191 matches
-
arăta locul. —Conscience Bay arăta superb, Bărbate. Ca sticla. Ca timpul încremenit. Îmi închipui, spuse el. Acul ar fi țâșnit în sus. Lucră până târziu, revizuindu-și notițele. O răcoare umedă de iunie, care sfida tot ceea ce știa el despre prerie, îmbiba încăperea. Nu găsi nici o metodă de a închide aerul condiționat sau de a deschide fereastra. Zăcea în pat, la lumina chihlimbarie a ceasului, făcându-și autoevaluarea. Miezul nopții sosi și trecu, iar ochii lui nu se închideau. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rapide, pe care mașinile din prim-plan se chinuiau să le depășească. N-aveai cum să-ți dai seama unde avea loc cursa. Undeva în pustiu. Într-un stat înapoiat, cu mai multe vaci decât oameni, la jumătatea distanței dintre prerie și deșert. Câteva rulote, benzinării, malluri - decorul tipic din inima Americii. Pentru câteva secunde, plouă. Apoi, ploaia se transformă în lapoviță, iar lapovița în ninsoare. Lumina zilei se stinse în întuneric. După câteva clipe, noaptea se sfârși, în timp ce cursa toca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi aducea aminte de altcineva. Problema se exacerba atunci când necunoscuții îl salutau familiar. Putea să treacă pe lângă cineva pe coridorul centrului medical universitar, apoi să-l revadă după șase luni la Stop ’N Shop, copleșit de senzația unei relații colegiale. Preriile virgine din Nebraska erau un vis, după terenurile minate din Long Island și Manhattan. Și totuși avusese două zile la dispoziție ca s-o identifice pe femeia asta, dar nu reușise. Barbara încercă să nu zâmbească. Aș fi ținut minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la telefon. Acuzația îl irită. Ea nu știa nimic despre literatura de specialitate, despre diagnosticul diferențial, despre perspectivele emoționale și cognitive ale acestui om. O angajată plătită cu ora. Se calmă. Când vorbi, cuvintele îi erau la fel de liniare ca orizontul preriei. E ceva ce trebuie să determinăm. Cuvântul i se formă în expresia feței. —Să determinăm? Îmi pare rău, eu sunt o simplă infirmieră. Asistentele și terapeuții vă pot spune mult mai multe. Scuzați-mă. Am întârziat. Bătu la ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în intersecție și adulmecă drumul spre oraș. Lanțurile de magazine pustii de pe centură lăsau locul, după câteva cvartale, unor case victoriene de turtă dulce, cu verande de jur împrejur. Dincolo de ele se afla centrul cartierului vechi. Fantoma unui avanpost de prerie, de prin 1890, încă se mai deslușea pe fațadele de cărămidă pătrată ale magazinelor. Se lumina. Acum putea citi posterele din vitrinele magazinelor: Celebrate Freedom Rally; Corvette Show; Faith In Bloom Garden Tour. Trecu pe lângă ceva ce se numea The
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ei o trăgea în adâncuri. Kearney, Nebraska: un fals colosal, o copie găunoasă, în mărime naturală. Așa i se păruse și ei până se făcuse mare. Și de fiecare dată când se întorsese, în timpul maladiei terminale a mamei ei. Lumea preriei. Chicotea din ce în ce mai tare. Se întoarse și se uită la Bonnie, care stătea cu un rânjet fals, paralizat, întipărit pe față. Fata îi întoarse privirea, speriată, dar nu de Mark. —Ajută-mă, reuși să articuleze Karin, înainte să izbucnească iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poți mișca. Ai bărbia legată. Te face total varză, dacă nu ești deja varză. Cititor de minți computerizat. O lăsă baltă până la Grand Island. Vara pe râul Platte - mirajul scânteietor, peretele de un verde-cenușiu al căldurii aplatizante care făcea din prerie imaginea tipică a unei pustietăți uitate de Dumnezeu o elibera pe Karin. Rețeaua verticală, ca dintr-un joc de Lego, din Chicago o apăsase. Munții Stâncoși o neliniștiseră. Vălul sclipicios al Los Angelesului îi dăduse senzația de orbire isterică. Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de protecție în fața vremii nemiloase. Râul se dă înapoi pe măsură ce se apropie de el. Grangurii îl iau în primire. Cap de capră, cap de capră. Calc-o. Forța înțelegerii îl silește să se așeze pe un petic de iarbă de prerie. Asta spunea, calc-o. Sau cineva i-o spunea lui, în cabina mașinii. Luase un fel de înger autostopist, cineva care supraviețuise răsturnării cu mașina, îi lăsase în urmă rămășițele și se întorsese în oraș, ca să anunțe dezastrul. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
recunoască simbolurile. Dar cum o fac, asta nici un om nu știe și nici o pasăre nu poate spune. Zboară înapoi prin statele din vest. Fiecare zi le binecuvântează cu vânt din spate. În prima săptămână din octombrie, familia se odihnește în preriile estice din Colorado. În zori, în timp ce colindă câmpurile, așteptând ca pământul să se încălzească și ca aerul să se ridice, spațiul din jurul puiului de cocor explodează. Tatăl lui e lovit. Își vede tatăl spulberat, alături, pe pământ. Păsările țipă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
multe ca să justifice un drum afară din oraș, ca să scape de ele. Atunci își iau toți trei binocluri, vreo două navete de bere, niște cârnați și un sac plin cu rozătoarele congelate și se îndreaptă spre o mică fâșie de prerie necultivată, de lângă South Loup. Construiesc o mică piramidă de veverițe pe câmp, își instalează tabăra la o sută de metri depărtare și așteaptă venirea condorilor. Rupp se dă în vânt după astfel de chestii, ar sta toată ziua și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cum ar fi două cisterne pline cu amoniac anhidru care au fost furate de pe o linie ferată secundară din Horedge și care au apărut într-o instalație subterană, mare și veche, din Hartwell, unde se făcea metamfetamină. Sau Yeti din prerie, monstrul ăla care a fost văzut noaptea scotocind prin tomberoanele oamenilor din North Platte și apoi peste tot, din Ogallala în Litchfield, și care s-a dovedit a fi ursul malaez al unui electrician, scăpat de sub supraveghere: un animal foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi e un frig îngrozitor, îi e frig pe dinăuntru, atât de frig că la fel de bine putea să zacă acolo, țintuit într-un șanț, în februarie, cu fața lipită de parbrizul spart, într-o mocirlă înghețată. Încă o iarnă în prerie, lucrul de care Karin Schluter se ferise toată viața ei de adult. Crescuse cu povești despre fiara din ’36, cu luna ei de ghețuri neîntrerupte, sau cu cea din ’49, cu căderile ei de zăpadă de doisprezece metri sau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
adunării, ca și cum Karin s-ar fi ridicat prea repede în picioare. Toată sala licărea, ca un câmp de soia în vântul de august. Oamenii ăștia se adunau aici pe când nici nu se punea problema de proiecte de construcție. De când existau prerii destul de întinse încât să orbească și să înnebunească, oamenii s-au adunat aici ca să se certe, doar ca să-și dovedească lor înșiși că nu sunt singuri. Publicul era la fel de scindat ca fratele ei. Și mai rău: ca ea. Participanții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Intră pe aleea lungă a fermei și parcă a aruncat cineva o bombă cu neutroni pe verandă. Toate ferestrele, negre și fără perdele. Curtea, o mare de iarbă înaltă și de buruieni, ca un fel de proiect de restaurare a preriei. Pe verandă e bătut în cuie un panou negru cu portocaliu, INTRAREA INTERZISĂ, care e o glumă. Nimeni n-a mai locuit aici de ani întregi. Dacă e să fim sinceri, familia Schluter a scufundat de tot șandramaua, iar locatarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fază transformarea locuitorilor. Când ea trăsese de el să dezvolte ideea, îi spusese să-și pună mintea la contribuție și să descurce singură ițele. Devreme, în seara primei zile din an, maistrul militar Thomas Rupp de la Regimentul 167 cavalerie - Soldații Preriei - apăru la Homestar, în prag. Nu avea haină, ci purta uniforma militară de camuflaj, pentru că abia se întorsese în oraș de la exercițiile de la unitate. Mark se uită pe fereastra lui murdară în curtea întunecoasă, gândindu-se că sosiseră forțele paramilitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în sfârșit, ce are ea de oferit. —E mai rău decât crezi, spune ea. Tipii cu Așezământul plănuiesc și faza a doua. Știu cum o să scoată consorțiul bani din cabanele pentru turiști, în afara sezonului. O să... se numească „Muzeul Viu al Preriilor“. I-l descrie, în toată banalitatea sa. — O grădină zoologică? întreabă el. Nu poate pricepe. Vor să construiască o grădină zoologică? — Una acoperită și una afară. Și asta nu-i tot. Am aflat de ce au nevoie de resurse de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
grație într-o poticneală terestră. Căderea ar fi comică, dacă n-ar fi atât de dureroasă. O mie de cocori plutitori cedează gravitației. Îi observă pe oameni și-și văd de ale lor, adânciți în prezentul mereu șerpuitor. De când există prerii și maluri nisipoase și ideea că aici sunt în siguranță, păsările s-au adunat pe meandrele astea. În acest secol, se hrănesc cu porumb cultivat. În secolul următor, cu ce rămășițe va mai fi în stare să ofere acest loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vreme după ce câmpul se golește. Amândoi sunt înghețați și plini de noroi. Ea îl trage din nou spre ea, pierzându-și din nou mințile. Se inundă unul pe altul, valuri de oxitocină și o împreunare sălbatică. Ușurarea- să dispară în mijlocul preriei, să se elibereze de tot - planează sus, unde n-o poate atinge. Un râs întretăiat vine de prea aproape - ceva străin de corul din zori de pe Platte. Un țârâit de greieri, cu câteva luni prea devreme. Țârâie iar, din haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
intră în camera fratelui ei, omul care n-o recunoștea dispăruse. În locul lui, un Mark pe care nu-l mai văzuse niciodată stă pe un scaun, îmbrăcat într-o pijama vărgată, citind o carte care are pe copertă fotografia unei prerii. Se uită la ea de parcă ar fi întârziat la o întâlnire de mult stabilită. Tu ești, îi spune el. Ai venit. Limba i se lipește de cerul gurii, conturând prima jumătate dintr-un K. Dar e străbătut de un fior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să redevină apă. Tot drumul își trece degetele peste cartea lui Mark, o răsfoiește la întâmplare de parcă această mărturie îngropată ar mai putea proroci ce urmează. Cuvintele sunt mai obscure decât cele mai complicate cercetări neurologice. Paginile emană iz de prerie și de o mie de soiuri de ierburi. Citește și recitește, fără să rețină nimic. Se uită pe notițele de pe margine ale lui Mark, la mâzgălelile disperate de lângă orice pasaj care ar putea duce înainte, departe de confuzia permanentă. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu pentru acum. Când le citesc, am uneori sentimentul că e în ele ceva frumos, însă pe care nu-l înțeleg.” „Ce citești, atunci? Cam ce citesc băieții?” „Hmm, Karl May. Îl știi? Winnetou și așa mai departe. Old Shatterhand. Preria. Deci, Old Shatterhand are pumnul cel mai tare. Iar Winnetou e un apaș cu fire nobilă și ei sunt prieteni, ceea ce nu se obișnuiește între albi și pieile roșii. Trec prin multe aventuri în vestul sălbatic. Luptă contra unor indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un apaș cu fire nobilă și ei sunt prieteni, ceea ce nu se obișnuiește între albi și pieile roșii. Trec prin multe aventuri în vestul sălbatic. Luptă contra unor indivizi nedrepți și ticăloși și a altor indieni, care sunt răi. Cutreieră preria largă și întinsă, întâlnesc bizoni. Hmm, Jules Verne. Am ediția completă, cartonată, cu coperți albe. Știai că el a fost un fel de profet? Adică unul care a prevăzut o mulțime de lucruri. Submarinul, călătoria spre lună, electricitatea și altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
familii dezbinate, fuseseră abuzați fizic, iar acum Îi agresau pe alții. N-aveam nimic În comun cu ei. Nu făceam decât să continuu emanciparea familiei mele, fugind. Nu mă Înhăitam cu nimeni; Îmi vedeam de drum singur. Și acum, În prerie, Își face apariția autovehiculul de vacanță al soților Myron și Sylvia Bresnick din Pelham, New York. Ca o rulotă modernă din zilele noastre, apare din iarba unduitoare și se oprește. Se deschide o ușă, ca ușa unei case, iar dinăuntru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o femeie sigură pe ea, de aproape șaptezeci de ani. ― Cred că avem loc pentru tine, spune ea. Cu câteva clipe mai Înainte fusesem pe Autostrada 80, În vestul statului Iowa. Dar acum, cărându-mi gemantanul pe acest vapor al preriei, mă trezesc dintr-o dată În sufrageria familiei Bresnick. Fotografii Înrămate cu copiii lor atârnă pe pereți, alături de reproduceri din Chagall. Istoria lui Winston Churchill, la care lucrează Myron În timpul nopții, când se opresc, stă pe măsuța de cafea. Myron e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pentru prima oară de președintele american Lyndon B. Johnson În anul 1964, Într-un discurs care promovează egalitatea rasială. PÎine evreiască din aluat nedospit. Prairie School - grupare de arhitecți americani al căror stil s-a evidențiat În construcții joase, gen „prerie“, comune Vestului Mijlociu și perioadei 1900-1917. Casele „Prairie style“ sînt În general clădiri pe două nivele, cu aripi și anexe pe un singur nivel, avînd ca semne distinctive preponderența liniilor orizontale și acoperișurile cu pantă lină. Frank Lloyd Wright (1867-1959
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]