1,376 matches
-
impregnează de un “orexis”. Intenția se dovedește teleologică, ea conține un proiect de influențare. Coordonând ideile, se poate infera că orice mesaj are un caracter teleologic. Esența oricărei comunicări (comuniune de limbaj și transfer-punere în comun de semnificații, sensuri, înțelesuri, presupoziții și subînțelesuri) o constituie nu atât înțelesurile, cât în definitiv întrebările pe care le pune. Există o comunicare care răspunde la întrebări precum: ¨ „De ce este ființare și nu, mai degrabă, Nimic?” - întrebare, după M. Heidegger„primordială”, „originară”, „de cea mai
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]
-
care autenticitatea, sinceritatea și asumarea. Știm că, de exemplu, Paul Valéry susținea că cine se confesează minte. În aceeași ordine de idei, Eugen Simion admite („Fragmente critice 2”, Craiova, Fundația Scrisul Românesc, 1998, p. 361) că se poate ieși de sub presupoziția deformării adevărului în scrierile confesive, căci „sinceritatea, singură, nu dă valoare confesiunii și nu justifică acceptarea ei în spațiul literaturii”. Pentru cazul nostru, valoarea confesiunii ca modalitate generică de narare iese de sub incidența interogației de autentificare: o dată prin faptul că
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]
-
producătorul discursului (cel ce dă expresie mesajului) și al modalităților acestuia, persoana I a enunțării, creatorul instanței discursului și cel care propune termenii situației de comunicare și ai contractului de comunicare, centrul strategic al deixisului, realizatorul actelor de limbaj, creatorul presupozițiilor, obiectul operației mentale de autosupraveghere, mediatorul feedback-ului și al feedforward-ului, executantul autocorectării. Comunicatorul poate fi o prezență reală (în comunicare orală, comunicarea paraverbală și cea neverbală) sau virtuală (în comunicarea scrisă). Oricum, în fiecare caz prezența sa este recognoscibilă
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
sau virtuală (în comunicarea scrisă). Oricum, în fiecare caz prezența sa este recognoscibilă și se pot desprinde atributele lui esențiale în calitate de producător al discursului (înțeles ca producție de limbaj ce poartă ansamblul coerent și coeziv de semnificații numit mesaj); din presupozițiile logice și pragmatice pe care le realizează destinatarul la recepție și din elementele verbale prin care se explicitează pe sine ca subiect (sursă) al discursului, vorbește despre instanța discursului în parametri de context și co-text. Producător al discursului, el este
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
autopercepției), modul în care reacționează la mesajele disonante (teoria disonanței cognitive) și cum își construiește reprezentarea cauzală a fiecărui eveniment pe care-l evocă în discursul său (teoria atribuirii). De adăugat că subiectul enunțării poate fi detectat în discurs prin presupozițiile ce le creează, cât și prin deictice, modalizatori (modalitățile discursului) și formele aspectuale. Semnificația actului de comunicare se poate realiza în mod eficient și corect doar dacă la semnificația enunțului se adaugă semnificațiile actului enunțării care specifică maniera în care
Ștefan Vlăduțescu: Elementele Human Communication System. Studiu asupra Comunicării () [Corola-blog/BlogPost/339559_a_340888]
-
perspectivelor ce vizează a produce autenticitate și obiectivitate, dar care nu face decât să subiectivizeze și mai mult deja marcata interiorizare a perspectivei. Incertitudinile generate de intersectările relatărilor fac ca pozițiile să se arate a fi fixate prin conjecturi și presupoziții, prin alegații și bănuieli, iar nu prin aserțiuni, asumpțiuni, afirmații existențial asumate. Observând că doar de la acestea din urmă se poate porni în punerea în practică a unei logici evenimentațiale stricte, rezultă că intersecția relatărilor nu face decât să mobilizeze
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
că în dosarul său s-ar fi văzut că este român. Ideea se întărește cu afirmația: „Cred că pentru noi, străinii (s.n.- V: Șt.), America este o colecție de imagini din fanteziile noastre” (p. 28), dar se fortifică și cu presupozițiile emoționale induse de aserțiuni, precum: „judecătorul nu ne-a spus cât de greu este să-ți păstrezi (în America - n.n.) obiceiurile, bucătăria, limba” (...), „nu a pomenit despre singurătatea de a-ți fi lăsat în urmă prietenii, familia” (...), „despre cum ți
ANDREI CODRESCU: Transparenţa S.U.A./U.S.A. transparence (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339585_a_340914]
-
în „presupuse”, trebuie să revenim la importanța spusei. Fundamentală este spusa, mesajul. La început nu va fi mesajul, ci comunicarea. Mileniul al doilea s-a încheiat cu ideea că filosofia-ca-istorie, adică istoria filosofiei, se scrie ca argumentare și explicitare de presupoziții. Mileniul trei începe cu înscrierea istoriei filosofiei „ca hermenutică”, în ideea unei „istorii conceptualizante” în care „filosofema nu este o mitemă” (Gheorghe Vlăduțescu, 2007, p. 51 și p. 211) și, în plus, cu filosofema mesajului și cu cea a comunicării
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
impregnează de un “orexis”. Intenția se dovedește teleologică, ea conține un proiect de influențare. Coordonând ideile, se poate infera că orice mesaj are un caracter teleologic. Esența oricărei comunicări (comuniune de limbaj și transfer-punere în comun de semnificații, sensuri, înțelesuri, presupoziții și subînțelesuri) o constituie nu atât înțelesurile, cât în definitiv întrebările pe care le pune. Există o comunicare care răspunde la întrebări precum: ¨ „De ce este ființare și nu, mai degrabă, Nimic?” - întrebare, după M. Heidegger „primordială”, „originară”, „de cea mai
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
perspectivelor ce vizează a produce autenticitate și obiectivitate, dar care nu face decât să subiectivizeze și mai mult deja marcata interiorizare a perspectivei. Incertitudinile generate de intersectările relatărilor fac ca pozițiile să se arate a fi fixate prin conjecturi și presupoziții, prin alegații și bănuieli, iar nu prin aserțiuni, asumpțiuni, afirmații existențial asumate. Observând că doar de la acestea din urmă se poate porni în punerea în practică a unei logici evenimentațiale stricte, rezultă că intersecția relatărilor nu face decât să mobilizeze
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
nesfârșitele binefaceri, nimic nici despre inevitabilele scandaluri, nimic..., niciun CV anexat! Să fii fost Pilat gâtuit de emoție în fața personalității atipice a lui Isus, amestec derutant de omenesc și divin? Nicidecum. Rolul semnului exclamării constă tocmai în a înlătura orice presupoziție de acest gen. Nu știm ce coloratură afectivă are exclamația. La prima vedere, pare o constatare clară, concisă, temeinică. Neutră, din punct de vedere afectiv. Nu, asta e tot! atât trebuia spus! N-a fost nevoie de nicio retorică savantă
SĂ FII OM! de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342433_a_343762]
-
Riscul gândirii”, afirma că gândirea incoloră, fără sentiment, are o singură pasiune, aceea pentru uitare. Ea pare că funcționează bine, ca un joc artificial, cu reguli inventate, tocmai pentru că a dat la o parte problemele grave și reale. Pe aceste presupoziții amnezice își întemeiază o mare parte din știința autoritaristă concluziile ei de tip scientist. Aceasta este una dintre concluziile majore ale volumului în discuție. Referință Bibliografică: Puterea cuvantului interviu cu scriitorul Florin Caragiu / Victorița Duțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PUTEREA CUVANTULUI INTERVIU CU SCRIITORUL FLORIN CARAGIU de VICTORIŢA DUŢU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342491_a_343820]
-
România și la nivelul elitelor politice și universitare. Iar miasmele paludice s-au prelins și impregnat până în locurile cele mai îndepărtate ale României. Ceea ce explică, neîndoielnic, mirosul fetid pe care cuvântul „intelectual” l-a răspândit cu ocazia sondajului. Din păcate, presupoziția tacită a acestui demers sociologic a fost că românul stăpânește semnificația cuvântului „intelectual”, ceea ce nu bag deloc mâna în foc că e adevărat. Dacă, în loc de „intelectual”, ar fi fost scris „tehnocrat”, „economist” sau „astronaut”, nu cred că rezultatele ar fi
Cel mai intelectual () [Corola-blog/BlogPost/338092_a_339421]
-
socială românească, deduc faptul ca democrația, asemenea fericirii, e o noțiune golită de conținut. Ea capată consistență doar pentru puternicii Uniunii Europene sau de aiurea, care pretind că o aplică. De altfel, prin acțiunile sale, DNA-ul îmi confirmă această presupoziție. A dat iama doar printre ai noștri, în timp ce „capitalul străin”, e corectitudinea întruchipată. Evenimentele ultimelor zile vin și ele să-mi întărească presupunerea: circa 70.000 de mii de inși ieșiți în stradă, au izbutit - pe valul unei nenorociri - să
GÂNDURI DE DECEMBRIE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342884_a_344213]
-
din Legea fundamentală nu trebuie înțeleasă în sensul că legiuitorul este obligat să reglementeze în mod identic situații, în cauza de față salarizarea unor diverse categorii de personal bugetar, care, sub multe aspecte obiective, sunt asemănătoare. Fără a contrazice, deci, presupoziția tacită a autorilor excepției că magistrații și personalul asimilat acestora, pe de o parte, și judecătorii Curții Constituționale, pe de altă parte, se află cel puțin parțial într-o situație similară, Curtea apreciază că prevederile art. 16 din Constituție acordă
DECIZIA nr. 215 din 9 aprilie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289886]
-
niveluri de aprehendare a imaginii artistice: 1) nivelul plastic (suprafețe, dimensiuni, culoare); 2) nivelul perceptual (sesizarea formelor, a cantităților și calităților cromatice); 3) nivelul rațional-afectiv (decuparea afectiv-emoțională a reprezentărilor figurative sau abstracte și procesarea lor mentală, prin inducții, deducții și presupoziții). În economia lucrării noastre am pus un accent deosebit pe categoriile “timpului sublimat”: timpul istoric, timpul scenico-episodic, timpul creativ și timpul perceptiv (subiectiv) în compoziția plastică. Astfel, putem percepe și analiza fiecare operă de artă în funcție de “timpurile sublimate”: 1) Timpul
TIMP ŞI SPAŢIU ÎN PICTURĂ: PERCEPŢIA PSIHO-SENZORIALĂ A IMAGINII ARTISTICE de CRISTINA LAURIC în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371136_a_372465]
-
libertatea Poetului; libertatea, care se dovedește a fi de necontestat în cadrul liricii sale, este o condiție preliminară pentru actele de creație. Cel de-al șaselea capitol se intitulează Despre receptare și a fost elaborat în scopul elucidării neînțelesurilor și a presupozițiilor, spre a putea aborda la un nivel superior lirismul dorcescian. Despre un proiect de cercetare semiotică, a șaptea temă, prefigurează o analiză atentă și detaliată a simbolurilor asociate în construcția poetică, pe când Despre Shunyata, pe care poetul Eugen Dorcescu o
CRISTINA TEMU, POEZIA SPIRITUALĂ* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372712_a_374041]
-
de transfigurare. Pentru Abellio, e neîndoielnică "prezența necesară, în toate fenomenele de transfigurare, a esențelor inferioare, cele mai de jos, cele mai puțin legate, cele mai puțin integrate"6. În sistemul filosofic al lui Abellio, principiul interdependenței universale este "singura presupoziție metafizică implicată de universalitatea "Structurii absolute""7. În ciuda afirmațiilor sale uneori tranșante privitoare la știința modernă, Abellio este intim convins că există o legătură profundă între fizica cuantică și principiul fondator al structurii absolute. Astfel, el scrie în Ființa cosmică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
simte nevoia unor precizări în legătură cu ceea-ce-este omul, pentru ca apoi să lucreze în sensul proiectului metafizicii, în mod explicit îndreptat doar către formularea unor condiții privind posibilitatea metafizicii ca știință. Din această perspectivă, proiectul antropologic are două niveluri: a) sistemul de presupoziții ale proiectului metafizicii (în genere, ale proiectului critic kantian), referitoare la om (nominal, în proiectul critic, la "eu sunt"); b) judecăți asupra existenței umane derivate din proiectul critic, ca și cum acesta ar fi el însuși fundamentul unei "viziuni" despre om în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unei "viziuni" despre om în filosofia lui Kant. Cele mai multe dintre interpretările filosofiei kantiene din unghi antropologic s-au îndreptat către acest strat de semnficații secunde referitoare la om. Necesare pentru proiectul antropologic sunt însă și celelalte elemente, adică sistemul de presupoziții despre om concentrate în gândul "eu sunt" și necesare, în forma unui principiu de construcție, însuși proiectului metafizicii. Ceea ce va fi prezentat mai departe sub genericul proiectului antropologic kantian va fi legat de ambele instanțe menționate mai sus. Date fiind
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca un fel de axiomă într-un demers de legitimare a cunoașterii clare și distincte, nici pe aceea a formulei "omul este o ființă cu anumite însușiri" proprie cercetărilor de antropologie empirică, așadar ca o consecință a unui ansamblu de presupoziții, mai degrabă teoretice, completate cu observații "de teren". Kantianul "eu sunt" este, cumva, similar Dasein-ului heideggerian: el consemnează doar faptul cel mai direct al luării la cunoștință despre ceea-ce-este omul. (Și omul apare folosind termeni heideggerieni ca ființarea căreia îi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pornind de la intenționalitatea cunoașterii. Pe de o parte, omul vizează, prin cunoaștere, unitatea lumii; el tinde să construiască o cunoștință corespunzătoare acesteia. Dar, din perspectivă kantiană, unitatea lumii, întrucât trebuie să reprezinte o unitate în timp și spațiu, imposibilă potrivit presupozițiilor proiectului critic, se află totdeauna dincolo de orice moment al cunoașterii; de aici, poate, gândul lui Kant despre unitatea originară a conștiinței semnalată prin formula "eu sunt", comentat în capitolul anterior. Pe de altă parte, pretenția de valabilitate a cunoștințelor, încrederea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unei critici mai multe ipoteze privind actul voluntar și caracterul, între care și ipoteza libertății. Am ținut seama numai de acele referiri care sunt semnificative în spațiul ontologiei umanului personalist-energetice. Prima întrebare sub o astfel de intenție, ținând seama de presupozițiile asumate și de scopul acestei lucrări, privește locul libertății în schema determinismului prin finalitate. Pentru Kant, libertatea este postulat al rațiunii practice, iar finalitatea este principiul legăturii conceptului libertății cu conceptele naturii ("conceptele mecanice ale naturii"); la C. Rădulescu-Motru, libertatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acestei lucrări. Ne propunem acum să reîntemeiem și să ilustrăm această idee. De fapt, dorim să răspundem la următoarea întrebare: care este schema intelectuală a determinismului prin finalitate și care sunt consecințele "antropologice" ale funcției sale structurante pentru personalismul energetic? Presupoziția de lucru, în construcția unui răspuns, este ideea după care "schema intelectuală" a determinismului prin finalitate este alcătuită în analogie cu "structura formală" a conceptului kantian al finalității și că celelalte trei concepte care introduc enunțuri cu rol de postulat
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energetic ca o concepție determinist-teleologică ("Concepția lui C.Rădulescu-Motru e o concepție deterministă, teleologică, energetică, personalistă"151. Este de reținut și o observație dintr-o "lectură paralelă" a personalismului energetic și a fenomenologiei antropologice a lui P. Teilhard de Chardin: "Presupoziția unui finalism spiritualist la Rădulescu-Motru este falsă, divinitatea nefiind făcută să determine ceva"152.) Pe temeiul celor arătate până acum, am putea socoti că afirmarea ordinii de finalitate pentru existența-ca-energie (pornind de la ideea omului ca "scop final" al existenței sau
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]