnă. În palma întinsă nu mai era nimic. Nu putea fi martorul propriei jertfe, așadar dreptul la sfințenie i se refuza. La ce mai foloseau, atunci, toate astea ? La ce folosea locul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am știut să rezolv la timp, teancul de vechituri, eșecuri și lucruri teribile care a crescut și care amenință să spargă ușa și să se reverse peste mine. Trebuie să deschid ușa acestei camere, să scot totul afară și să prefir totul, să iau fiecare obiect, să-l cântăresc și să-l pun la locul lui. Oamenii mai ales, oamenii cu care am traversat viața și cărora le datorez comentariul niciodată rostit al drumului pe care l-am făcut împreună. 15
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
anumite le pot, uneori auzi. Prea adesea - pe unde prin minte nu-ți tună - dai ochii cu martori și soli ce vorbesc despre niște trăiri pentru care, noi, astăzi, cu greu încropim înțeles.” ,,Și ce încîntare pe înfriguratele degete cînd, prefirînd răveneala călduță a brazdelor mari, nimereau pe cei trei minunați ochișori învăscuiți pe o mică mărgică de sticlă, abia cît e bobul de nohot; sau, cînd, lunecînd în ispită, pe rînd, cîte unul, cercau inelușuș de fildeș țîșnit rostogol spre
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
care ni le oferea școala, nici urmările dezastruoase ale războiului și ale secetei care i-a urmat, nu ne au abătut de la realizarea țelului propus. INFORMATIV ȘI FORMATIV Într-o splendidă zi de septembrie, când razele calde ale soarelui se prefirau printre crengile copacilor încărcate încă de podoaba frunzelor, când lumina începea să capete culoarea mierii, iar bătrânul Copou tânjea după animația și tinerețea de care este invadat în perioada cursurilor universitare, mă plimbam cu amicul și colegul meu de breaslă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
bălării oferea vecinilor loc de păscut gâștele și cârlanii. Îngrijitoarea, cu plată forfetară, era plecată la câmp și, până la întoarcerea ei, tânăra învățătoare s-a întreținut cu vecinele și cu copiii lor. Soarele se ridicase mult pe bolta senină și prefira o lumină gălbuie specifică începutului de toamnă, când dăscălița împreună cu femeia de serviciu, cu alte două gospodine și câțiva copii, trebăluiau de zor la ameliorarea aspectului dezolant al școlii. Ca o tânără deprinsă cu treburile gospodărești, și-a suflecat mânecile
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
o tematică departe de a se fi perimat (cum le convine unora să creadă!), este ultima piesă a lui Constantin Popa Salonul nr. 6 Bis. O piesă în care pulsează o tematică, se vede bine, obsesivă, provocatoare și tămăduitoare deopotrivă, prefirînd vinovății ale trecutului, ale acelui trecut marcat de steaua roșie bolșevică, și răsfirînd nădejdi care se îndărătnicesc să pîlpîie. Un aer de nefiresc învăluie scena în care entități bizare se confruntă. Se confruntă și se înfruntă... De aici, nervozitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
inteligența omului modern. Filmul Năpasta are tonalități și ritmuri de tragedie antică. Dacă n-am cita aici decît secvențele din pădure, în care are loc moartea lui Ion, afirmația tot s-ar susține: un amfiteatru natural impresionant, cu lumina zorilor prefirată printre copacii cuprinși de întuneric, monumentalitatea de stîncă a femeii care privește împietrită scena, cutremurătoarea zbatere a lui Ion și gestul lui capital, disperarea lui Dragomir care își strigă ultima speranță de salvare, totul încadrat de o natură aspră, implacabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
stat așa nu știu... Aburii vinului băut pe îndelete la han m-au luat în brațe și legănându-mă molatec m-au purtat pe drumuri ici cunoscute, dincolo nevăzute nici când... Din depărtare, cu mers bătrânesc, se apropie un călugăr prefirându-și mătăniile printre degete... Când ajunge aproape, îmi dă binețe ca unei vechi cunoștințe.... Îi răspund, dar nu mă pot opri să nu-l întreb: „Da’ cine ești, părinte?” „Suntem vechi cunoștințe, fiule, și dacă stau bine și mă gândesc
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
unitate. Pentru exemplu: materia acestui concept cetate sunt: Craiova, Bucureștii, Buzăul, Brăila, Iași, Focșani, Bacău și altele; iar împreunarea acestor particulare înfățoșări întru această una înfățoșare, adică cetate, este forma dânsului. (Nașterea conceptului). Nașterea sau începutul concepturilor sau se poate prefira în privire cătră formă sau în privire cătră materie. În privire cătră materie, când se întreabă: de unde se nasc concepturile? De ni sunt nouă acestea înăscute sau prin osteneală și iscusință câștigate. Însă fiindcă în logică ne depărtăm de toată
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
concepturile? De ni sunt nouă acestea înăscute sau prin osteneală și iscusință câștigate. Însă fiindcă în logică ne depărtăm de toată materia cugetărei și numai forma privim, răsărirea concepturilor cea materială o mărginim cătră metafizică; iară în privirea formei se prefiră răsărirea concepturilor când se întreabă: cum formează mintea noastră concepturi din înfățoșările ce le are și numai despre această răsărire a concepturilor ne va fi aicea vorba. Mintea noastră formează din înfățoșările ce le are concepturi în acest chip, adică
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
notelor prin care se deosebesc înfățoșările (abstractio) și 4) împreunarea într-o unitate a conștiinței a acelor note, în cari se potrivesc înfățoșările. De la aceste 4 lucrări ale minții atârnă toată alcătuirea concepturilor. Despărțirea concepturilor. Concepturile în logică se pot prefira numai în două priviri, adică sau încît se cumpănesc între sine, sau cu mintea noastră din care se nasc. Așadar numai în aceste două priviri se pot despărți. 1) Concepturile laolaltă părechindu-se sau se pot prefira după cîtățimea lor cea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în logică se pot prefira numai în două priviri, adică sau încît se cumpănesc între sine, sau cu mintea noastră din care se nasc. Așadar numai în aceste două priviri se pot despărți. 1) Concepturile laolaltă părechindu-se sau se pot prefira după cîtățimea lor cea din afară sau după cea dinlăuntru; cîtățimea cea din afară, adică întinderea, ținutul sau cungiura concepturilor nu este alta decât suma înfățoșărilor pre cari le cuprind în sine concepturile, adică cătră cari se pot ele raporta
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
alți cutezători nesăbuiți despre care istoriseau vechile povești. "Nu-i e dat omului să zboare! i-a mai spus Marele Preot. Numai pasărea poate!" Da, din nefericire nu-i era dat... Încă era lumină, încă amurgul abia începea să se prefire prin aer când Auta zări un turn ascuțit și înalt de vreo sută de coți ieșind din lanul de grâu. Strălucea, dar nu ca argintul, ci mai aburit (sau pentru că nu mai era soare?)... În jurul turnului nu era nimeni, nici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se roteau deasupra mesei din bucătărie. Matthias și cu mine ne întreceam la prins muște cu mâna de pe faianța pereților. „Mai bine prinzi muște în mâini, decât să tai frunză la câini“, ne lăuda bunica așezată temeinic în fotoliu și prefirându-și întruna mătăniile printre degete. Afară, șesul se întindea până departe. La o distanță de trei turle de biserică se afla Olanda... Cea de-a doua mea călătorie la țară ar fi putut fi privită ca o „mutare a copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
energie. Până când renunțasem, În ziua În care aniversam Împlinirea a trei luni de la prima zi de muncă. Fusese o zi ca oricare alta și stăteam cu cana mea galbenă, pe care scria „I ♥ Providence“, Într-o mână, În timp ce cu cealaltă prefiram hainele mele preferate de la Abercrombie. De ce atâta luptă? m-am Întrebat. A purta ceea ce vor ei nu ar Însemna că m-am vândut lor cu totul, nu-i așa? Și-apoi, comentariile cu privire la garderoba mea actuală deveneau din ce În ce mai frecvente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gîndești? Dacă asta e, atunci aș putea să-ți dau o listă de fete care te-ar lămuri În această privință! Vorbise cu multă seriozitate, dar după aceea probabil că sesizase gravitatea propriei voci. Se Îmbujoră și mai tare, Își prefiră mîna prin păr și-și coborî capul. Gestul lui, nestudiat și puțin stîngaci, era cel mai emoționant din cîte făcuse. Pentru prima oară Își dădu seama ce Înfățișare plăcută avea, cît de delicat și pur era. La urma urmelor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]