464 matches
-
că John Locke nu este un clasic al pedagogiei, ci un teoretician modern al curriculumului, iar Bruner și Gagné ar fi postmoderniști. După Doll jr., istoria gândirii occidentale poate fi împărțită în trei megaparadigme: premodernă, modernă și postmodernă 175. Megaparadigma premodernă pare a fi tot ce s-a întâmplat înainte ca SUA să fi apărut pe lume (desigur, Doll jr. nu declară acest lucru explicit!). În orice caz, megaparadigma premodernă se caracterizează prin „închidere” (closure), „încremenire” (stasis) și credința că există
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fi împărțită în trei megaparadigme: premodernă, modernă și postmodernă 175. Megaparadigma premodernă pare a fi tot ce s-a întâmplat înainte ca SUA să fi apărut pe lume (desigur, Doll jr. nu declară acest lucru explicit!). În orice caz, megaparadigma premodernă se caracterizează prin „închidere” (closure), „încremenire” (stasis) și credința că există o armonie cosmică și un univers viu, un sens al echilibrului și proporțiilor - criterii ale frumuseții -, o spaimă față de procesele limitate și credința că fiecare ins are un înger
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și un univers viu, un sens al echilibrului și proporțiilor - criterii ale frumuseții -, o spaimă față de procesele limitate și credința că fiecare ins are un înger păzitor. Se pare că Doll jr. vorbește de Evul Mediu și Renaștere. Oricum, era premodernă s-ar fi încheiat în secolele XVI-XVII, odată cu „noua matematică și mecanică cosmologică”, adică observațiile lui Tycho Brahe, legile lui Johann Kepler, cercetările lui Galileo Galilei, cu Descartes, Bacon și Newton. Megaparadigma modernă îl cuprinde și pe John Locke. Ea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la baza hiperraționalității, postulează că partea și întregul au valoare egală, că în parte există semnificația întregului și invers. Complexitatea curriculumului și a educației solicită abordarea pe principiile acestei logici care exclude simplificarea grotescă pe care o găsim în curricula premoderne și inginerizarea artificială din curricula moderne. Curricula ultramoderne vor fi ultraprecise și hiperraționale. 15.3.10. Curriculumul globaltc " 15.3.10. Curriculumul global" În 1932, marele pedagog modern american George Sylvester Counts profetiza în lucrarea sa (cu titlu provocator) Dare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
literar românesc 1940-1950 (1968), a trecut la studii monografice, aplicând, iarăși, îndemnul lui G. Călinescu, potrivit căruia un critic tânăr trebuie să își încerce forțele în spațiul clasic. În 1961 publică Literatura română veche, urmată în 1964 de Literatura română premodernă, iar în 1981 scoate Istoria literaturii române de la început până azi. Critic total, istoric literar erudit, P. este mefient față de noile metode, considerând că „nu metodele fac critici, ci invers”. Viața lui G. Ibrăileanu este o biografie în stil pozitivist
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
omite biografia, evitând, totuși, erorile criticii biografice. Arma lui de preț este maliția. Când faptele o cer, el știe să o folosească în chip admirabil, ceea ce face suportabilă, la lectură, reconstituirea faptelor exterioare operei. Literatura română veche și Literatura română premodernă, reunite în 1970, reexaminează literatura română de la Filotei, Nicodim și Grigore Țamblac până la Iancu Văcărescu și Barbu Paris Mumuleanu. Pentru faza veche (până la 1780) împarte literatura pe secole, pentru epoca de tranziție (1780-1830), când fenomenele culturale se diversifică, istoricul literar
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
-l abordează, de a-l clasa, apoi, definitiv, „dosarul” lui nemaiputând oferi nimic inedit unui eventual nou exeget. NICOLAE BALTAG SCRIERI: Viața lui G. Ibrăileanu, București, 1946; Opera lui G. Ibrăileanu, București, 1959; Literatura română veche, București, 1961; Literatura română premodernă, București, 1964; Liviu Rebreanu, București, 1965; C. Negruzzi, București, 1966; G. Ibrăileanu (Viața și opera), București, 1967; Poeții Văcărești, București, 1967; Panorama deceniului literar românesc 1940-1950, București, 1968; Cearta, București, 1969; ed. îngr. Ioan Șerb, București, 1995; Istoria literaturii române
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
Pillat, Poezii, pref. edit., București, 1992. Repere bibliografice: Călinescu, Ist. lit. (1941), 883, Ist. lit. (1982), 969; George Munteanu, „Literatura română veche”, CNT, 1962, 22; Ion Rotaru, O istorie a literaturii române vechi, GL, 1962, 22; Aurel Martin, „Literatura română premodernă”, GL, 1964, 30; Paul Georgescu, O contribuție de prestigiu la tratarea istoriei literaturii noastre, RMB, 1964, 6210; Streinu, Pagini, IV, 244-249; Ion Biberi, Orizonturi spirituale, București, 1968, 96-106; Mihai Ungheanu, „Panorama deceniului literar românesc 1940-1950”, LCF, 1969, 20; Nicolae Manolescu
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
Maria Prihara, Cazacul Holota, București, 1968; Vsevolod Nestaiko, Necunoscutul din apartamentul treisprezece, București, 1969; Ostap Vișnia, Luceafărul meu de seară, cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1974; Sofronie Poceaski, Euharistie sau Recunoștință, Ivan Velicikovski, Dedal, în Antologie de poezie slavă premodernă (sec.IX-XVIII), îngr. Corneliu Barborică și Octavia Nedelcu, București, 2003, 93-105. Repere bibliografice: Bârlea, Ist. folc., 560-561; Sonia Burlașova, „Vidhomony vikiv”, „Slovensky narodopis”, 1975, 4; Sonia Burlașova, „Narodjennia symvolu”, „Slovensky narodopis”, 1976, 4; Corneliu Barborică, Voislava Stoianovici, Bibliografia lucrărilor cadrelor
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
umple cu stângăcie paharul (1982), Fantasma greierului (1996). Este coautor, sub semnătura Rodica Șuiu, la Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979; Premiul ,,Timotei Cipariu” al Academiei Române). În articolele care îi aparțin, cercetarea se aplică preponderent epocii vechi și premoderne, în spiritul unei elaborări caracterizate prin rigoarea investigației și elevația scriiturii. Colaborează cu versuri, articole, eseuri și studii la ,,Cronica”, ,,Iașul literar”, ,,Convorbiri literare”, ,,Symposion”, ,,Anuar de lingvistică și istorie literară”, ,,Arlechin”, ,,România literară”, „Dialog”, ,,Tribuna”, ,,Ateneu”, ,,Literatură și artă
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
dată în circulație importante opere literare, fie ele anonime (pamflet versificat, poezii, piese de teatru), fie aparținând unor scriitori ca Ienăchiță Văcărescu, Gh. Asachi, Costache Negruzzi, Matei Millo, G. Sion, Iacob Negruzzi. N., unul dintre puținii specialiști în literatura română premodernă, demonstrează un cert profesionalism, îndeosebi în promovarea valorilor ei ignorate. Ediții: Iacob Negruzzi, Scrieri, I-II, pref. Nicolae Mecu, București, 1980-1983 (în colaborare cu Nicolae Mecu); Documente și manuscrise literare, vol. IV: Scrieri literare inedite (1820-1845), pref. Paul Cornea, București
NESTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288426_a_289755]
-
inerente modernității, și să căutăm a identifica perioade succesive sau istorii parțiale ce construiesc împreună istoria modernității. Prin umanismul renascentist, prin „cearta dintre antici și moderni”, până pe la începutul secolului al XVII-lea, se admite că ne aflăm în perioada premodernă. A doua jumătate a secolului al XVII-lea și secolul al XVIII-lea până la Revoluția americană (1776) și Revoluția franceză (1789) marchează perioada de cristalizare a proiectului iluminist al modernități. Este perioada în care se constituie un corp nou de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
acele cadre în care actorii individuali muncesc, învață, se distrează etc. Ele sunt invenții ale modernității mai timpurii, care a consacrat birocrația și organizațiile birocratice. Nu-i mai puțin adevărat că tipuri distincte de organizații au funcționat și în perioadele premoderne. Universitatea este una dintre ele, apărând încă din secolul al XII-lea, cu mult înainte de instituirea modernității. Dacă universitatea a rezistat vremurilor, ar fi de așteptat ca și în modernitatea actuală să fie impasibilă. Dar nu-i așa. Modernitatea recentă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
vreo implicație teoretică și metodologică de tip sociologic. O voi face în această secțiune, odată cu evidențierea unor enunțuri mai generale. Am remarcat deja că individualizarea este un proces cu o istorie lentă și îndelungată. Ea își are rădăcinile în epoca premodernă a Renașterii și a Reformei și a început să ia amploare mai ales după ce principiile, obiectivele și „programele instituționale” ale Iluminismului au început să fie aplicate. De atunci, întreaga perioadă istorică a modernității a fost și este încă una a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
gândirii moderne până la apariția maeștrilor bănuielii (Marx, Nietzsche, Freud). Alte asemenea truisme ascund un potențial hermeneutic neexplorat. Interpretarea postmodernității apare drept paradigmă coextensivă a modernității. În cele din urmă, concluzia depinde de modul în care gândim relația dintre tradiția creștină premodernă (patristica și scolastica). Prin recursul la opera unor mari savanți catolici, precum Pierre Duhem (1861-1916) sau Etienne Gilson (1884-1978), H.-R. Patapievici evocă fertilitatea matricei teologice și culturale a Evului Mediu, din a căror abundentă subtilitate și inteligență s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Communautariens vs. libéraux”, în cartea sa Critiques. Théoriques, l’Âge d’Homme, Lausanne, 2002, pp. 431-454, notele fiind la pp. 447-454. Alain de Benoist, care a traversat el însuși mai multe curente ideologice, observă judicios ambivalența comunitarismului, care combină norme „premoderne” și tradiții republicane cu aspirații politice ale socialismului clasic (de pildă, tânărul Marx). Mai multe lucrări germane tratează sistematic tema și leagă discuția de problematica, tradiția intelectuală și contextele social-politice europene: Christian Zahlmann(ed.), Kommunitarismus in der Diskussion. Eine streitbare
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
seamă în ciuda faptului că Bloom este, în multe privințe, un excentric. Așa îl văd eu: un erudit într-o lume pentru care erudiția nu contează; un dandy provincial, prizonier pe un campus asediat de lumea americană ostilă, filistină, arhaică, antimodernă, premodernă, postmodernă (dar niciodată modernă!), tânjind bovaric după viața socială și culturală a Parisului; un savant respectat într-un cerc restrâns, dar visând la arena publică, așa cum (idealizat) o văzuse el în Europa; un critic cultural pesimist și adus la disperare
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Nu deducția transcendentală sau formulările alternative ale imperativului categoric îi interesau pe acești profesori - elevii lor nu ar fi putut oricum urmări asemenea demersuri conceptuale pretențioase -, ci îndemnul kantian la instaurarea suveranității rațiunii, un mesaj al modernității într-o lume premodernă. Discursul de deschidere al cursului de filosofie de la Colegiul Național Sf. Sava, ținut de Laurian în septembrie 1842, este examplar în această privință. Tema centrală pe care o dezvoltă vorbitorul este că rânduielile sociale, instituțiile, moravurile și ideile trebuie toate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că ar fi suficient ca un număr cât mai mare de oameni să se roage la o anumită oră pentru a fi evitat un cutremur de pământ devastator? Aproape zilnic mediile de informare relatează atitudini, fapte ce relevă o mentalitate premodernă, o mentalitate care substituie credinței religioase speranțe superstițioase de tot felul. Succese sau eșecuri cotidiene la un concurs, într-o afacere, la o competiție sportivă sunt atribuite asistenței sau lipsei de asistență a divinității. Studenți prezenți la ceremoniile simbolice de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
toate amănuntele aventuroasei călătorii a mirelui. Un plebiscit sui-generis, având ca temă forma de guvernământ a proiectatului nou stat țigănesc, degenerează în păruială cruntă, tabăra risipindu-se. Scrierea, considerată în întregul ei opera poetică cea mai importantă a literaturii române premoderne, se prezintă ca o meditație asupra destinului omenirii în genere, autorul menționând în Epistolia închinătoare către Mitru Perea (anagramă a numelui lui Petru Maior) că textul trebuie citit cu „oarecari luări-aminte, căci știu bine că vei înțelege ce am vrut
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
morala întemeindu-se pe înțelegerea mai îngăduitoare a omului. Să spunem că mulțimea confluențelor cu Orientul, cu tradițiile acestuia, dar și receptarea influențelor venite dinspre Italia renascentistă și postrenascentistă, confruntarea cu sistemul ideatic promovat de scolastica medievală ori de Reforma premodernă creează un echilibru de care vom încerca să ținem seama în înțelegerea cât mai temeinică a mișcării ideilor din această parte a continentului. Același lucru l-am avut în vedere și atunci când am ratașat semnificația Bizanțului, rolul școlii bizantine, al
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ca sacralitate cosmică. Cosmosul, în totalitatea sa, poate deveni o hierofanie. Omul societăților arhaice tinde să trăiască în sacru sau în preajma obiectelor consacrate cât mai mult timp. Tendința este lesne de înțeles: pentru "primitivi", ca și pentru omul tuturor societăților premoderne, sacrul înseamnă putere și, în cele din urmă, realitate. Sacrul este saturat de ființă. Puterea sacră înseamnă deopotrivă realitate, perenitate și eficiență. Opoziția sacru-profan este adesea înțeleasă ca opoziție între real și ireal sau pseudoreal. Să nu ne așteptăm să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fiecare și toate laolaltă imaginea Universului și Centrul Lumii. Această mulțime de "Centre" și această repetare a imaginii Lumii la scări din ce în ce mai modeste se numără printre trăsăturile specifice ale societăților tradiționale. Se impune, după părerea noastră, următoarea concluzie: omul societăților premoderne dorește să se afle cât mai aproape de Centrul Lumii. Știe că țara sa se găsește cu adevărat în mijlocul Pământului, că orașul său este buricul Universului, că Templul sau Palatul sânt adevărate Centre ale Lumii; mai dorește și ca propria casă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dacă omul modern nu mai are nici o posibilitate de a regăsi dimensiunea sacră a existenței în Lume. După cum am văzut, și după cum vom putea vedea și mai limpede în cele ce urmează, anumite imagini tradiționale, anumite urme ale comportamentului omului premodern se mai păstrează încă, mai "supraviețuiesc", chiar în societățile cele mai industrializate. Ceea ce ne interesează deocamdată este să aratăm care este, în stare pură, comportamentul tradițional față de locuință și să desprindem acea Weltanschauung pe care o implică acest comportament. Așezarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
paradiziace", tocmai pentru că era embrionară și nu se desprinsese cu totul de Natură. Subiectul este mult prea complex pentru a putea fi abordat aici și depășește de altfel sfera preocupărilor noastre, pentru că pune problema opoziției dintre omul modern și cel premodern. Trebuie totuși să subliniem că omul religios al societăților primitive nu refuză nicidecum să-și asume responsabilitatea unei existențe autentice. Dimpotrivă, după cum am văzut și cum vom mai avea prilejul să constatăm, el își asumă cu mult curaj responsabilități enorme
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]