163 matches
-
lui Leonardo da Vinci, Rafael Sanzio și Michelangelo. Creația marelui maestru florentin, uitată la începutul secolului al XVI-lea, este redescoperită decenii mai târziu, când se dezvoltă stilul cunoscut sub numele de manierism. Pictorii englezi din secolul al XIX-lea - Prerafaeliții - vor fi entuziasmați de frumusețea figurilor lui Botticelli. Îi fascinează tocmai acea neliniște și melancolie pe care le vor îmbogăți în propriile lor lucrări cu romantismul caracteristic epocii lor.
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
, în engleză Pre-Raphaelites sau The Pre-Raphaelite Brotherhood ("Confreria Prerafaelită"), au fost un grup de pictori, poeți și critici de artă englezi, fondat în 1848 de John Everett Millais, Dante Gabriel Rossetti și William Holman Hunt, cu intenția de a reforma arta, refuzând ceea ce ei numeau reproducerea mecanică a operelor
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
natura. Millais și Hunt și-au exprimat deschis în fața colegilor lor de la "Royal Academy" părerea negativă asupra convențiilor la care discipolii și epigonii l-au redus pe Rafael. De aceea până la urmă ceilalți studenți i-au numit - în mod ironic - "prerafaeliți", însă tinerii artiști și-au asumat porecla, așa cum vor face mai târziu și impresioniștii. Autorul ideii de a constitui o asociație "secretă" a fost Dante Gabriel Rossetti, prieten al lui Hunt, fiu al unor emigranți politici italieni. În septembrie 1848
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
Rosetti, fratele lui Dante Gabriel, care va fi secretarul asociației și va redacta programul grupului. Au căzut de acord să nu semneze tablourile pictate, ci să folosească toți inițialele "P.R.B.", a căror semnificație trebuia să rămână secretă. Anticipând pe simboliști, prerafaeliții au atras atenția asupra legăturii picturii cu cu alte arte, în special cu muzica și poezia. Autorul primei lucrări prezentate public a fost Rosetti, în 1849, cu ocazia expoziției ""Free Exhibition"" din Londra, cu o lucrare semnată P.R.B. În același
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
măsura experienței acumulate, (acești pictori) vor fi capabili să întemeieze în țara noastră o școală artistică excepțională pe care lumea nu a văzut-o de trei sute de ani."" După apariția acestor articole îndrăznețe opinia publică s-a schimbat, iar operele prerafaeliților au ajuns să fie elogiate. La un an după intervenția lui Ruskin prerafaeliții s-au bucurat de un mare succes. Tabloul lui John Everett Millais, intitulat "Ofelia" (1852), are un răsunet uriaș. Paradoxal însă, în anul următor grupul s-a
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
o școală artistică excepțională pe care lumea nu a văzut-o de trei sute de ani."" După apariția acestor articole îndrăznețe opinia publică s-a schimbat, iar operele prerafaeliților au ajuns să fie elogiate. La un an după intervenția lui Ruskin prerafaeliții s-au bucurat de un mare succes. Tabloul lui John Everett Millais, intitulat "Ofelia" (1852), are un răsunet uriaș. Paradoxal însă, în anul următor grupul s-a destrămat. Motivele au fost multiple: în 1853 Millais fusese ales membru extraordinar la
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
aceasta revenise la stilul conservator al academismului. În același an Hunt a întreprins o călătorie în Egipt și Palestina și, la întoarcere, și-a schimbat fundamental principiile sale estetice. După asemenea dezertări Rossetti a rămas singurul care a continuat tradițile prerafaelite. Le-a transmits lui Edward Burne-Jones, prin activitatea căruia estetica prerafaeliților a influențat, într-o anumită măsură, Franța și întreaga Europă. În 1857 a fost organizată la Londra o importantă expoziție cu lucrările lor. Dar "Confreria" nu mai exista deja
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
a întreprins o călătorie în Egipt și Palestina și, la întoarcere, și-a schimbat fundamental principiile sale estetice. După asemenea dezertări Rossetti a rămas singurul care a continuat tradițile prerafaelite. Le-a transmits lui Edward Burne-Jones, prin activitatea căruia estetica prerafaeliților a influențat, într-o anumită măsură, Franța și întreaga Europă. În 1857 a fost organizată la Londra o importantă expoziție cu lucrările lor. Dar "Confreria" nu mai exista deja de trei ani...
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
știut să se înconjoare de personalități, cărora le-a recunoscut de timpuriu talentul și vocația. Printre aceștia se numără Robert Browning, Oscar Wilde, Dante Gabriel Rossetti, Edward Burne-Jones și John Everett Millais. Proiectul său estetic a contribuit la formarea "Confreriei prerafaelite" ("The Pre-Raphaelite Brotherhood") și la notorietatea acesteia. Nu a înțeles însă mișcarea impresionistă în pictură, acuzându-l pe pictorul impresionist englez James Whistler într-un articol cu ocazia unei expoziții că "aruncă un vas de vopsele în fața publicului". Obstinația de
John Ruskin () [Corola-website/Science/299079_a_300408]
-
și cimpoaie. Continuăm drumul spre Liverpool prin Birmingham, centru industrial din secolul al XVIII-lea, produs al revoluției industriale, cu puternice rădăcini muncitorești și patimi fotbalistice, cu un important Muzeu de Artă (Museum and Art Gallery) ce adăpostește colecția pictorilor prerafaeliți. Autocarul gonește pe autostradă cu mare viteză, imaginile se derulează cu rapiditate, păduri, pășuni, case de vacanță... Satele tradiționale, de tip balcanic, au dispărut aici de trei sute de ani, în procesul industrializării și a revoluției agrare. Micile ferme dispun de
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Mama ei, o femeie frumoasă și renumită, Julia Prinsep Stephen (1846-1895), se născuse în India în familia domnului John și Maria Pattle Jackson și mai tîrziu s-a mutat în Anglia cu mama ei, unde a fost model pentru pictorii prerafaeliți, ca de exemplu Edward Burne-Jones. Tatăl ei, Sir Leslie Stephen, era un autor remarcabil, critic și alpinist. Tînăra Virginia a fost educată de către părinți în familia unită de pe strada Hyde Park Gate, 22 din Kensington. Ambii părinți fuseseră căsătoriți și
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
a fost nașul de onoare al Virginiei, erau printre vizitatorii casei. Descendentă a unui slujitor al Mariei Antoinette, Julia venea dintr-o familie de femei frumoase cu renume care și-au lăsat amprenta asupra societății victoriene ca modele pentru artiștii prerafaeliți și primii fotografi. În plus, aveau o imensă bibliotecă din casa lui Stephen, din care Virginia și Vanessa (spre deosebire de frații lor, care au fost trimiși la școală) au învățat despre clasici și literatura engleză. În conformitate cu amintirile Virginiei Woolf, amintirile ei
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
(n. 12 mai, 1828, Londra - d. 9 aprilie 1882, Birchington-on-Sea, Kent) a fost un pictor și poet englez, fondator și repezentant de seamă al mișcării artistice cunoscute sub numele de "confreria prerafaeliților". s-a născut în 1828 la Londra, ca fiu al unui emigrant italian, Gabriel Rossetti, personalitate cu vaste preocupări literare și științifice. La botez a primit numele de "Gabriel Charles Dante", mai tarziu adopta numele de "Dante Gabriel" pentru a
Dante Gabriel Rossetti () [Corola-website/Science/311402_a_312731]
-
picturii și urmează cursurile Academiei de Desen sub îndrumarea lui Henry Sass, unde devine prietenul lui William Holman Hunt, apoi își continua studiile cu pictorul Ford Madox Brown. Împreună cu John Everett Millais și William Holman Hunt participa la înființarea cercului prerafaelit, refuzând reproducerea mecanică a operelor manieriștilor care i-au succedat lui Rafael și Michelangelo. Expune primele sale tablouri în 1849 la expoziția londoneză ""Free Exhibition"". Critică îi este la început favorabilă. Întreprinde împreună cu Hunt o călătorie în Franța și Belgia
Dante Gabriel Rossetti () [Corola-website/Science/311402_a_312731]
-
inspirate din operele lui Dante, Shakespeare și "Legendă Regelui Arthur". Pictorul își vinde lucrările prietenilor săi, în primul rând lui John Ruskin, care îi devine prieten și protector. Către anul 1860, Rossetti este singurul care continuă să susțină idealurile mișcării prerafaelite. În 1855 începe să predea la "Working Men's College", frecventat și de Edward Burne-Jones. În 1859 se întoarce la pictură în ulei și execută o serie de portrete de femei, portrete care devin sinonime ale stilului prerafaelit. La 2
Dante Gabriel Rossetti () [Corola-website/Science/311402_a_312731]
-
idealurile mișcării prerafaelite. În 1855 începe să predea la "Working Men's College", frecventat și de Edward Burne-Jones. În 1859 se întoarce la pictură în ulei și execută o serie de portrete de femei, portrete care devin sinonime ale stilului prerafaelit. La 2 mai 1861, Elisabeth naște un copil mort, iar în februarie 1862 moare și ea, după ce luase o doză prea puternică de "laudanum". În amintirea ei Rossetti pictează tabloul "Beata Beatrix" (1863). În același an, artistul pleacă la Paris
Dante Gabriel Rossetti () [Corola-website/Science/311402_a_312731]
-
sinucidă. În decembrie 1881 paralizează parțial în urma unui atac cerebral. Moare la 9 aprilie 1882. În 1850, cănd tabloul "Ecce Ancilla Domini" ("Bună Vestire") al lui Rossetti este prezentat publicului londonez, operă declanșează atacuri vehemențe ale criticii împotriva întregii mișcări prerafaelite. În acest tablou regăsim semne ale influenței maeștrilor renașterii italiene timpurii (Giotto, Botticelli), ca și a pictorilor flămânzi din secolul al XV-lea, în special a lui Van Eyck. Rossetti prezintă o interpretare proprie a "Bunei Vestiri", Fecioara Maria apare
Dante Gabriel Rossetti () [Corola-website/Science/311402_a_312731]
-
Sonnets" ("Balade și Sonete") publicat în 1881. Publicul a întâmpinat la început cu ostilitate operele sale literare. În 1871, criticul Robert Buchanan publică în renumită revista ""The Contemporary Review"" un articol virulent îndreptat împotriva lui Rossetti și a întregii școli prerafaelite, intitulat ""The Fleshy School of Poetry"" ("Școală carnala în poezie"), la care poetul răspunde în revistă ""Athenaeum"" cu articolul ""The Stealthy School of Criticism"" ("Școală tăinuita în critică"). Rossetti a tradus în limba engleză operele primilor poeți italieni (""The Early
Dante Gabriel Rossetti () [Corola-website/Science/311402_a_312731]
-
stiluri distincte, dintre care apartenența la mișcarea Art Nouveau este doar una. Comparativ însă cu "Simbolismul" din pictură, spre exemplu, Art Nouveau are un aspect vizual categoric distinctiv și unic, în timp ce, comparativ cu nostalgia redescoperirii metodelor "clasice", rafaelite, de către "Confreria prerafaeliților", Art Nouveau este perfect adaptată timpului existenței sale, îmbrățișând cu fervoare și încorporând cu naturalețe tehnologia de ultimă oră, materialele noi, suprafețele finisate cu ajutorul mașinilor și abstractul pus la dispoziția designului. În arhitectură și decorații interioare, artiștii Art Nouveau au
Art Nouveau () [Corola-website/Science/301465_a_302794]
-
vechile compoziții care se încadrau în geometria regulată (trapez, piramidă) au fost abandonate, în locul lor fiind prezente asimetriile, unghiuri de vedere insolite și fragmentarismul, totul fiind centrat ca țintă spre decorativism. Procupări similare în Apusul Europei le-au avut grupul prerafaeliților englezi - Pierre Puvis de Chavannes și Gustave Moreau, unii nazarineni germani sau rușii - Mihail Vrubel, Andrei Riabușkin, Victor Borisov-Musatov și mulți alții. La o analiză mai aprofundată se poate constata că Apcar Baltazar are cu cei din urmă unele apropieri
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
în care acestea să acționeze. Într-un fel anume, lucrările inspirate din mitologia creștină sunt însă mai specifice mișcării Art Nouveau decât cele care fac parte din tematica istorică. Pictorul Baltazar s-a apropiat în abordarea tematicii simbolist mitologice de prerafaeliți ca Ferdinand Hodler, Gustave Moreau, Arnold Böcklin, Lovis Corinth, Wilhelm Leibl și Pierre Puvis de Chavannes, mai mult decât în genul picturii istorice . Pe tematica simbolist mitologică artistul nu a pictat prea multe lucrări; se cunosc doar două mai importante
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a cunoscut cel mai mare avânt în jurul anilor 1900. Rădăcinile sale se regăsesc de fapt într-o epocă care coboară până la jumătatea secolului al XIX-lea, în perioada prerafaelițiilor englezi, tocmai datorită interesului manifestat de către aceștia pentru arta aplicată. Frăția prerafaelită a reacționat imediat la mulțimea produselor de fabrică apărute în acea perioadă, fapt care i-a încurajat în integrarea artelor în viața cotidiană. Astfel, ei au făcut primele schițe de mobilier sau imprimeuri, urmând exemplul pe care l-au dat
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
baroc și unul care se bazează pe formele mai sobre, rectangulare, caracteristice școlilor din Glasgow și Viena. Din analiza critică a lui Vasile Florea, tributar firii sale dionisiace și imaginative, Apcar Baltazar a ales prima tendință. Opera lui are descendență prerafaelită, urmărind linia ilustratorilor Cristopher Dresser, Walter Crane, Aubrey Beardsley, Selwyn Image, Eugène Grasset, Robert Burns și alții. Ilustrațiile realizate de Baltazar au o atmosferă de mister care transpare în mod evident, așa cum sunt de exemplu grafica care ilustrează poezia "Catedrala
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
și alții. Ilustrațiile realizate de Baltazar au o atmosferă de mister care transpare în mod evident, așa cum sunt de exemplu grafica care ilustrează poezia "Catedrala" lui Dumitru Nanu și cea la poezia "Chemare" a lui Panait Cerna. Simbolismul de sorginte prerafaelită apare în frontispiciile la poezia "Țiganii" de D. Munteanu și la nuvela "Isus pe apă" a lui Cincinat Pavelescu. Semnificativ pentru grafica secesionistă este frontispiciul la poezia tradusă de Cincinat Pavelescu, "Antoniu și Cleopatra" a lui José Maria de Hérédia
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Ștefan Anton George (n. 12 iulie 1868, Bingen am Rhein - d. 4 decembrie 1933, Locarno) a fost poet, editor și traducător german, promotor al simbolismului. frecventează cercul lui Mallarmé, al prerafaeliților englezi, participă la "Pleiada simboliștilor" și este influențat de Nietzsche. Versurile sale sunt marcate de un ezoteric neoromantic. Evocând miturile și istoria într-un limbaj poetic rafinat, are ca temă pricipală conflictul dintre pagânism și creștinism, dintre spiritul elenistic și
Stefan George () [Corola-website/Science/315758_a_317087]