290 matches
-
timp după aceea, abandonându-și preocupările, chiar renegându-le, pleacă în Statele Unite ale Americii, unde se va stinge strâmtorat și într-un anonimat complet. O cronică la romanul Adela al lui G. Ibrăileanu și un microstudiu intitulat Comicul în „Dănilă Prepeleac”, scrise pe când T. era în clasa a șaptea liceală, arată un deosebit apetit pentru dificile lecturi fundamentale (de pildă, pentru teoria bergsoniană a comicului), pătrundere și subtilitate, calități ce vor fi potențate pe durata studiilor universitare. În condițiile acutizării confruntărilor
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
cu proză scurtă, se produce în 1958 la „Gazeta literară”, iar editorial cu romanul Moartea în pădure, apărut în 1965. A colaborat la numeroase reviste culturale din țară, dar, ca publicist, numele său tinde să fie asociat îndeosebi cu rubrica „Prepeleac”, pe care o susține de peste două decenii în „România literară”. Aparținând biologic „generației războiului”, Ț. nu a cunoscut consacrarea decât la mijlocul deceniului al optulea al secolului trecut. Această întârziere se datorează debutului editorial abia la vârsta de patruzeci și doi
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
genului” (Alex. Ștefănescu). Privite în ansamblu, numeroasele cărți de publicistică ale lui Ț. au caracter memorialistic, moralist și livresc, fiind o extensie a prozelor, care comportă la rândul lor, în grade variate, aceste trăsături. Unitare sub raport tematic sunt doar Prepeleac (1991) și Caftane și cafteli (Prepeleac doi, trei...) (1994), care repovestesc din orizontul contemporaneității scrierile lui Ion Creangă, Ion Neculce și Ion Budai-Deleanu. Li se adaugă, în celelalte volume, reflecții asupra scrisului, problematizări în cheie morală prilejuite de anumite citate
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
numeroasele cărți de publicistică ale lui Ț. au caracter memorialistic, moralist și livresc, fiind o extensie a prozelor, care comportă la rândul lor, în grade variate, aceste trăsături. Unitare sub raport tematic sunt doar Prepeleac (1991) și Caftane și cafteli (Prepeleac doi, trei...) (1994), care repovestesc din orizontul contemporaneității scrierile lui Ion Creangă, Ion Neculce și Ion Budai-Deleanu. Li se adaugă, în celelalte volume, reflecții asupra scrisului, problematizări în cheie morală prilejuite de anumite citate sau experiențe ori comentarii ale unor
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
1999; Alte pre texte, București, 1977; L’Exclu, tr. Georges Barthouil și Ilinca Barthouil-Ionesco, Paris, 1980; Însoțitorul, București, 1981; ed. 2, București, 1989; Obligado, București, 1984; ed. București, 1997; Căderea în lume, București, 1987; ed. pref. Nicolae Manolescu, București, 1994; Prepeleac, București, 1991; Caftane și cafteli (Prepeleac doi, trei...), București, 1994; Morbus diaboli (Prepeleac patru...), București, 1998; Barbarius, București, 1999; Răvașe din Kamceatka (Prepeleac cinci), București, 2000; Memorii din când în când, I, București, 2003. Traduceri: Ilya Ehrenburg, Furtuna, București, 1948
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
L’Exclu, tr. Georges Barthouil și Ilinca Barthouil-Ionesco, Paris, 1980; Însoțitorul, București, 1981; ed. 2, București, 1989; Obligado, București, 1984; ed. București, 1997; Căderea în lume, București, 1987; ed. pref. Nicolae Manolescu, București, 1994; Prepeleac, București, 1991; Caftane și cafteli (Prepeleac doi, trei...), București, 1994; Morbus diaboli (Prepeleac patru...), București, 1998; Barbarius, București, 1999; Răvașe din Kamceatka (Prepeleac cinci), București, 2000; Memorii din când în când, I, București, 2003. Traduceri: Ilya Ehrenburg, Furtuna, București, 1948 (în colaborare cu I. Flavius și
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
Barthouil-Ionesco, Paris, 1980; Însoțitorul, București, 1981; ed. 2, București, 1989; Obligado, București, 1984; ed. București, 1997; Căderea în lume, București, 1987; ed. pref. Nicolae Manolescu, București, 1994; Prepeleac, București, 1991; Caftane și cafteli (Prepeleac doi, trei...), București, 1994; Morbus diaboli (Prepeleac patru...), București, 1998; Barbarius, București, 1999; Răvașe din Kamceatka (Prepeleac cinci), București, 2000; Memorii din când în când, I, București, 2003. Traduceri: Ilya Ehrenburg, Furtuna, București, 1948 (în colaborare cu I. Flavius și Elena Hariton); O’Henry, O afacere internațională
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
Obligado, București, 1984; ed. București, 1997; Căderea în lume, București, 1987; ed. pref. Nicolae Manolescu, București, 1994; Prepeleac, București, 1991; Caftane și cafteli (Prepeleac doi, trei...), București, 1994; Morbus diaboli (Prepeleac patru...), București, 1998; Barbarius, București, 1999; Răvașe din Kamceatka (Prepeleac cinci), București, 2000; Memorii din când în când, I, București, 2003. Traduceri: Ilya Ehrenburg, Furtuna, București, 1948 (în colaborare cu I. Flavius și Elena Hariton); O’Henry, O afacere internațională, București, 1949 (în colaborare cu Angela Granet); Louis Aragon, Comuniștii
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
chiar dacă un moment admit posibilitatea unor întâmplări în răspăr cu ordinea firească a lucrurilor, nu se pierd cu firea, nu sunt cuprinși de spaime mistice. Atitudinea lor față de neobișnuit e asemănătoare cu a țăranilor lui Ion Creangă, a lui Dănilă Prepeleac și a lui Stan Pățitul. Irizările mitice participă la întocmirea unui spectacol realist, Fata ursului fiind o snoavă dramatizată, o sottie, până când intervine un deznodământ tragic, nepregătit, discordant, artificios. Piesa aduce în scenă o psihologie profană, restituind atmosfera vieții de prin
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
se transformă într-un panteon sui-generis, iar gospodinele și ceferiștii sunt simple măști îndărătul cărora se întrevăd Zeus, Cronos, Hera, Afrodita sau Dionysos: „pe arșiță, sufletul meu, zeu al somnului, zboară,/ cu măciulii de mac în mâini, la tine, în prepeleac, la/ deal, la Șișcani, unde stai, sperietoare,/ cu capul numai viță, învelită în piele de cerb,/ cu suliță pe umăr și îți toarnă, din cornul lui,/ invizibil, o licoare, în pompa de stropit vie, să/ faci un duș și/ să
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
Familia”, „Orizont”, „Teatrul azi”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Monitorul”, „Timpul”, „Dacia literară”, „Scena”. A publicat două atrăgătoare cărticele pentru copii, Un arici pogonici, trei pitici și-un licurici (1972) și O-ntâmplare de mirare (1981), scenariul radiofonic Dănilă Prepeleac fiindu-i imprimat, în 1984, pe un disc Electrecord. Foarte legat de Studioul de Radio Iași, unde și-a trăit anii cei mai plini, P. a realizat timp de două decenii (1965-1985) emisiunile de critică teatrală și „Teatru radiofonic”, pentru
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
care a scris și a regizat peste o sută douăzeci și cinci de adaptări și dramatizări. I s-au jucat pe diferite scene din țară scenariul pentru un Spectacol Topîrceanu (reunind Balada amintirii și Minunile Sfântului Sisoe, cu un „epilog” original), Dănilă Prepeleac, după Ion Creangă, Întoarcerea din pustiu, pe motive din scrierile lui Antoine de Saint-Exupéry, Baltagul, după romanul lui Mihail Sadoveanu. Este coautor la volumul Școala ieșeană de teatru. Fișe de istorie (2000). Antologia Despre teatru: însemnări și digresii (1991) strânge
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
privilegiul ca, din poziția oficială ce i-a fost concedată, să o poată controla, admonesta, este, cred, incredibil. Trebuie să o înregistrăm ca pe o mare înfăptuire în politica noastră externă (demnă de a fi comparată cu isprava lui Dănilă Prepeleac); ce să mai spunem despre apărarea și promovarea intereselor României, despre demnitatea ei în politica externă și altele lucruri care, ca un blestem pentru români, nu mai contează. Sau poate că României i s-au făcut, la rândul ei, concesii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și alta cu apă rece, transpirațiile în abur, pentru purificarea sângelui, până și cumplitele masaje pe șira spinării făcute cu jeturi de apă rece aruncate, de la o anumită distanță, printr-un furtun legat la un butoi cocoțat în vârful unui prepeleac. Acceptase, îndurase toate acele tratamente barbare pentru că era pe deplin răsplătit de sărutările copilelor. Îl sărutau toate trei pe fugă, cu sufletul la gură, cu teama de a nu fi văzute. Dar ce fervoare delicioasă! Da, se scula devreme ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi avut cui, erau niște Ovrei care făceau en-gros... - Atunci? Îi mâncau ei? - Pentru asta le-ar fi ajuns câteva cuiburi, nu atâtea hectare... - Atunci de ce puneau hectare de harbuji? - Ca să aibă de unde-și muta turul izmenelor: de pe prispă În prepeleac! - Cel mai frumos prepeleac era al lui Morcov... - ... ce mai rămăsese din el, după trecerea frontului... N-ai apucat perioada lor de aur. După Ocupație, apoi după Liberare, chiar dacă au continuat să pună harbuji, nu s-au mai ținut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
niște Ovrei care făceau en-gros... - Atunci? Îi mâncau ei? - Pentru asta le-ar fi ajuns câteva cuiburi, nu atâtea hectare... - Atunci de ce puneau hectare de harbuji? - Ca să aibă de unde-și muta turul izmenelor: de pe prispă În prepeleac! - Cel mai frumos prepeleac era al lui Morcov... - ... ce mai rămăsese din el, după trecerea frontului... N-ai apucat perioada lor de aur. După Ocupație, apoi după Liberare, chiar dacă au continuat să pună harbuji, nu s-au mai ținut de prepeleacuri atât de... - ... Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de ploaie, de arșiță; și la noi Își Înălțau prepeleacuri de pază: trei-patru pari sănătoși, o podișcă, un acoperiș de paie, de papură ori de răgoz, o scară... cum harbuzul e cultură „târâtoare”, o poți păzi din picioare, dintr-un prepeleac de trei metri Înălțime acoperi cu privirea o rază de cel puțin un kilometru - dar aici... Zice maică-ta: «Să știi că inspectorul ne-a spus minciuni, cu satul-greu, ai să vezi: ne face cadou de nuntă... ». Zic: «După prepeleacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
erau gata-Înzorzonate (maică-ta ar zice: gata-stricate), altele În curs de, Însă și cele aparent terminate mai primeau: ba o grinduță, ba un stâlpișor, ba o chinguleană, ba mai știu eu ce alt adaos... Alde Huțanu Își făcuse al doilea prepeleac, la vreo douăzeci de pași de primul - cel vechi, zicea el, „e tare mănunțăl” (măsurà numai vreo doisprezece metri), avea „mare nevoie” de altul, «mai răsărit olecuță, din care să se vadă cum curge Răutu’ la Or’ei!»... - Dar acoperișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
făcut nenorocitul care avea nouă copii și-i purta În pielea goală? Și-a vândut vaca, boul! Și ce crezi că a cumpărat cu banii de pe vacă? Tăblițe! Nu ca să aibă copiii pe ce scrie, nu! Ca să aibă el și prepeleacul lui de Dănilă acoperiș de ardezie, de „cheatră-neagră”, cum Îi zice pe la noi... - Dar cu ramele ce-a făcut?, Întreb și eu, ca să nu tac. Tata râde. Mama râde. Eu tot nu aflu. Tata: - Dar Morcov? A vândut două hectare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
locuit... Tablă de aramă, oameni buni! - Dacă nu ne ocupau Rușii, În ’40, zice mama, ar fi vândut șirestul: Îl bătea gândul să-și aurească arama - aurilă! Că a văzut el, la târg, la biserici, aramă aurită, Morcov darămit! Morcovilă Prepeleac! - Dar clopoțeii?, face tata. La un moment dat, pe rază de kilometri nu mai găseai clopoței pentru vite, pentru steaua de Crăciun: cumpăraseră Mănenii tot ce clincănea, ca să-și pună „muzică” la streșini - le lipeau de limbi pene de gâscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
uită pieziș la mine. Acum râde: - Poate, de ce nu? Și, pe măsură ce i-am tras spre nivelul pământului, li s-au... scurtat și capodoperele, s-a ajuns la o medie... - Tot nu mi-ați spus: ce făceau ei, acolo sus, În prepeleac? - Cum nu, ți-a spus tata: Înflorau, văpseau susul și când nu mai avea ce-i face aceluia, ridicau, alături, altul - și mai și! - Dar ziceați că le făceau ca să aibă unde-și muta șezutul de pe prispă - nu ședeau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Însă lumea care-i interesa: trecătorii... La ei răcneau, Întâi, ca la hoți; pe ei Îi rugau, Îi sileau să le cinstească harbujii... De fapt, nu voiau decât să le arate străinilor cât de Înalt, de Înflorit, de... scump e prepeleacul... FĂRĂARABIA - Ia să-mi spui tu mie... Învățătorul de tata. Încă nu știu ce are să-mi ceară să spun, dar știu: nu e examinare, ci predare, toți Învățătorii Își Încep noua lecție cu recapitularea precedentei. De astă dată mă Înșel: de ce străinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lumină reflectată. După un timp, o nouă scânteie a strălucit scurt, înțepându-i privirea. „Aista-i binoclu sau lunetă. Alta nu-i. Acolo-i un punct de observație al inamicului. Păi cred și eu. Îi convine dumnealui, de acolo de pe prepeleac, să supravegheze valea”. Domn’ locotenent, tare mă tem că acolo unde râpa îi mai înaltă șade unul cu un binoclu și se zgâiește la toată întinderea din vale. Bravo, Toadere! Mi-ai confirmat cele comunicate de maior. Acum, îndreaptă-ți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
gândit un pic, dacă să mai reziste, jumătate de oră, ori, să se ducă undeva,în spatele postului, pentru a se ușura, după care, a decis să respecte ordinul dat de natură. A coborât, s-a oprit la câțiva metri,între prepeleac și munte, și, se descheia la pantaloni, când, a observat, ceva, ca o hrubă, ca un capăt de tunel,în stâncă. Și-a întrerupt acțiunea de soluționare a problemei pentru care coborâse, a strâns mai tare arma,în mâini și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o coastă oablă. O clipă s-a profilat pe culme ; mutându-și greoi trupurile ciolănoase, tovarășii săi fluturau din coarne groase. Oprindu-se să zvârle peste spinări o sudalmă, omul coborî sub deal. Pe-acolo părea că a trecut Dănilă Prepeleac. Deodată viermele ce ne scosese din oraș se încovoie în valea îngustă. Înconjurat de păduri ruginite, din chelia unui pisc golaș îl pândea un foișor scheletic. Cu pași de uriaș, foișorul se întoarse și se cufundă sub pământ. M-a
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]