820 matches
-
poeziei noastre ivit și la Bacău: Victor Munteanu" etc. etc. Preocuparea pentru cenaclurile de provincie e cu totul exagerată, în timp ce marile grupări, cu adevărat semnificative (lunediștii, echinoxiștii, dialogiștii), sunt relativizate în înșiruiri depreciative. Proza nu scapă nici ea clasificărilor zonale: "Premianți ai concursurilor de proză de la Piatra Neamț: Oma Stănescu, Florinel Agafiței și (poate) Petru Cimpoeșu"; "Prozatori vrânceni"; "Ioan Neșu - un Marin Preda de la Slobozia"; "Aspecte ale noului ortodoxism - Ion Barbu și Nicolae Radu de la Râmnicu Vâlcea, Ion Vicol de la Galați". Pot
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
scară, am stat de vorbă de multe ori." Probabil că această uimitoare coincidență a fost singura formă de hazard care s-a insinuat în corpul compact al acestei festivități de premiere. În rest, atât nominalizările, cât și alegerea unui singur premiant au fost - așa-zicând - consecințele naturale ale existenței unor cărți pe deplin valoroase. Dintre care una - Orbitor - s-a dovedit mai impunătoare. Șase volume, așadar, despre care s-a vorbit deschis pe 12 decembrie, si pe care întreaga redacție le
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
preferați acei autori la care jurnalul permite descifrarea eului profund, tot mai puternic manifestat odată cu cărțile ce vor fi scrise. Stendhal, Maiorescu, Tolstoi, Virginia Woolf vorbesc cu tonul tinereții, cu incertitudinile și ambițiile ei: cu un enorm orgoliu de etern premiant (Maiorescu) sau cu o umilință, de asemenea maximală, de spovedanie (Tolstoi). Din paginile maioresciene răzbate, încă din adolescență, voința de a fi cel dintâi și de a le arăta "nulelor" austriece cine este "Titu ista". În filele lui Tolstoi, îl
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
se cuvine numai ostracizaților publici. În schimb, dacă ar fi lăudat și înfățișat drept un simbol al clarviziunii contemporane, n-ar mai avea nici un viitor. Ar fi omorît cu anticipație prin înscrierea lui în falanga gînditorilor convenabili, clasa aceea a premianților riguroși, de pe urma căreia, firește, nu va rămîne nimic în deceniile următoare. Străbătînd cartea Dominante filosofice în publicistica lui Nae Ionescu de la "Logos" la "Cuvîntul", scrisă de Romina Surugiu, doctor în filosofie și lector la Catedra de Presă a Facultății de
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
spirit civic modern, să pledăm pentru drepturi fundamentale, pentru justiție, echitate și adevăr. Și pentru pluralism. Pentru acel pluralism pe care tribunii glorioșilor ani '89-'91 nu-l admit în interiorul Uniunii Scriitorilor, pentru că le pune în chestiune "meritele", "coronițele de premianți", "suferințele seculare", în spatele cărora și-au dosit interese extrem de telurice. - Vă rog să comparați conflictul dintre generațiile literare basarabene, declanșat în anii '90, cu cel iscat - în aceeași perioadă - în breasla scriitorilor din România. - Există o dialectică a literaturii, o
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
-și vedea răsplătite strădaniile". Sau cu o satisfăcută coroborare printr-o sintagmă călinesciană: "Maiorescu nu concepe să fie măcar al doilea, necum să ocupe o altă poziție în ierarhie. Are, a intuit bine G.Călinescu în Poezia realelor, optică de premiant". Incomensurabila dorință de-a ajunge "în fruntea ierarhiei" s-ar asocia cu un egoism împins pînă la "lipsa de colegialitate". Pînă și aspectele trudei, disciplinei, precocității, vădite de junele Maiorescu par suspecte: "Să recunoaștem că, pentru atingerea țelului, muncește enorm
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
face să mă asemeni cu acesta? Chiar crezi asta?, zise el accentuând impolitețea persoanei Întâi. Am zis și eu de supărare! Știu că „dumnealui” are o părere foarte bună despre tine și mi te tot laudă că ești cuminte și premiant și tot așa, dar eu nu văd mare lucru la tine, nu sunt mereu de acord cu el, vezi sunt sinceră, nu te supăra, sau supără-te dacă vrei că mie nu-mi pasă. Un lucru să-ți fie clar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
așa mai de aproape dar nu direct și o văzu frumoasă, dar o frumusețe rece, o fată Încrezută și nu prea inteligentă. Constată ușor că este o alintată, nici nu se regăsea printre cei o sută și cinzeci de elevi premianți, iar părul ei negru Împletit În două codițe plasate deasupra celor două urechi și Îndreptate orizontal Îi accentua aerul de ștrengăriță poznașă. Avea ochi negri, mari și umbriți de niște gene la fel de negre și excesiv de lungi, privirea era pătrunzătoare, ceea ce
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
printr-un handicap psihic, în primul rând datorat anatemizării cu reverberații contraproductive, dar și neadaptării în cadrul structurilor sociale politizate și îndoctrinate. Totuși, cea mai mare umilință la care am fost supus în acea perioadă, a constat în respingerea primirii școlarului premiant Cotlarciuc Constantin Sorin în rândurile Organizației de pionieri a școlii cu primul val din clasa noastră și nu înțelegeam de ce, un premiant trei ani consecutivi, nu a primit cravata roșie, în timp ce colegii slabi la învățătură se mândreau ostentativ cu ea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cea mai mare umilință la care am fost supus în acea perioadă, a constat în respingerea primirii școlarului premiant Cotlarciuc Constantin Sorin în rândurile Organizației de pionieri a școlii cu primul val din clasa noastră și nu înțelegeam de ce, un premiant trei ani consecutivi, nu a primit cravata roșie, în timp ce colegii slabi la învățătură se mândreau ostentativ cu ea peste tot. Atunci mi-a fost greu să deosebesc adevărul de minciună și dreptatea de impostură, servilism și rea-voință. Aceste stereotipuri au
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mama cât și fata își consumau ziua în cele mai diverse activități. Ina și Olga își făceau deseori lecțiile împreună, cu o seriozitate demnă de invidiat, situându se an de an foarte aproape de colegele lor aflate în fruntea eșalonului. Despre premianți circulau vorbe inexistente în dicționarul laudativ, spre exemplu că ar fi niște : tocilari, încuiați, bucheriști și câte altele, ori fetele se fereau de aceste etichetări. Nu voiau să fie omise de pe lista de favorite ale băieților curtenitori. De aceea preferau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dramaturgi. Dar tot pentru un loc concurează (practic!) numai cinci cri tici sau cinci regizori ai teatrului radiofonic...hm! Asta e regula jocului. Din păcate... Și ca să nu ne depărtăm de subiect : ce i-o fi apucat pe 50% din premianții recentei ediții a Galei să mulțumească, În exces, tuturor rudelor, colegilor, vecinilor, tehnicienilor, portarilor de teatre, nou-născuților etc.? Săracă fantezie la discursuri mai au oamenii ăștia, tată!... Și o altă ciudățenie : toți se fereau de momentul În care Piersic va
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Luni! Uite, îmi notez și în agendă", face moșul cu un rânjet plin de satisfacție. "Ai timp, tot weekendu' ăsta", îmi aruncă foarte mulțumit de sine, înainte de a părăsi cămăruța. Nu sunt deloc tare la înjurături, așa că repetam ca un premiant de a șaptea de pe vremuri știu, știu, copiii din ziua de azi sunt mult mai precoci în timp ce tremuram de nervi: "Morții morților morțișorilor mă-tii de idiot nenorocit!". Când ieșeam de la seminar, dau nas în nas cu Milena Stoica, lectoreasa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
naționalizată (pe care a trebuit să o părăsim) aveam o camera a mea, un aparat de radio ALBATROS, un magnetofon TESLA, chitară electrică, rudimentară, pe care era aplicată fotografia grupului BEATLES (există și acum). Eram un elev foarte bun, cuminte, premiant, cu diplome de merit, dar nu mi-a plăcut să fiu „pus la punct” pentru orice prostioară: un scăldat la gârlă (râul IALOMIȚA), un sărit gardul la vecini pentru o minge, pentru o fată ,,necorespunzătoare”, pentru un antrenament ,,mascat” la
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
pentru New York, dar, după mintea lui, tot în frumosul Newark ar trebui să locuiesc. — Mamă, am treizeci și trei de ani! Sunt adjunctul șefului Comisiei Condițiilor Umane pe New York! Am fost șef de promoție la Facultatea de drept! Ai uitat? Am fost premiant întâi în toți anii de școală! La douăzeci și cinci de ani eram deja consilier special la una dintre subcomisiile Congresului Statelor Unite, mamă! Ale Americii! Dacă voiam s-ajung pe Wall Street, mamă, acum eram pe Wall Street! Sunt un profesionist respectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de-a moaca? Da' mama ca femeile n-are ce face: "dă-ți copchilul, fă, la școală; io-te, ai cărțile de la al meu, la internat duci alimente..." Și an de an i-am dat lui Corneluș cărțile mele. Eu, premiant; el, pe la coadă; ce să-i faci ?, învăța de pe cărți uzate. Erau săraci acasă; sărăcie moștenită de la regimul trecut, că ăia nu dădeau de pomană. Vara, cîtu-i ziulica de lungă, alde Vrabie stăteau sub gard la umbră și reclamau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se aude pe sală ce discuți cu o prietenă. "Eah, la naiba! M-oi descurca eu..." gîndește Mihai urcînd încet treptele. Ajuns în garsonieră, se oprește la ușă, rezemat cu spatele de ea și se întreabă dacă toată zbaterea lui premiant în școală, bun în facultate, suportînd cu stoicism ("dar ce bine eram răsplătit seara, la culcare!") instrucția pe care i-a făcut-o Doamna Ana..., licență luată cu 10, corect la serviciu are vreun haz, că pînă la urmă ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bisericilor de lemn din Maramureș. Ceea ce pentru mine era revelație a misterului ființei mele, pentru el era doar senzație, pură reacție epidermică. Eu rămân tot mai singură cu fiecare Îmbrățișare, iar el tot mai detașat de victoriile sale ca un premiant de carieră. Trăiesc atârnată de gâtul lui ca o cunună uscată de lauri. 8. A murit și bunica. Și tot În august. Doar eu și Szántó vegheam sicriul. Prin ușile larg deschise ale capelei se vedea cimitirul inundat de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
săi: funcții politice, parohii de călugări tineri, îndreptați cu sârg spre a sluji, cu sfințenie, păcatul. Dragostea părinților pentru progeniturile lor, puternică până la distrugere, de la primul plânset, știindu-se că nu copilul și-alege meseria, ci părintele, nu plodul e premiant, ci mama, nu tânărul are viitor, ci părinții, sublima lor dictatură topindu-se în marioneta educată spre a fi marionetă cu liber arbitru: lungimea sforilor ce-l manipulează. Nu se poate uita dragostea profesorilor pentru elevi, cu o cifră octanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acesta absentase aproape două luni, timp În care primea temele acasă și le trimitea „doamnii” prin Ruzânița, vara sa de-a doua, care era cu doi ani mai mare ca el. Trecuseră primii trei ani de școală, Va era mereu premiant, spre bucuria afișată des, ostentativ și cu oarece lăudăroșenie. Vară, vacanță, obligații și joacă! Ducea și aducea caii lui Victor, Murgu și Sura, din Cociobana sau de pe Ceia parti. Culegea dudău pentru cei trei porci și apoi era liber să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
chimie, matematică și română, dacă nu știi să te săruți , nu ajungi nimica-n viață! Valerică șia dat seama că la această disciplină ar putea rămâne repetent, vai! pentru Întreaga sa viață și dacă află Victor Olaru că nu-i premiant „Îi puni chelea pi băț”, perspectivă foarte neagră și În timp ce-și imagina cum rămâne fără piele, În ce mod Îi va fi luată (așa cum au procedat cu porcul GhițăBaiazâd sau va fi umflat cu „țăghia”, ca pe un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o lună de zile la ... Iași. Republica populară avea În planul său de propagandă și „recompensarea pionierilor și UTMiștilor cu rezultate foarte bune la Învățătură” și din fondurile primite, conducerea școlii și mai ales excelentul ei director, au organizat pentru premianți o excursie În capitala Moldovei. Cum fata nu figura pe listă, au Început discuții aprinse, ocazie cu care s-au spus toate vorbele urâte nespuse la timpul lor, Va a fost Împins de Maricuța de pe prispa Înaltă, așa fără preaviz
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care îl depășea era plin cu lemne, prost fixate cu un cablu anemic. Dumnezeu mi l-a luat, plîngea femeia uitîndu-se la puiuțul de om rămas acum doar în grija ei. Daniel a fost un copil cuminte, inteligent și mereu premiant la școală. De prin clasa a zecea, băiatul a început să adune la el în cameră tot felul de aparate, de cabluri și de chestii ciudate. Tot de atunci încuia camera cu mare grijă. Daniel, mamă, de ce încui tu ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-i spun că-l iubesc. Răspunsese unei măgării cu un gest de încurajare. A fost prima lecție de morală care s-a prins de depravatul de mine. Și unde? În Ferentari... La spectacolul de gală al școlii, unde cântau toți premianții formațiilor artistice, aveam să-i mulțumesc într-un fel special, renunțând la orice tertip. A urcat pe scenă "invitatul de onoare", un muzician cu ștaif, care a susținut un scurt recital. Omul avea clasă, dar era plictisit, cânta de parcă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acelei umanități autentice, și ca atare trebuie prezentați în expoziția itinerantă a Fundației pentru o etică mondială. Încă din anii '80, împreună cu Walter Jens, am ținut trei cursuri despre Heinrich Böll, Hermann Hesse și Thomas Mann, numindu-i pe acești premianți Nobel avocați ai umanității. Prin urmare, umanitatea este primul principiu fundamental al unei etici comune și universale, explicat în Declarația pentru o etică mondială din 1993, redactată la Chicago de Parlamentul religiilor mondiale: "Orice om trebuie să fie tratat în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]