263 matches
-
uzuale cum ar fi: manipularea obiectelor cu siguranță, în mod corect, cu atenție, abilitate și precizie; coordonarea bimanuală este reprezentată de capacitatea de a acționa simultan, alternativ sau în opoziție, pentru a asigura o perfectă coordonare a diferitelor tipuri de prehensiune; mâna dominantă definește capacitatea de a utiliza cu mai mare eficiență una dintre mâini. În executarea mișcărilor, în varii domenii ce impun finețe, mâna dominantă este cea care are un rol esențial. c) Funcția de exprimare (comunicare) - se știe că
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
curs de desfășurare. Programul de antrenament gestual cuprinde următoarele grupe de activități (Păunescu, Mușu, 1990): a) exerciții simple de dibăcie exprimate prin: mișcările mâinilor, pumnului, degetelor: opunerea degetului mare (policele) fiecăruia dintre celelalte degete; depărtarea și apropierea degetelor, gesturi de prehensiune etc.; b) exerciții de forță fizică: forța degetelor, forța pumnului, a brațelor, aplicații industriale; c) exerciții de abilitate, exerciții grafice și aplicații industriale; d) exerciții de abilitate manuală și de coordonare a mișcărilor: manipulări de materiale, montarea marionetelor, pictură, noduri
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
controlat, localizat și decompensat; activitățile musculare, care depind de tipul de exercițiu și de rezistența întâmpinată. Principiile gimnasticii terapeutice sunt (Robănescu, 2001): a) obținerea unei adaptări maxime la o schemă dată, în sensul recăpătării cât mai urgente a funcțiilor indispensabile (prehensiunea și locomoția); b) preponderența mișcărilor active; c) gradarea tratamentului, urmând curba clasică a efortului, în cursul unei ședințe, dar și în timp (activitatea trebuie să cuprindă cele trei părți: introductivă, cu scop pregătitor, fundamentală și de încheiere); d) evitarea oboselii
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
evolutivitate; adaptarea permanentă a tehnicii de lucru la momentul evolutiv al bolii; mobilizarea pasivă a articulațiilor în limite funcționale, fără a tenta atingerea amplitudinilor maxime; evitarea disconfortului și a durerii atât în timpul lucrului, cât și după terminarea lui; evitarea exersării prehensiunii de forță sau orientarea reeducării funcționale a mâinii spre alte tipuri de prehensiune; corectarea activităților gestuale zilnice, ce pot accentua deformațiile caracteristice; asigurarea continuității tratamentului și exersarea concomitentă a articulațiilor vecine (cot și umăr) (Kiss, 2007). KINETOTERAPIE (< gr. kinetos - mobil
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pasivă a articulațiilor în limite funcționale, fără a tenta atingerea amplitudinilor maxime; evitarea disconfortului și a durerii atât în timpul lucrului, cât și după terminarea lui; evitarea exersării prehensiunii de forță sau orientarea reeducării funcționale a mâinii spre alte tipuri de prehensiune; corectarea activităților gestuale zilnice, ce pot accentua deformațiile caracteristice; asigurarea continuității tratamentului și exersarea concomitentă a articulațiilor vecine (cot și umăr) (Kiss, 2007). KINETOTERAPIE (< gr. kinetos - mobil, therapeia - tratament; engl. kinetotherapy) - Formă de terapie prin mișcare aplicată concomitent cu celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mișcărilor (kinestezia), greutatea obiectelor (barognozia), forma obiectelor pe care nu le vede, dar le poate pipăi (stereognozia), localizarea unor senzații somatice de pe suprafața corpului (topognozia). b) De execuție, exprimată prin capacitatea de a apuca, prinde și manevra obiectele, adică prin prehensiune. Valoarea prehensiunii depinde de: forma, greutatea, volumul, viteza de deplasare, dar și consistența materialului. Aceste particularități permit realizarea unor mișcări ale căror forță și precizie pot fi controlate. Funcția de execuție este pusă în valoare și prin intermediul degetelor. Ca forme
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
greutatea obiectelor (barognozia), forma obiectelor pe care nu le vede, dar le poate pipăi (stereognozia), localizarea unor senzații somatice de pe suprafața corpului (topognozia). b) De execuție, exprimată prin capacitatea de a apuca, prinde și manevra obiectele, adică prin prehensiune. Valoarea prehensiunii depinde de: forma, greutatea, volumul, viteza de deplasare, dar și consistența materialului. Aceste particularități permit realizarea unor mișcări ale căror forță și precizie pot fi controlate. Funcția de execuție este pusă în valoare și prin intermediul degetelor. Ca forme de manifestare
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
volumul, viteza de deplasare, dar și consistența materialului. Aceste particularități permit realizarea unor mișcări ale căror forță și precizie pot fi controlate. Funcția de execuție este pusă în valoare și prin intermediul degetelor. Ca forme de manifestare, execuția este valorificată prin: prehensiune - acțiunea de prindere a unui obiect folosind degetele, la care policele are rolul de opozant, pentru a apuca obiectul. Formele de manifestare a prehensiunii sunt: bidigitală, tridigitală și polidigitală; susținere - acțiunea prin care se menține un anumit obiect în echilibru
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
execuție este pusă în valoare și prin intermediul degetelor. Ca forme de manifestare, execuția este valorificată prin: prehensiune - acțiunea de prindere a unui obiect folosind degetele, la care policele are rolul de opozant, pentru a apuca obiectul. Formele de manifestare a prehensiunii sunt: bidigitală, tridigitală și polidigitală; susținere - acțiunea prin care se menține un anumit obiect în echilibru. Se execută cu fața palmară în sus, sub formă de cupă; apăsare - manifestare kinetică simplă, ce poate fi realizată cu fața palmară sau dorsală
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
actelor motrice; delicatețea gestuală este pusă în valoare de finețea cu care sunt executate gesturile uzuale; coordonarea bimanuală - capacitatea de a folosi ambele mâini în acțiuni simultane, alternative sau în opoziție, asigurându-se o coordonare perfectă a diferitelor tipuri de prehensiune; iscusința sau discernământul motric - capacitatea de a mobiliza toate resursele fizice și psihice pentru a selecționa din bagajul de abilități manuale numai acele acte motrice care sunt adecvate acțiunii respective; mâna dominantă, capacitatea de a utiliza cu mai mare eficiență
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
suprafață posibilă sau este pe o zonă restrânsă; modificarea periodică a forței de tracțiune are sau nu influență favorabilă asupra creșterii amplitudinii articulare; prin ortezare se obține sau nu relaxarea mâinii în poziție funcțională; prin ortezare se câștigă posibilitatea unei prehensiuni globale sau a unor pense de finețe. ORTOPEDIE (< fr. orthopédie, cf. germ. Orthopädie, gr. orthos - drept, paideia - creștere) - Ramură medicală ce se ocupă cu studiul și tratamentul deformațiilor osoase și articulațiilor corpului. Tehnica prevenirii și corectării tulburărilor motrice ale corpului
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
policelui. O leziune la nivelul antebrațului imprimă o atitudine patologică a mâinii și degetelor. Bolnavul nu poate efectua suficient sau deloc abducția, flexia și opoziția policelui, nu poate realiza pensa digitală nici cu degetele IV și V, nu poate efectua prehensiunea fină cu degetele II și III. După câteva săptămâni, configurația mâinii suferă unele modificări importante datorită atrofiei musculare tenare și mezotenare, ducând la scheletizarea mâinii. Referitor la etiologia paraliziilor de nerv median, pe primul loc se situează traumatismele ce pot
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
unități și diferențiere progresivă. În al doilea caz, mai multe praxii sunt combinate într-o praxie de ordin superior, fiecare rămânând susceptibilă să funcționeze izolat. Primele praxii apar la sfârșitul celui de-al doilea stadiu al dezvoltării inteligenței senzorio-motoare, când prehensiunea și vederea sunt coordonate. După Șchiopu și Verza (1981), este forma superioară de elaborare a unor acte motoare în vederea realizării unui scop. Praxia cuprinde ansamblul acțiunilor și operațiilor mijlocite prin deprinderi, abilități, capacități de manipulare și utilizare adecvată a obiectivelor
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
nu sunt determinate de paralizii sau de deficiențe senzoriale și cu păstrarea cunoașterii actului care trebuie îndeplinit, dar cu pierderea capacității de înțelegere a modului de întrebuințare a obiectelor și a executării mișcărilor într-o succesiune corectă, se numesc apraxii. PREHENSIUNE (< fr. préhension; engl. prehension) - Mișcări ale segmentelor mâinii la care participă în mod obligatoriu și policele, cu scopul de a imobiliza sau mobiliza un obiect. În gestul de prehensiune - după Larousse (2006) - distingem în general două faze: una de proiecție
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și a executării mișcărilor într-o succesiune corectă, se numesc apraxii. PREHENSIUNE (< fr. préhension; engl. prehension) - Mișcări ale segmentelor mâinii la care participă în mod obligatoriu și policele, cu scopul de a imobiliza sau mobiliza un obiect. În gestul de prehensiune - după Larousse (2006) - distingem în general două faze: una de proiecție rapidă a membrului spre obiect, ocupând în jur de 75% din durata totală a mișcării, și o fază de ajustare terminală, în cursul căreia mișcarea este încetinită și mâna
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mâna pregătește apucarea obiectului. Din punct de vedere ontogenetic, pentru a-și atinge scopurile, acest gest necesită o coordonare a spațiilor vizuale și manuale. În funcție de segmentele implicate și de forța cu care se acționează, se pot distinge următoarele tipuri de prehensiune: a) bidigitală - participă policele și un opozant; b) tridigitală - participă policele și două opozate; c) polidigitală - participă policele și toate celelalte degete. Prehensiunea pune în valoare abilitățile manuale atunci când sunt executate acțiuni de finețe, în care degetele au rolul determinant
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
manuale. În funcție de segmentele implicate și de forța cu care se acționează, se pot distinge următoarele tipuri de prehensiune: a) bidigitală - participă policele și un opozant; b) tridigitală - participă policele și două opozate; c) polidigitală - participă policele și toate celelalte degete. Prehensiunea pune în valoare abilitățile manuale atunci când sunt executate acțiuni de finețe, în care degetele au rolul determinant. În aceste condiții, se poate vorbi de varianta fină a prehensiunii: susținerea - acțiunea prin care se mențin în echilibru anumite obiecte; apăsarea - o
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
policele și două opozate; c) polidigitală - participă policele și toate celelalte degete. Prehensiunea pune în valoare abilitățile manuale atunci când sunt executate acțiuni de finețe, în care degetele au rolul determinant. În aceste condiții, se poate vorbi de varianta fină a prehensiunii: susținerea - acțiunea prin care se mențin în echilibru anumite obiecte; apăsarea - o manifestare kinetică simplă, ce poate fi realizată cu fața palmară a mâinii sau degetelor sau cu fața dorsală a mâinii, având degetele flectate; sprijinul - manifestare kinetică ce are
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
membrele superioare; precizia motrică este capacitatea de a asigura gesturilor o exactitate riguroasă. Coordonarea bimanuală este capacitatea de a folosi ambele mâini în acțiuni simultane, alternative sau în opoziție. Realizarea unei anumite activități impune ca, pentru efectuarea unei gestualități, pe lângă prehensiune, să fie asigurată posibilitatea deplasării în diferite planuri a gesturilor motoare, ce pot fi: de mică amplitudine, în condițiile mobilizării articulației pumnului; de amplitudine medie, în condițiile implicării articulației cotului; de amplitudine mare, efectuate din articulația umărului. Pentru a pune
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
păpușii). Această treaptă corespunde dezvoltării copilului normal de la 0 la 3 luni. Treapta a II-a - stabilitatea - este reprezentată de: a) poziția „în patru labe”; b) ortostatismul. Treapta a III-a - mobilitatea dezvoltată pe stabilitate. Aici se integrează: mersul, alergarea, prehensiunea și alte activități complexe, presupunând o bună coordonare între postură și mișcare și dezvoltarea simțurilor de orientare în spațiu. Treapta a IV-a - îndemânarea. RUPTURĂ DE MENISC - Leziune a articulației genunchiului frecvent întâlnită mai ales în rândul unei anumite categorii
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sau, dimpotrivă, a unei exagerări a trăsăturilor caracteristice. Structura sau modul de organizare a acțiunilor ce pot fi utilizate, indiferent dacă condițiile sunt asemănătoare sau analoage. De exemplu, în apucarea unor obiecte, indiferent de forma lor, intră în acțiune schema prehensiunii. Din schema inițială pot deriva mai multe tipuri de scheme. Din schema prehensiunii pot deriva: scuturarea, tracțiunea, aruncarea, cățărarea etc., dar aceste forme derivă, la rândul lor, dintr-o schemă tactilo-kinestezică globală inițială. Un rol deosebit îl are coordonarea mișcărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
a acțiunilor ce pot fi utilizate, indiferent dacă condițiile sunt asemănătoare sau analoage. De exemplu, în apucarea unor obiecte, indiferent de forma lor, intră în acțiune schema prehensiunii. Din schema inițială pot deriva mai multe tipuri de scheme. Din schema prehensiunii pot deriva: scuturarea, tracțiunea, aruncarea, cățărarea etc., dar aceste forme derivă, la rândul lor, dintr-o schemă tactilo-kinestezică globală inițială. Un rol deosebit îl are coordonarea mișcărilor, în contextul asimilării și acomodării reciproce, între mai multe scheme de acționare simple
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
unor coordonări locale și parțiale ale ansamblului sistemelor perceptive și motoare. Cele dintâi, elaborate în primele două luni de viață, vizează doar regiunea bucală, iar apoi se armonizează cu percepțiile vizuale; pe la 4 luni se instaurează coordonarea vederii și a prehensiunii. Astfel, din aproape în aproape, se construiește o coordonare generală, așa cum ea este ilustrată de mersul autonom. Inteligența senzorio-motoare - după J. Piaget (1965) - este legată de ideea că progresele cunoașterii provin din activitatea motoare exersată de bebeluș asupra mediului său
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
probabil, în acțiuni de răzuire asupra unui material de duritate medie. Analiza capetelor proximale ale uneltelor indică prinderea într-un mâner a unei piese, în timp ce, pentru cea de a doua piesă, modul de distribuție a lustrului poate indica puncte de prehensiune. Utilajul litic cioplit Dat fiind faptul că baza logistică pe care am avut-o la dispoziție pentru aplicarea acestei metode de studiu nu s-a dovedit a fi în totalitate adecvată cerințelor pentru utilajul litic cioplit, rezultate interpretabile am obținut
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
tendința de a folosi când mâna dreaptă, când mâna stângă pentru aceeași acțiune. Piciorul dominant este dreptul, la fel și ochiul dominant. Motricitatea fină este amprentată de neîndemânarea motorie generală. La începerea terapiei avea mari dificultăți în a realiza o prehensiune eficientă a obiectelor mici sau a instrumentelor de scris. Pentru a realiza o acțiune oarecare Ilinca depune un efort consistent, prin antrenarea unor grupe musculare care nu au legătură directă cu acțiunea. Astfel apar și în prezent sincinezii când scrie
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]