211 matches
-
o să puneți voi capăt acestei mascarade?...” izbucni cu revoltă abia stăpăpânită un tânăr de vreo treizeci de ani. Tânărul purta o pălărie neagră, pe care nu și-o dăduse jos de pe cap, și avea o față la fel de expresivă ca a preopinentului său, ofițerul de securitate. Stelian îl recunoscu: acesta era Levi, mezinul familiei. Despre el știa doar că urmase studii teologice în străinătate și că servea la Templul Coral, dar nimic mai mult. O aură de mister îl învăluise întotdeauna. Concesiv
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
nubun. - Ești prost, neamțule, îi replic eu, că nu cunoști pe Mitică” (p. 223). Imitație fără haz, colaj fără măsură. Mai trist de-atât e însă că Suchianu (care nu înțelege ce e de înțeles din lipsa de reacție a preopinentului) oferă și un epilog nedumerit scenei: „Cu ocazia inaugurării berăriei Gambrinus, Caragiale a tipărit, într-o mică broșură, toate spiritele lui Mitică și le-a împărțit la prietenii și cunoscuții din sală. Eu n-am putut să asist la inaugurare
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
se inspiră din viața gînditorului, și doar aceea contează: restul e eseistică autobiografică cu bătaie mărturisitoare, osîndită a nu se ridica la înălțimea hieratică a jargonului conceptual. Din această deosebire de opinii se iscă partea cea mai vie a cărții: preopinenții se aprind în limitele unui contencios doct, de eleganță protocolară, scrisorile lui Gabriel Liiceanu către Christian Ferencz reprezentînd miezul tare al cărții. Sunt multe pagini de excelență eseistică, majoritatea semnate de Gabriel Cercel, în vreme ce condeiul lui Christian Ferencz-Flatz suferă de
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
drept indiciu al unor Ťreușiteť (măcar parțiale) ale regimului" (A.-I.P.). "Reușite măcar parțiale"? Atari "reușite", nu ne îndoim, se pot găsi la fel de bine în Italia lui Mussolini și în Germania lui Hitler și, prin urmare, intră în logica preopinenților noștri să le scoată în relief, la un moment dat, și pe acestea! Și n-ar fi normal să vorbească și de "reușitele" lui Mao, ale lui Kim Ir Sen, ale lui Castro? Dacă nu vor proceda astfel, nu riscă
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
Gherea? Ne găsim în fața unui spirit liberal, pro-occidental, si, mai ales, doritor de transformări, de "curajoase reforme" pentru țara lui. De bună seama, un anticonservator. Acesta era Basil Munteanu. 3. Să trecem la Nae Ionescu. Lăsăm de o parte delicatețea preopinentului nostru când vorbește despre noi și descrie contextul din care ne-am "zgâriat" (bravo, domnule Platon!!) citatele - să recurgem la text. A scrie despre Nae Ionescu - de altfel, considerându-l "filosof creștin", cu o operă "qu'il dédaigne délivrer au
Un răspuns (inutil) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14798_a_16123]
-
enumerare a rarelor sale scrieri" (p. 180) - nu-s oare o serie de ironii ale autorului? (Dl. Platon le consideră... laude!) 4. Dar și mai explicit este citatul pe care l-am menționat noi - și pe care il reține și preopinentul nostru. Iată-l: "antisémite doctrinaire, adversaire declaré de la raison abstraite, de la philosophie des "lumières", des principes de la révolution française et du libéralisme en général, îl / Nae Ionescu/ s'insurge contre la direction de l'Etat roumain depuis 1848, annonce la
Un răspuns (inutil) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14798_a_16123]
-
acord cu legiferarea academică din 1993). Sigur, discuțiile pe această temă (uneori, prea aprinse totuși) vor continua și nu văd de ce ne-ar neliniști acest lucru. Singurul fapt inacceptabil mi se pare a fi eludarea cu bună știință a argumentelor preopinentului. în ceea ce privește atacul la persoană, orice comentariu este de prisos. Răutățile la adresa unei personalități de talia domnului Ștefan Cazimir se descalifică în însuși momentul rostirii lor.
Scrisoarea a patra by Victor Iancu () [Corola-journal/Imaginative/14722_a_16047]
-
Prindeți hoțul!ť". Nici în preocupările sale pentru tracismul românesc Dan Botta nu e un deschizător de drumuri, căci Blaga însuși a publicat tocmai în 1921 în "Gândirea" articolul Revolta fondului nostru nelatin, pe care poetul tristeții metafizice îl reamintește preopinentului său, pentru a nu persista în "exaltări ilariante". Supărat că acuzele nefondate ale lui Dan Botta au putut apărea tocmai în "Gândirea", Lucian Blaga se va despărți în diminuendo de grupare și revistă, rărindu-și colaborările, nu fără a repeta
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
concluzie pe care se străduiesc să o argumenteze, Nicolae Manolescu nu are idei preconcepute, ajunge la concluzie în mod natural, pe baza raționamentelor, fapt ce îi permite să sesizeze și să pună în evidență inadvertențele și verigile lipsă din judecata preopinentului său. O polemică în jurul căreia a curs multă cerneală este cea purtată cu Norman Manea și Andrei Cornea în jurul noțiunii de rasism. Acuzat, împreună cu Gabriel Liiceanu că ar nutri sentimente antisemite, Nicolae Manolescu denunță un mod de judecată care presupune
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
în valoare interlocutorii, sarcină de care s-a achitat grație ușurinței cu care a venit în întîmpinarea specialității fiecăruia, dar și mulțumită flerului cu care s-a pliat pe tiparul umorilor invitatului. Radu Călin Cristea a știut să-și stimuleze preopinenții: pur și simplu le-a insuflat credința că opinia lor e importantă, detaliu esențial în reușita unei discuții. Laitmotivul cărții nu sună defel spectaculos: tranziția societății românești de la comunism la democrație, la sfîrșitul mileniului doi. Subiectul, bătătorit pînă la indistincție
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
pozitivismul venerabilului Motru nu tolera o concepție novatoare de anvergură, în numele unui "românism" ce ar fi fost nesocotit de sistemul blagian, atît de nutrit de sevele etnice. E de înțeles supărarea lui Blaga, care nu șovăie a-l trece pe preopinentul său în caricatură, a-i răspunde fără a evita tușele cele mai groase, argheziene. Portretul predecesorului incomprehensiv ce ar fi apărut drept "filosof" doar în "ochii adulților, cari învață să scrie și să citească în timpul serviciului militar", e axată pe
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
și pe precursorii lui de dată recentă pentru opțiunea lor. O consider tot atât de validă pe cât e cealaltă, a anduranței. Mi se pare însă că a decreta „dispariția cronicii literare” în felul acesta (adică statistic) aduce a inducție incompletă (despre care preopinentul meu știe, sunt sigur, câte ceva). Spun asta pentru că detectez în spatele răspunsului lui Paul Cernat un raționament original de tipul „fără noi (care tocmai am abandonat), genul moare”. Straniu: alții, mai conformiști, n-au gândit așa. Lui Ov. S. Crohmălniceanu, de
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
minte îmi vin însă numai exemple care infirmă această aserțiune. În România, ți se aduc laude doar dacă ai murit. Suntem Țara-petelor-în-soare. Diferența dintre spirit critic și ulcerare ține la noi exclusiv de oportunitate și de ocuparea unei poziții în raport cu preopinentul. Cârcotași și cusurgii, n-am recunoaște în ruptul capului valoarea cuiva mai bun decât noi. Dacă nu-l putem doborî pe propriul teren, îl atragem pe maidanul nostru pestilențial, unde în trei secunde îl umplem cu scârna unei conștiințe etern
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
își revine la forma inițială. Acest preambul nu deschide - cum unii cititori informați ar putea crede - încă un episod din frontul de luptă inaugurat recent cu dl Radu Cosașu. Amân acea bătălie pentru momentul când voi fi convocat - la somația preopinentului meu - în fața Comisiei de Onoare* a Uniunii Scriitorilor. Acolo, cu cărțile și articolele pe masă, voi spune ce am de spus. Astăzi, sunt optimist în mod programatic. Sau mai degrabă polemic. M-am săturat de veșnica nemulțumire a românilor ce
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
Gheorghe Grigurcu Faptul că N. Manolescu se referă mereu la preopinenții d-sale e un semn nu numai de corectitudine informativă, ci și de cavalerism, id est de orgoliu. E aci o disociere tacită de G. Călinescu, care foarte rar își cita congenerii. O mustrare implicită adresată acestuia. Dintre poeziile lui
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
și clasicismul și, respectiv, Alecsandri, Fântâna Blanduziei și Horațiu. Toate acestea se adună, subteran, într-o demonstrație impresionantă a ceea ce el numește, întrun ultim și copleșitor studiu de dinaintea exilului, Romanitatea României (pp. 421-435). Cum spuneam, N. I. Herescu nu face, ca preopinenții săi din epocă și de azi, propagandă. Studiile și articolele sale reacționează, desigur, la contextul de care vorbeam, dar nu exagerările și deformările tracomane constituie factorul declanșator al cercetărilor sale. Studiile clasice nu sunt, pentru el, o searbădă disciplină academică
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
niciodată ceea ce are de spus, lăsând, însă, deschisă posibilitatea împăcărilor, sau măcar a nuanțărilor. Chiar dacă uneori e vorba de niște nuanțe ŕ la Dorin Tudoran: genul de îmbrățișări în care efuziunile de simpatie alternează cu discrete tentații de a strangula preopinentul (vezi, în acest sens, antologicul text "Monșerul Montaigne", o veritabilă fișă de observație a stilului tandru-agresiv al autorului: admirația nedomolită față de personajul Andrei Pleșu e contrabalansată de evocarea câtorva episoade care, în trecut, i-au așezat pe protagoniști pe baricade
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
întîi un gazetar politic și apoi un critic literar”, minimalizîndu-se astfel rolul de excepție pe care l-a jucat tocmai conștiința critică zisă „estetică” a Doamnei de la Paris. Ca fidel ascultător al emisiunilor Europei libere, n-aș putea împărtăși impresia preopinentului nostru că „excelentele comentarii” ale Monicăi Lovinescu și ale lui Virgil Ierunca ar fi suferit de „păcatul auto-supraestimării”. Dimpotrivă, meritul discursului lor atît de rezonant era o remarcabilă supunere la obiect, o pliere pe factologia și pe starea umorală a
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
ale fundamentalismului de drept teoctistic. în pană de inspirație, Mădălin Voicu a lăsat-o mai moale, admițând că dacă el și ai săi nu vor fi forțați "să ia lumină" la malul mării, totul e O.K. Biruit de argumentele preopinenților, dl Voicu n-a mai reacționat la insinuarea rasistă a lui Păunescu ("Cine v-a civilizat?"), după cum n-a reacționat nici la suburbana lui sudalmă. Ceea ce s-a văzut cu ochiul limpede e gradul de decădere al politicului în România
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
autor de comedii, de ce nu faci un Caragiale ?” (Procesul „tovarășului Camil”, p. 25) îi replică într-un rând lui Baranga. Și atunci? Ipoteza mea e că tăcerea lui Camil Petrescu era semnificativă. Își luase deja revanșa față de groasa incultură a preopinenților. (Cu care se mai întâlnise în prealabil, ședința din iunie 1952 fiind ultima dintr-un șir de trei sau patru). Anume printr-un personaj care e copia fidelă și rezultanta desăvârșită a celor șapte „procurori”: Edgar Jitianu. Acesta intră în
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
Doina Jela Vladimir Bukovski îl cunoșteam de la începutul anilor ’90, cînd, trăind în Franța, îl vedeam la emisiunea lui Bernard Pivot și în unele dezbateri televizate. Tăcut, posac, semănînd cu un urs greoi, asculta parcă adormit poliloghia isterică a preopinenților lui, penibilii comuniști francezi de după căderea zidului Berlinului. Apoi, în două vorbe cumpănite, le răsturna fără drept de apel argumentele, pentru ca să cadă imediat în muțenia lui. Familia mea de acolo întrerupea cina și conversația ca să-l privească. Cineva dintre ei
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
fi cuvenit să se oprească mult mai mult, să-și demonstreze punctual „decepția enormă” printr-o analiză atentă, care l-ar fi făcut poate să șovăie, oricîte rezerve ar fi acumulat, în fața unei concluzii atît de infamantă. Credem că probitatea preopinentului nostru rămîne debitoare cu o asemenea analiză a unui subiect „exploziv”. Dar aderăm la alte foarte numeroase aprecieri ale lui Gelu Ionescu asupra scriitorilor contemporani, neconvenționale, mordante în justețea lor, care contravin clișeelor încă puternice. Așa cum am văzut și dintr-
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
și o imagine asupra românilor, care nu ține seamă de istoria lor". Așadar, din nou, o suprapunere abuziv-grotescă a schemei proletcultiste peste procesul de lichidare a moștenirii comuniste pe care îl conțin revizuirile. Un soi de vomă postideologică în poala preopinentului, murdărit cu dejecțiile totalitarismului intrat în agonie. (Va urma) Mihai Ungheanu: Holocaustul culturii române (1944-1989), Editura D.B.H. 1999, 476 pag., preț nemenționat.
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
apărut ca o ruptură în relație cu modernismul, fiind văzut nu o dată ca o fază a evoluției, ca o "sinteză" sau ca o "clasicizare" a sa. De ce, în situația aceasta, să nu fi suportat cronica "sincronizată" cu modernismul, după cum crede preopinentul nostru, o confruntare cu ceea ce îi succeda în chip firesc modernismului, cu ceea ce creștea dintr-însul? Pe de altă parte, ar putea fi ea oare încărcată cu sarcini metodologice, structuraliste, semiotice, matematizante, psihanalitice, care să nu impieteze asupra analizei în
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
facă spectacol, cînd tu te gîndești cînd îți vine comanda, mici parlamentări, să nu zic certuri - orașul are zgomot de fond, dar nu stridențe - întinse la nesfîrșit cînd, vorba lui nenea Iancu, vrei să auzi vreo halbă pocnită în capul preopinentului, vînzare de bilete a la parisienne. Pleci, de pildă, pe Sena la vale și, după ce-ai văzut, de pe chei, panorama, ți-ar face trebuință un vapor, carevasăzică un bilet. In spate, coada se-ngroașă. In față, vînzătorul vorbește la
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]