1,958 matches
-
distincție grațioasa și atrăgătoare. Festivalul a debutat sîmbătă seara cu un preludiu poetic găzduit de selecta incinta a complexului "Ambasador" din Neptun. Înconjurați de răcoarea serii și acompaniați de o familie de păuni ale căror jerbe fonetice, semănînd cu lamentația prelunga a unor danaide silvane, au sporit bună dispoziție generală, au recitat din poeziile lor, în ordine: George Szirtes (Marea Britanie), Mircea Cărtărescu, Andrei Codrescu (SUA), Gabriel Chifu, Lidija Dimkovska (Macedonia), Carmen Firan (SUA), Kristiina Ehin (Estonia), Eugen Suciu, Grețe Tartler, Nicolae
Festivalul internațional "Zile și nopți de literatură" ediția a VII-a Cu Orhan Pamuk la Neptun by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8392_a_9717]
-
peste apele Spreei, cu strălucirea lor unsuroasă, a început să răsune ceva impur și grotesc, un amestec strident de țipete, râsete isterice, cântece violente de berărie, de ritmuri și melodii răsuflate, ca la o operetă frivolă, dar și de jazz prelung, convulsiv, ceva ca un urlet îndepărtat de trompetă, sau ca o chelălăială sinistră de câini. Orașul întreg petrecea, cânta și chelălăia”.(<footnote Idem, pag. 115-116 footnote>) O motivație oarecum desincretizată privitoare nu atât la stil cât la modul de a
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
prietenul meu opri mașina, trase pe dreapta, puse capul pe volan și râse înfundat, cum ar fi plâns,... Al lui Bucur,... Ciobanul, - apucă să articuleze. Ieșisem din Comarnic, unde începuse să plouă mărunt. Când am intrat în Sinaia, un tunet prelung, glorios, se auzi. E ca și cum dumnezeul ăl mic, de la secția ovine, al Șefului Oier, ar fi fost de acord. Și începu să plouă torențial.
Transhumanțe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8144_a_9469]
-
fiecare pas, și care te așteaptă, la locul ei, stă mai toată poezia lui Gellu Naum. O luciditate visătoare, sau un vis cu ascuțimi de veghe, sînt cele două semi-stări ale ei. De la un capăt la altul al unui suprarealist prelung, de care Gellu Naum, în operă, și în viață, nu s-a dezis nicicum. Un suprarealism ca un coridor, cu întîmplări-descoperiri și cu imagini asupra cărora nu ai nici un control, altul decît acela că le stai în cale, sau că
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
dacă deodată, la un zgomot neașteptat venit din piață (tancurile trăgeau în plin în fațada Muzeului de Artă, unde teroriștii se baricadaseră și dădeau foc, din răutate, operelor marilor maeștri), tânăra femeie nu s-ar fi trezit cu un oftat prelung. Cei ce mișunau pe corpul ei statuar se aruncară în disperare pe podeaua de piatră și-o luară la fugă, ca niște gândaci de bucătărie speriați de-o rază bruscă de lumină. ș...ț Goliți de vlagă, bărbații providențiali își
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
Cluj ce a îmbinat într-un mod absolut surprinzător rockul cu opera sau un avocat ce a lăsat pledoariile deoparte pentru a-și pune în valoare calitățile de cântăreț de operă și care a lăcrimat de emoție la auzul aplauzelor prelungi ale sălii. Citește și:
Audienţe record la a doua ediţie "Românii au talent" () [Corola-journal/Journalistic/70611_a_71936]
-
de ființă pe care n-o poți minți. Trupul ei de adolescentă, de domnișoară frivolă ce pare să nu se fi culcat niciodată cu vreun bărbat, te scoate din minți. Gesturile ei nervoase, degetele ei subțiri, pulpele și coapsele ei prelungi te omoară. Are probabil o piele roz, foarte sensibilă la soare și vînt, o piele prin care trece tot timpul curentul electric al unei sensibilități ultragiate. Dar acela era un simplu film. În filmul acela Nicole e o actriță și
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
apariție blîndă care nu are nimic dominator în ținută, doar o cumințenie sobră care vine în contrast cu dulceața histrionică din rîsul lătăreț al lui George Muntean. În colțul de sus stă atîrnat tabloul celui care le-a fost amîndurora maestru: chipul prelung, frămîntat parcă din dungi de ceramică veche, al lui G. Călinescu. Portretul ce se desprinde din poze pledează pentru o natură lirică căreia cuvîntul îi vine în prelungirea temperamentului sfios, de aici tonul politicos, fără malițiozități expresive, care e predilect
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
Convenția Democratică, prin care să se regrupeze forțele de dreapta, să se facă o alternativă la USL etc”. Noile formațiuni, cum este platforma agrariană, au puțin timp pentru a se înscrie la tribunal, mai ales că apariția unor contestații poate prelungi termenele cu jumătate de an după alegeri. La fel de dificil este să obțină notorietate în două-trei luni, cât au mai rămas până la generale. Miza: 50 la sută plus unu Antonie Momoc crede că PDL și Traian Băsescu își continuă planul de
Ce planuri pregătesc PDL și Traian Băsescu după referendum () [Corola-journal/Journalistic/42817_a_44142]
-
statornicit a fi arhipelagul Shetland. Astfel aproximată, ori mai încolo, proiectîndu-și himera asupra pămînturilor vulcanice din Islanda, Ultima Thule n-a încetat să-și pîlpîie licărul amețitor în mințile de cea mai vastă anvergură, în imaginații ale unor poeți de prelung și neînfrînt răsunet, de la Vergilius la Goethe. În răspăr cu geografiile cazaniere, saltul oricît de riscat, peste genuni ce pironesc privirea, nu tinde numaidecît să ne despartă de un aici primordial, ci mai degrabă să-l dilate pînă a deveni
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
parte mică din lumea asta mare, sunt specială. Am avut grijă să arăt asta, mai ales că eram sigură pe mine. Am propus siguranța de sine ca subiect de discuție cu prietenii. S-a lăsat cu bocete și îmbră țișări prelungi, mulțumiri pentru că existăm și invitații la „înc-o tură“. Am zis pas, nu mai aveam bani și nu voiam să mi se facă rău, chiar așa, din prima. Lumea urla să facem poze, iar eu urlam la lume că niciodată nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
scurt. Se uită și-o văzu chiar sub el pe Erika. Stătea la o masă încărcată cu sticle și farfurii pline, lângă un tânăr cu profil nordic, flegmatic și deșirat, fercheș ca un mire, cu păr blond, luminându-i fața prelungă și ascuțită. O sorbea din ochi, apropiat de ea, și ea-i citea în cafea. Dar Irina, unde-i Irina, se întrebă îngrozit că n-o vedea pe Irina, și cum stătea aplecat peste balcon, îi veni să arunce c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
balcon, îi veni să arunce c-un reflector în capul petrecăreților. Mama lui de pușlama! Semăna cu aviatorul din fotografie. Purta vestonul țeapăn pe el, încheiat la toți nasturii, manșetele scrobite, cu butoni de aur, îi scoteau în evidență mâinile prelungi și palide care se-ntindeau să mângâie buclele fetei. Târfa! Fecioara greșită! Spurcăciunea! Tratează prețul vânzării! Își pregătește fuga! Ofițerul făcu un semn. Chelnerul, în vestă albă, lățindu-și crupele grase și frângându-și șalele, umplu paharele cu șampanie. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sub buric. Era demonul care-o mâna mereu și-i da acea stare de nestare, acel soroc de înstrăinare și nestatornicie. Trase cearșaful învelind-o cu grijă. Cerboaica își aminti la trezire cum văzuse prin somn un zăvod scoțând urlete prelungi, tânguitoare, apoi altul, aplecându-se peste ea și-ncepând să schelăie. Se uit mai bine și pricepu că erau mai mulți adunați pe muchia dealului, cu urechile ciulite, ochii deschiși și boturile ridicate, cuprinși de-o deznădejde atât de mare, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i facă rău, se alarmă bătrâna. Doamne, se-ngrozi Cerboaica. Asta ne mai trebuia! Ce facem cu el? Străinul se scutură ca sub o izbitură primită prin pământ. Fața i se schimonosi. Scoase un țipăt ușor, urmat de-un vaier prelung și se chirci cu mâinile la burtă. Mamă! Repede! Ce are? I s-a făcut rău. Acu-i acu! Ce ne facem? Uite-l că leșină! Fugi! Unde să fug? În oraș, ce mai stai? Adă un doctor... De unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bucuros, atât de mândru de sine. Se putea mândri și Irina. Și meșterul. Încleștă pumnul în mânerul tijei metalice și trase stârnind o amestecătură de sunete. Se lăsă cu coatele pe genunchi.. Smunci de-l duru pieptul. Locomotiva țipă ascuțit, prelung și tremurător, anunțând apropierea de pod. Crispat de efort dar vesel și zănatec, descoperea puterea aceea din el de-a face ce voia. Viteza se micșoră. După zăngănitul asurzitor produs de trecerea peste pod, trenul avea să frâneze, pilotând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Un miros nesuferit de iod și cloroform îi umplu nările și-l făcu să se subțieze și să se clatine cu masă cu tot. Te iubesc, șopti speriat și se lipi în derută de trupul Irinei, simțindu-i amețitoarele forme, prelungi, rotunde și tari. Nu cumva pleci? Nu. Putem pleca amândoi. Nu. Lasă, mamă, du-te și te culcă. Bine-bine, odihniți-vă! Hai, mamă! Capul mecanicului zăcea, cu ochii micșorați și pupilele sticloase surpate în valul de albeață, atât de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Nu mă păcăli! Mi-ai mai spus o dată c-a venit, și nu era el. Se sumeți mândru, scuturându-și greabănul puternic, și-o mireasmă caldă de fân se răspândi în aer. Era un cerb, cu fruntea-ngustă și botul prelung, cu tăietură nobilă, frumos cizelat în ochii puțin bulbucați și-n despicătura nărilor, în plină forță a bărbăției lui, cu șolduri musculoase, pieptul puternic, arcuit ca o platoșă, fumuriu pe spinare și roșcat-alburiu în partea dorsală, din care se contura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
toată suprafața corpului și cu coadă lungă ca de vită și coarne ca de țap, urlând și țipând și trântind obiectele ce se aflau în casă. Patul începea să scârțâie, casa trosnea din toate încheieturile, apoi se auzea un muget prelung și o voce răgușită din care se înțelegea: Asta-i casa mea! Ce căutați în ea? Ieșiți afară, afară de nu, vă prăpădesc! Au mers din nou la călugărul cel bătrân și l-au întrebat ce să mai facă. Călugărul i-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
înaintăm spre sud, păstrându-și totuși supremația asupra văii. Așa de exemplu, în nord, deasupra Beliei, depășește 750m, la vest de Breaza de Jos se menține la 743m, mai la sud, la Poiana Câmpina atinge 687m. Caracteristic pentru această coamă prelungă care desparte aceste două bazine hidrografice este linia extrem de sinuoasă pe care o înscriu marile ei înălțimi, adică linia de cumpănă. Acolo unde afluenții Prahovei și Proviței se apropie între ei în zona de obârșie, înălțimile scad repede cu 100-150m
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
să zîmbească în fața unei astfel de propuneri. Era foarte bine primită și-i scotea pe toți la liman. Așa că se ridicară să plece. În clipa aceea însă iedul se zbătu mai tare ca niciodată și scoase un fel de geamăt prelung, ca o chemare dureroasă. Ce-o fi cu el?... Dacă moare? scînci Ilinca. Of, of, cît de rău mi-ar părea! Tu ce zici, Virgil? întoarse ea ochii înlăcrimați către darnicul cavaler. Nu va muri! răspunse hotărît Virgil. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îndrepte spre poiană, rămaseră deodată încremeniți. Nu departe de locul unde se aflau, chiar în fața lor, la marginea pădurii, privindu-i neclintită, ședea o căprioară... Nimeni nu făcu nici cea mai mică mișcare. Doar iedul mai scoase o dată acel geamăt prelung și trist, cu ochii ațintiți spre mama lui, continuînd să se zbată tot mai tare. Îndată apoi, alt strigăt, mai puternic și mai dureros, veni din partea căprioarei. Și, fără să mai țină seama de nici un pericol, nici de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai aflau inginerul silvic din comună și un alt domn străin, cu un aparat de fotografiat, spînzurîndu-i de gît. Toți copiii amuțiră și încremeniră, de parcă i-ar fi transformat muma pădurii în stane de piatră. Singură vaca trase un răget prelung, pe semne un fel de ".bună ziua" pe limba ei, și începu să se scarpine nepăsătoare de un copac. Domnul Nicanor, de cum i-a zărit, a și pornit spre ei cu pași mari și cu sprîncenele încruntate. Unde-ați fost, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
i se aprinse toată făptura de zîmbet. Rămase mut cu desăvîrșire. La o asemenea întorsătură a lucrurilor nu se așteptase. L-ar fi strîns pe Bărzăun în brațe de bucurie, dar nu fu în stare decît să scoată un strigăt prelung, apoi se înarmă și el cu două pistoale imaginare și începu o luptă cumplită cu umbrele pădurii. Bărzăunul atîta așteptase. Uită și de tritoni și de pește și se alătură lui Virgil în lupta pornită. Toată pădurea începu să răsune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
așa... persistă Bărzăunul cu tonul mai blînd. Trebuie să te superi? Nu mă s-supăr... Deh, bu-bunica zice că-s p-p-prea gras. De aia. Bărzăunul îl privi din cap pînă-n călcîie și ridică dintr-un umăr. Apoi scoase un strigăt prelung, lovindu-se cu palma peste gură și o luă la fugă înaintea tuturor. După ce intrară bine în adîncul pădurii începură cu toții să cînte, să chiuie, să se ascundă pe după copacii uriași și să rîdă cu mare poftă ori de cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]