2,230 matches
-
unui perete vertical de stâncă, de câteva sute de metri. Un subbraț era agățat de un colț de stâncă iar celălalt de un sloi de gheață. Tot corpul era cufundat în zăpadă. Și o șuviță subțire de sânge, i se prelingea pe lângă tâmplă. Mai jos, pe diagonală, tot la limita prăpastiei înclinate, zăcea Roland. Grupul de excursioniști de sus au început să strige, impacientați: - Coboarâm rapid, după voi. Nu vă speriați! Bine că sunteți în viață! A durat însă jumătate de
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
zdreliturile de pe piele, pe care le simțea, o aduceau la realitate... noroc ca își luase tricoul pe ea, înainte de cădere. Nu se lovise la niciun organ intern. Doar lângă tâmplă, o piatra o lovise puțin și de aceea, i se prelingea pe față, un firicel de sânge... Au ajuns în tren și Cameliei i se făcuse o foame zdravănă. Și ei, și lui Roland. Dar nu mai rămăsese decât slănina, din toată mâncarea ce au avut-o. De obicei, Camelia nu
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
Dacă ochii minții lui Marin Voiculescu n-ar plânge discret, cărțile lui de aforisme și cugetări ar hohoti atunci când le răsfoim. Ia mai luați, la-nceput de an, împreună cu tradiționalul “La mulți ani!”, o mostră de-ntelepciune, ca să vi se prelingă pe obraji niște lacrimi de râs: În iubire, ne place să fim puțin orbi. Îndoială, în filozofie, vine din cât mai multă cunoaștere. Există cure de slăbire și de îngrășare, dar nu pot fi cure de înțelepciune. E cu mult
Ochii mintii dau discret apa la soricei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19795_a_21120]
-
nici piste de alergare, nici bazine în care să se bălăcească, DACĂ‚ NU CONSTRUIM ÎN 14 ZILE UN STADION OLIMPIC!!! L-am dat pe Moc cu capul de masă pentru asta, juma’ de oră, până a-nceput să i se prelingă un firișor de sânge amestecat cu bale pe la colțul gurii și m-am mai calmat și eu, după care l-am pus să-i cheme la mine pe toți cei care răspund de acest proiect. Au venit atâția oameni (vreo
Noi facem în două săptămâni ce fac alţii în patru ani by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19872_a_21197]
-
îi sunt moi, de-abia o mai țin. S-a ridicat în picioare, se sprijină cu mâinile de birou, ca să nu cadă și privește ca hipnotizată pe geam. Deja nu mai are nici un dubiu. Ninge! Câțiva fulgi de nea se preling timizi pe lângă sticla ferestrei. O podidesc lacrimile. Trebuie să facă ceva, trebuie să-și învingă spaima, nu poate sta cu mâinile-n sân privind catastrofa. E datoria ei de cetățean și de angajat al primăriei să facă ceva. Clătinându-se
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]
-
să cred că suntem atât de țărani”. Până și Nic, care, de obicei, nu prea mă lasă să fac de-astea, a fost încântat. Iar doamnele și domnii au lăsat ochii în jos, n-au zis nimic și s-au prelins către ieșire. Pentru că - nu-i așa? - de la spectacol se pleacă fără să aplauzi, mai dă-i în mă-sa pe fraierii ăia de pe scenă, de ce să pierzi 5 minute cu ei? Inițial am vrut să nu scriu, pentru că m-am
Dezamăgiri dintr-o sală de spectacol by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20076_a_21401]
-
așa ca un cipreș. Iar pasări mari de pradă, de foame asmuțite, Se cățărau de-a valma pe-un spânzurat putrid Rupând de pretutindeni, cu ciocul ascuțit Din putregaiu-acela cu coaste ciuruite. Îi erau ochii găuri, din pântecu-i scobit Se prelingeau pe pulpe hâd mațele afară, Casapii lui feroce cu pliscuri și cu gheară Mușcând cu sârg din dânsul lăsatu-l-au scopit. Pizmașe patrupede roiau pe la picioarep Cu boturi ridicate urlând și adulmecând. Și-o fiară mai voinică se agita
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
tocmai fiindcă descrierea fără plasă, cu distanța dintre privire și obiectul privit abolită, conferă paginilor o autenticitate vibrantă, de reality-show: „Ridică mâna a lehamite, un balans prelung, parcă s-ar apăra de ceva, apoi cască puternic, două lacrimi i se preling din ochii mari, cețoși, întâlnindu-se cu broboanele de sudoare de pe obraz. Gura îi rămâne deschisă câteva clipe, ca după o sperietură, sau poate că e acea voluptate a căscatului pe care o savurează din plin, apoi maxilarul de jos
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
cauză. Inflexiunile de orgoliu ca și cele ale cinismului se aplică unei condiții de mal-aimée, metaforele însele au alura unui pariu cu alcătuirea nedreaptă a vieții: „am fost aruncată în viață/ cum aș fi fost aruncată la gunoi (...) mi se prelinge inima printrun os de sticlă” (Printr-un os de sticlă). Explicabil, autoarea înțelege a se situa în compania femeilor din lumea artei care au avut un destin dramatic: Frida Kahlo, Anaïs Nin, Aglaja Veteranyi. Nu fără precizarea unei ambiții a
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
și căutare a eu-ului. Îmi amintesc de băiatul meu, la 9 ani, îmbrăcat la costum, forțat să stea două ore în sala de spectacol să asculte romanțe. Mica cravată i se sucea la spate, haina se șifona, el se prelingea pe scaun până ajungea pe jos, mai ațipea puțin, iar, din când în când, dar suficient de des ca să deranjeze pe cei din jur, întreba: „mai e mult până se termină?” Acum, la 16 ani, dacă-l întreb dacă-i
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
ar fi să reînvie Iuventuți prea furibunde! Iar poetul de tablouri Muza-și ceartă că nu știe Să trezească-n neam ecouri La erotică hârtie. Ce e val, ca valul curse Precum Eminescu scrise. Peste penele intruse, Fals, rimelul se prelinse! Despre voi, poeți ai artei De alcov, în devenire, Numai laudele Martei Va mai scot din adormire. Restul, după voi potopul! Cui ce-i pasă că iubiți, Căci atinsu-vi-răți scopul Celor doi sau trei arginti. Hăis, cea, măi bidivie! Tristă
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
Literatura > Beletristica > CÂND PLÂNG VIORILE PE STRUNE Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1929 din 12 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Când plâng viorile pe strune Petale de cais mă ning, Mă-nvăluie și mă-mpresoară Și peste suflet se preling Ca un arcuș peste vioară. Vioara mea-i dezacordată, Arcușul cântă scârțăit Și melodia-i tremurată, Iar glasu-i stins și pâlpâit. Dar dac-apoi e acordată Arcușul scoate murmur blând Și-aș vrea să cânt încă odată Să nu o
CÂND PLÂNG VIORILE PE STRUNE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381651_a_382980]
-
cântă dragostea și dorul Sau murmură o rugăciune Și trag peste dureri zăvorul. Arcușul trage peste suflet O dâră ca o cicatrice Și lasă cioturi și un urlet De vânt nebun prin pădurice. Mă ning petale de cais Și se preling, agonizând, Iar visu-mi moare, interzis, Rămâne vis, în somn, în gând... Referință Bibliografică: Când plâng viorile pe strune / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1929, Anul VI, 12 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu : Toate
CÂND PLÂNG VIORILE PE STRUNE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381651_a_382980]
-
în palma mea Să-l admir și să-l sărut. Era gingaș, era mic, Iar căldura palmei mele L-a schimbat îndată-n ”pic” Și în lacrimă din stele. N-am putut să-l mai privesc Căci mi s-a prelins pe mână Și din cer dumnezeiesc Ar fi devenit țărână. Dar eu l-am oprit din zbor Căci vroiam să-l pun în piept Însă plânsul său ușor M-a făcut să mai aștept. Trebuia să-l las să cadă
FULG DIN STELE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381665_a_382994]
-
un fir de iubire, răsară.... XVIII. FINAL DE CĂUTARE, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016. FINAL DE CĂUTARE Aud afară noaptea cum picură prin frunze Atâta mângâiere cu bicele-i subtiri, Așa cum întru mine preling eterne brize, Din amăgiri și ele, pierdute-n amintiri, Acolo unde cerul a sărutat pământul Și unde gândul meu se-mbină cu iubirea, Acolo unde astăzi ajunge numai gândul, Acolo unde eu cred că este nemurirea Și poate-aș vrea
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
viata mea, Când totul împrejuru-mi e simplu, doar destin Ori poate chiar eu n-am știut și nici nu știu ... Citește mai mult FINAL DE CĂUTAREAud afară noaptea cum picură prin frunzeAtâta mângâiere cu bicele-i subtiri,Așa cum întru mine preling eterne brize,Din amăgiri și ele, pierdute-n amintiri,Acolo unde cerul a sărutat pământulși unde gândul meu se-mbină cu iubirea,Acolo unde astăzi ajunge numai gândul,Acolo unde eu cred că este nemurireași poate-aș vrea să trec
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > PLOAIA Autor: Ileana Vičič Stâncă Publicat în: Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ploaia. A venit ploaia! O ploaie de mai caldă și lină, ce în geamul meu se prelinge. A venit,si nu mai vrea să plece, ptr.ca la mine-n suflet , e o ploaie rece. O ploaie rece de primăvară, ce la mine-n suflet a prins aripi. Ploaia e lumină,izvorul meu; e râul seninului meu
PLOAIA de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381690_a_383019]
-
și apoi își trecu palmele, tandru, peste fața Emiliei. Făcu gestul de câteva ori iar ea se lăsa, abandonată, spălată, mângâiată pe obraji de palmele prietenești. Lacrimi amare, ca picăturile unei ploi ce se întrezărea la orizont, începură să se prelingă, brăzdându-i obrazul și rămânând, parcă agățate, sub gropița din bărbie. - E mai bine? O întrebă Tamara...Ești bine? Spune, femeie, ești bine??? - Da, sunt bine, mulțumesc, fetelor. Stați! zise așezându-se pe marginea artezienei. Stropi fini, minusculi, aproape invizibili
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
profunzimile ființei, ca fiind ceva intrinsec și categoric, hotărât. În deplină limpezime a simțurilor, mergând până la luciditate: „Ți-am scris cu litere de vânt,/ Poemul meu, pe raze fine,/ Am pus furtuna în cuvânt,/ L-am alintat cu dulci suspine.// Prelins pe ziduri de tăceri,/ E plânsul unei inimi frânte./ Cu litere de mângâieri,/ Voisem ploaia să-ți descânte.// Pe strofe-am presărat trifoi/ De pe ogorul amintirii,/ În titlu-i iz de caprifoi/ Nins pe tarlaua fericirii.// E-un mic poem
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
ți-l pătrundă?Nu știu,tu-mi ești imaginar.... ÎI. PLOAIA, de Ileana Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017. Ploaia. A venit ploaia! O ploaie de mai caldă și lină, ce în geamul meu se prelinge. A venit,si nu mai vrea să plece, ptr.ca la mine-n suflet , e o ploaie rece. O ploaie rece de primăvară, ce la mine-n suflet a prins aripi. Ploaia e lumină,izvorul meu; e râul seninului meu
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
meu. Cu ploaia -mi petrec nopțile, cu ploaia-mi limpezesc gândurile. E ploaia mea cea frumoasă, e ploaia mea din fereastră. Citește mai mult Ploaia.A venit ploaia!O ploaie de mai caldă și lină,ce în geamul meu se prelinge.A venit,si nu mai vrea să plece,ptr.ca la mine-n suflet ,e o ploaie rece.O ploaie rece de primăvară,ce la mine-n suflet a prins aripi.Ploaia e lumină,izvorul meu;e râul seninului meu
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
Casei Chanel au făcut deliciul invitaților. Piele albă și tull alături de mătăsuri și jerse-uri fi ne au creat o colecție de lux cum numai Chanel și Lagerfeld pot reda. Tăieturi asimetrice, pantaloni evazați sau scurți și rochii ce se preling senzual pe corp, au fost completate de colierele de perle ce uneori au înlocuit curelele și brățările modelelor ce s-au perindat pe podium. Culorile nu au fost predominant de toamnă așa cum era de așteptat, ci mai degrabă au amintit
Casa Chanel și Lagerfeld redefinesc trend-ul [Corola-blog/BlogPost/98145_a_99437]
-
grijă să mai desfacă capacul din când în când, ca să nu explodeze. După aia, se turna boasca aia într-o găleată și se fierbea cu fierbătoarele. Se punea un celofan pe găleată, iar aburii care se ridicau pe capac se prelingeau, sub formă de picătură, pe celofan, de unde erau colectați. Au tras de mine de multe ori “colegii” și m-au invitat să beau. Dar le-am explicat «Oameni buni, uite așa, așa, eu nu mai am voie să beau toată
Bomba pe patru roți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20259_a_21584]
-
zici că mișcă. Ștefan s-a înverzit brusc. - Ce s-a întâmplat, băi?, s-a alarmat Mihai. - Stai. - Ce ai pățit? Îți e rău? - Am simțit, am simțit... Ștefan era cu mâna la stomac. Două brobonele de sudoare i se prelingeau pe frunte. - Ce ai simțit? - Am simțit un miros, un miros cunoscut și a început să mă doară rău stomacul. Și să simt o zbatere îngrozitoare înăuntru. - Miros eu cumva a transpirație?, și-a băgat Mihai nasul la sub braț
Parfum și gastrită by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20751_a_22076]
-
semafor roșu în semafor roșu, am ajuns la destinație. Cu doar 5 minute întârziere. Pe dinafară arătam ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, pe dinăuntru eram ca o nebună: despletită, transpirată, plină de cucuie, cu un firicel de sânge prelingându-mi-se din nas și uitându-mă compulsiv la ceas, cu mișcări smucite, din secundă în secundă. Am fost invitată de domnișoara de la recepție să aștept. Am dat să mă așez pe un fotoliu să-mi trag sufletul și să
O dimineață mai specială by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20771_a_22096]