1,380 matches
-
Banu"46, Arghezi își precizează fără echivoc poziția în raport cu preopinentul său, justificându-și intrarea în polemică. De asemenea, lectorul primește indicații despre numele real al adversarului și despre modul în care autorul se raportează la el, în acord cu anumite presupoziții semantice și pragmatice. Acest enunț vine după un titlu complet ambiguizat prin asociere parodică "Constantin cel Bun...", și are rolul de a conecta lectorul la lumea imediatului, a factualității subiectiv asumate. Dimensiunea pragmatică a discursului polemic derivă tocmai din această
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
indirectă". Autorul insistă asupra dublei funcții a metaforei: expresivă și ideologică, semnalând că "alegerea câmpului metaforic departe de a fi determinat doar de legile analogiei poate apărea ca o simptomă ideologică și, la limită, ca un acte manqué revelator de presupoziții imperfect asumate", op. cit., pp. 258-259 ș.u. 310 Tudor Arghezi, "Neamul românesc și Facla jidovească", în Scrieri 23, p. 111. 311 Marc Angenot, invocând definiția dată de Bahtin polifoniei, și anume "unitatea de interacțiune a conștiințelor multiple", demonstrează potențialul dialogic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a lungul mai multor decenii de cărturari ca Vasile Alecsandri, Dan Botta, Lucian Blaga, Mircea Eliade. Aceștia au rămas în cadrele stricte ale textului ca fenomen de invenție artistică și de meditație existențialistă, ontologică și nu s-au aventurat în presupoziții fără temeiuri plauzibile. Au avut convingerea că poema, creație orală la origine, se comportă asemenea oricărei compoziții de valoare și-și dovedește disponibilitatea de a fi analizată cu mijloacele și tehnicile retoricii savante. Demersul axiologic și literar permite lămurirea multor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lor, în așa fel încît cercetarea să nu pară limitată la aspectul pur etnografic, folcloristic, literar, istorist, etc. Toate pot fi cuprinse într-o sinteză superioară, reprezentînd „esența”, chipul de profunzime al poemei, cel pe care îl caută, cu vagi presupoziții, fiecare cercetător în parte. 2. Nu este suficient să gîndim în spiritul interdisciplinarității, pentru a ne asigura de înțelegerea „deschisă” asupra poemei. Aceasta riscă oricînd să devină o operație mecanică, de simplă alăturare și nu de coordonare; de multiplicare și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
că el s... condamne spiritul reformist; În sfîrșit, noua generație contestatar..., care vrea că el s... declanșeze Perestroika și În țara lor. „Paradoxul era, observ... Gorbaciov zece ani mai tîrziu, c... aceste presiuni cu semn opus plecau toate de la aceeasi presupoziție: autorii lor considerau c... soarta Cehoslovaciei trebuie hoț...riț... la Moscova. Nu reușeau s... Înțeleag... c... noi nu aveam nici o intenție efectiv... de a interveni În afacerile interne ale altora și c... doream s... punem În practic... principiul proclamat În
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
libertariene, procedurale, ale dreptății intră, însă, în această categorie, distribuitorul exclusiv legitim fiind considerat, de această dată, nu statul, ci piața liberă 16. Cele mai multe dintre teoriile dreptății sociale actuale sunt teorii redistributive. Spre deosebire de ideologia comunistă, aceste teorii sunt construite pe presupoziția sau premisa că, cel puțin în anumite condiții, piața liberă este un mecanism legitim (chiar dacă inegalitar) de distribuție (o astfel de premisă este împărtășită în chip explicit, spre exemplu, de Ronald Dworkin). În același timp, însă, spre deosebire de libertarieni, adepții acestor
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
lui Rawls este o teorie a dreptății care specifică termenii echitabili ai cooperării sociale între cetățeni liberi și egali care sunt membri ai societății cu o sănătate normală de-a lungul vieții. Această teorie pornește, cu alte cuvinte, de la o presupoziție ideală: aceea că toți cetățenii au capacități fizice și psihologice "normale". Este evident, în aceste condiții, de ce problema dreptății în distribuția serviciilor medicale nu apare în cadrul teoriei rawlsiene. Așa cum explică Norman Daniels, "nu există nicio teorie distributivă pentru serviciile de
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
al dreptății cel puțin problematic și că întrebarea primordială a acestei lucrări își poate găsi un răspuns acceptabil numai undeva pe drumul de la egalitarianism spre suficientism și prioritarianism. În a doua secțiune a concluziilor prezint cele mai importante idei sau presupoziții care alcătuiesc corpul comun al teoriilor contemporane ale dreptății în sănătate: 1) ideea că dreptatea cere accesul universal la îngrijirea medicală și 2) ideea că, indiferent de cine are dreptate în privința cerințelor ideale ale dreptății, datorită mai ales constrângerilor legate
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
idealul egalității utilizării nu este dezirabil (chiar și dacă el ar fi unul fezabil) este tocmai acela că este incompatibil cu principiul libertății de decizie al indivizilor. Idealul egalității utilizării poate fi apărat, cu alte cuvinte, numai pe baza unor presupoziții și concepții paternaliste, dirijiste și deterministe despre natura umană. Astfel de presupoziții sunt, spre exemplu, acelea că indivizii nu sunt decât produse ale mediului social, ființe incapabile să aprecieze și să decidă singure ce este mai bine pentru ele și
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
unul fezabil) este tocmai acela că este incompatibil cu principiul libertății de decizie al indivizilor. Idealul egalității utilizării poate fi apărat, cu alte cuvinte, numai pe baza unor presupoziții și concepții paternaliste, dirijiste și deterministe despre natura umană. Astfel de presupoziții sunt, spre exemplu, acelea că indivizii nu sunt decât produse ale mediului social, ființe incapabile să aprecieze și să decidă singure ce este mai bine pentru ele și ca atare ființe ce trebuie controlate social și cărora trebuie să li
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Este posibil, altfel spus, că această extindere să fie incompatibilă cu țelurile fundamentale ale teoriei rawlsiene. Așa cum am observat încă din introducere, serviciile de sănătate nu sunt nici măcar menționate în cadrul acestei teorii. Teoria dreptății ca echitate este una bazată pe presupoziția că toți membrii societății sunt deplin capabili să coopereze în cadrul societății (aceasta însemnând, printre altele, și faptul că sunt deplin sănătoși). Cu alte cuvinte, ea nu poate justifica furnizarea serviciilor medicale decât indirect. Rawls a precizat, de altfel, în mod
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
bunuri speciale, bunuri care, din acest motiv, trebuie distribuite pe baza principiului egalității de acces, este premisa fundamentală a celor mai multe teoretizări egalitariene ale dreptății în distribuția serviciilor de îngrijiri medicale. Secțiunea următoare a acestui capitol este dedicată tocmai analizei acestei presupoziții aflate la baza celor mai multe dintre argumentările în favoarea idealului accesului egal la serviciile de îngrijiri de sănătate. 2.3. Serviciile medicale ca bunuri speciale. Egalitatea oportunităților și limitele ei Ideea că sănătatea și serviciile medicale (datorită contribuției lor importante în prezervarea
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
doilea pas în argumentarea lui Sreenivasan constă în respingerea ideii că serviciile medicale sunt singurul factor controlabil social care are o contribuție cauzală semnificativă la starea de sănătate a indivizilor. Aceasta deoarece această idee ar putea fi una dintre principalele presupoziții aflate în spatele celei de a doua inferențe specifice argumentului egalității oportunităților. Această idee este, însă, observă Sreenivasan, falsă. Serviciile de îngrijiri medicale nu sunt singurul factor cu o contribuție semnificativă la starea de sănătate a populației care este controlabil social
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
de o prioritate scăzută în distribuția serviciilor medicale disponibile în mod limitat, atunci când se află în competiție pentru dobândirea acestora cu persoane care s-au îmbolnăvit "fără vina lor". Aceste două susțineri se bazează cel puțin pe două premise sau presupoziții chestionabile, dacă nu chiar false: aceea că toate persoanele cu stiluri de viață nesănătoase sunt sau pot fi considerate în mod legitim drept responsabile de cauzarea bolilor de care suferă ca urmare a acestora și aceea că persoanele cu stiluri
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
pentru a legitima cele două concluzii apărate de egalitarienii șansei? Răspunsul la această întrebare este, în opinia mea, negativ. Aceasta deoarece, așa cum voi încerca să probez în cele ce urmează, la baza acestor concluzii se află și alte premise sau presupoziții contestabile decât aceea că principiul responsabilității individuale reprezintă o exigență fundamentală a dreptății distributive. 3.4.1. Pot fi trași la răspundere toți alcoolicii și fumătorii? La baza argumentării pe baza principiului responsabilității în favoarea ideii reducerii drepturilor medicale ale fumătorilor
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
exigență fundamentală a dreptății distributive. 3.4.1. Pot fi trași la răspundere toți alcoolicii și fumătorii? La baza argumentării pe baza principiului responsabilității în favoarea ideii reducerii drepturilor medicale ale fumătorilor sau ale alcoolicilor se află o singură premisă sau presupoziție care, de cele mai multe ori, este confirmată empiric: aceea că, în lipsa unei contribuții suplimentare a fumătorilor și alcoolicilor la finanțarea serviciilor medicale, o mare parte a costurilor serviciilor medicale acordate acestor categorii de persoane ar fi sau sunt suportate de către nefumători
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
confirmată empiric: aceea că, în lipsa unei contribuții suplimentare a fumătorilor și alcoolicilor la finanțarea serviciilor medicale, o mare parte a costurilor serviciilor medicale acordate acestor categorii de persoane ar fi sau sunt suportate de către nefumători sau nonalcoolici 48. Toate celelalte presupoziții sau premise ale acestor argumentări sunt, însă, false sau măcar disputabile 49. Cea mai importantă dintre aceste presupoziții este, în mod evident, aceea că toți fumătorii sau alcoolicii pot fi "trași la răspundere" pentru stilul lor de viață. Această idee
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
parte a costurilor serviciilor medicale acordate acestor categorii de persoane ar fi sau sunt suportate de către nefumători sau nonalcoolici 48. Toate celelalte presupoziții sau premise ale acestor argumentări sunt, însă, false sau măcar disputabile 49. Cea mai importantă dintre aceste presupoziții este, în mod evident, aceea că toți fumătorii sau alcoolicii pot fi "trași la răspundere" pentru stilul lor de viață. Această idee este, însă, implauzibilă. În primul rând, deși faptul că adoptarea unor comportamente precum fumatul sau consumul de alcool
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
sau nonalcoolicii nu este, nici pe departe, atât de evidentă pe cât asumă cei care argumentează în favoarea reducerii drepturilor lor la sănătate pe baza principiului responsabilității individuale 69. Ea nu este, în orice caz, un adevăr valabil a priori, ci o presupoziție care are nevoie de confirmare empirică. Deși adevărată, opinia că fumătorii sau alcoolicii au, față de persoanele cu stiluri de viață prudente pentru sănătate, un risc suplimentar de a suferi anumite boli nu este suficientă pentru a proba o astfel de
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
de accesul la un pachet "suficient" sau "adecvat", atât cantitativ cât și calitativ, de servicii medicale (indiferent dacă sunt sau nu responsabili de cauzarea bolilor datorită cărora au nevoie de aceste servicii). Spre deosebire de egalitarianismul maximalist, suficientismul nu este dependent de presupoziția abundenței serviciilor medicale. Ca atare, el îndeplinește una dintre condițiile fundamentale pentru a fi admis drept candidat legitim în competiția pentru cel mai bun răspuns la întrebarea referitoare la idealul adecvat al dreptății în distribuția acestor servicii. În al doilea
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
mea, greșită. O analiză atentă a celor trei idealuri ale dreptății în sănătate conduce la concluzia opusă: pe lângă numeroasele divergențe, între filosofii contemporani ai dreptății în distribuția serviciilor de îngrijire medicală există și un teren sau corp comun de idei, presupoziții sau intuiții. Ideile care alcătuiesc acest corp comun sunt, probabil, cele mai sigure afirmații pe care le putem face cu privire la dreptatea distributivă în îngrijirea medicală. Așa cum am precizat și în introducere, există cel puțin două idei comune tuturor celor trei
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Publicitatea comercială este criticată pentru acțiunea ei, descrisă drept seducție, pervertire, intimidare, poluare, ocupație, condiționare etc., pe baza unei petiții de principiu rareori explicate, aceea că ar avea cu adevărat o acțiune asupra publicului. Publifobii și publifilii împărtășesc măcar această presupoziție. Și fiecare se comportă ca și cum ar fi adevărată. Niciun sociolog nu poate măsura științific influența atât de trâmbițată a "violenței televizuale" asupra delincvenței adolescenților. Dar toți sunt se pun de acord că imaginea ghetourilor americane transmisă de televiziune a indus
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
noștri cei mai pozitivi, istoricii de artă cei mai refractari la ideile generale, anglo-saxoni în chipul cel mai sobru, ar fi ei înșiși "vizionari ai altei lumi"? Creditul și tonul lor condescendent par, pentru un profan, a se baza pe presupoziții oarecum arbitrare, subiective și doctrinare, și anume 1/ că există un concept unic de artă care traversează civilizațiile și epocile, 2/ că poate exista deci o istorie unică și continuă a acestei entități și 3/ că această istorie poate la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
puternice. Printr-o singură probă negativă putem elimina o ipoteză. 3. Intelectul este atras spre neobișnuit, spre "acele lucruri care izbesc și pătrund deodată și brusc în minte"57. Această atracție spre neobișnuit îl face pe om să recurgă la presupoziții fantastice și să elimine studierea metodică a realității. 4. "Intelectul omenesc își ia avânt, dar nu se poate opri și potoli; el năzuiește mai departe, dar în zadar"58. Așa explică Bacon apariția conceptelor de infinit, regresie la infinit sau
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
asigură o acceptabilă acoperire caracteriologică, în perspectiva dimensiunilor psihice. Ea este însă lipsită de structură, centrare și ierarhizare. Se presupune tot timpul că persoana e centrată de un eu, un sine (selfă, reflexiv, spontan și proiectiv, dar totul rămâne o presupoziție neexplicită. De asemenea, atitudinile, problemele și comportamentul interpersonal, atât de mult accentuate de teoria circumplexului, sunt puse alături de alte manifestări psihice, fără diferențiere. Nu e comentată stima de sine scăzută sau crescută. În sfârșit, nu sunt reliefate acțiunile care implică
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]