6,695 matches
-
structură și trebuie aplicată ca atare, cu strictețe mai ales pe detaliu - chiar dacă pe arhitecturi mai largi opțiunea personală rămâne decisivă. Notația în acest domeniu informează de regulă numai asupra macrostructurii, lăsând detaliul (micro-dinamic) în grija intenției expresive și cunoașterii presupuse a tradiției de către interpret. În această privință, clasicii (Beethoven, mai ales) au știut să precizeze numai ceea ce era necesar și să nu încarce textele cu indicații tautologice. Beethoven știa precis ceea ce trebuia să știe și să facă interpretul în mod
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
este un fel de teritoriu administrat de ambele state, după capriciile doamnei Angela Merkel, aflată oricum la apusul carierei sale politice - nu doar de ținător al ștampilelor oficiale de la Berlin, ci și al imaginii de șef aparent al unui executiv presupus a fi funcțional la nivelul Statelor Unite ale Europei - după gafele impardonabile din criza refugiaților, și în raport de unghiul de înclinare a coloanei vertebrale a celui care nu este decât o insignifiantă persoană, la Palais de l’Elysée, micuțul, în raport cu
NATO? O iluzie… SUA? Singura certitudine Citeste mai mult: adev.ro/nvx5h2 [Corola-blog/BlogPost/93917_a_95209]
-
eram aproape de sfârșit, mi-am spus că ar trebui totuși să încerc să știm cum se va termina povestea asta. Și atunci am avut într-adevăr imaginea unei scene care este scena cea mai importantă din roman, cea în care presupusul frate îl împinge pe narator în dormitorul ei, ca să vadă că ea e acolo și că-i bolnavă. Și el intră în odaie, simte căldura de om care se luptă din greu ca să rămână în viață, dar nu deschide ochii
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
inedit, în care un călător francez, trecător prin }ările Române, în anul 1820, rămâne uluit de contrastul între opulența curții voievodale și mizeria populației: "Mărturisesc fără pic de ipocrizie/ Ce tirană este ispita de a scrie/ despre uluitorul contrast." spune presupusul călător francez de la 1820, după care se ascunde de fapt ochiul critic al autoarei. Aici totul e scris în altă cheie decât în gama exotică a Crinilor roșii. Dispare feerica lume imaginară populată de siluete grațioase, dar, cu același "simț
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
rotesc cu ei și intru în copilărie. Stau uneori cu mâinile căuș și urmăresc cerul în fântână. Apa e limpede. Păsările trec gânduri, gânduri. Chipul lui mă urmărește. De acolo de departe întind mâna și strig: De ce mi-e dor? Presupusul cântec Ea cânta preludiul iubirii întinerită de-aducere aminte. El își suflecase mânecile și ștergea de pe mânerul ușii amprentele lăsate pe durere. Deobicei altădată ea dormea neîntoarsă deoarece a doua zi știa că va muri de plictiseală. Acum el crezuse
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
ea dormea neîntoarsă deoarece a doua zi știa că va muri de plictiseală. Acum el crezuse că ea va deschide. Adunând fluturi aproape de miezul nopții și-a amintit de amprente. Ea plecase demult. El ștergea în continuare urmele despărțirii, cântând presupusul cântec pe care-l învățase pe de rost. Uitasem ochelarii undeva pe pervazul gri, totul se rotea într-o înverșunată nebunie, o replică cred a gravitației, o spaimă de nor, un laser tăind adânc irisul. Apoi toate ceasurile au început
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
despre identitatea popoarelor, care poate fi înțeleasă "chiar mai bine decît esența indivizilor - prin felul lor de a participa la vag". Popoarele sînt "forme încorporate ale culturii", prin urmare cultura se colorează național, ca "factor de cultivare a distincțiilor"; iar "presupusa unitate europeană nu reprezintă decît o organizare de ansamblu a existențelor monadice, o structură în care fiecare unitate își păstrează specificul originar". Una din frazele care revine obsesiv în carte argumentul principal în mai multe analize este: "o mare putere
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
Cioran față de țara și limba sa de adopție (poziția sa de metec), Spania aduce subiectul misticii, Germania pe acela al filosofiei și universității, Ungaria pe cel al xenofobiei și relațiilor lui Cioran cu Codrescu, evident specificul evreiesc duce la discutarea presupusului (sau controversatului) antisemitism al lui Cioran. Toate aceste popoare reprezintă fascinații mărturisite din perspectiva cărora gîndirea istorică a lui Cioran intră în cîmpul analizei. Și astfel descoperim, de aproape, un Cioran moralist. I. Necula despică firele argumentației cioraniene cu acribie
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
dimensiunea lor profundă de scriitori canonici, ci ca mituri mediatice, ca figuri fatalmente reificate, verificând astfel, fără voie, viabilitatea fenomenului de mitologizare, așa cum îl înțelegea, de pildă, Roland Barthes. Așa încât, la o întrebare subînțeleasă pe care i-ar adresa-o presupusul cititor al cărții sale (una de genul "De ce e invocat aici și Caragiale?"), Ruxandra Cesereanu va răspunde: "Caragiale, pentru că Ťmofturileť sale au devenit emblematice pentru oricine invocă balcanismul, bizantinismul și miticismul românesc; cine consideră că o stare de fapt sau
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
doilea care apare în cărțile sale. El descoperă acolo tocmai acea lume echilibrată, echivocă, enigmatică, relativistă, greu de distins în elanul ei edificator și vanitățile individualiste travestite ori camuflate. Catedrala este un roman cu teză, structurat demonstrativ, despre putere și presupusa umanizare a puterii chiar în societatea care a demonizat-o, un roman despre sfințenia muncii tocmai în lumea care a distrus disciplina și proprietatea muncii. Motoul cărții, din Malraux, descoperă uzina drept noua catedrală. Așa credea Malraux, autorul citat adesea
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
celebru nautilus va pleca numai cu mine și cu iubita mea în marea epocala senzaționala călătorie numai cu mine și cu poemul meu cel nevăzut de broaștele orăcăitoare de la suprafața lacului obscur numit țară literară fără verticalitate și fară coloana presupus vertebrală așezată nemijlocit la vedere scurt pe doi arde în aceleași secunde și cîteodată periculoasa și soioasa mare neagră și superalbastra și veșnic strălucitoarea mediterana arde și caiafa și ana arde deodată și apa vieții și apa morții ard și
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
desene și picturi în care diverși artiști au accentuat expresia suferinței, a tragismului acestui neam. Este interesant că, deși atât de veche, de cunoscută și de aparte, durerea „evreiască” nu i-a impresionat pe oamenii simpli în aceeași măsură ca presupusa lor frică, sau viclenie, sau mizerie fizică etc. Suferința lor nu a devenit una „proverbială”. Dar ea face totuși parte din portretul „evreului imaginar”, însă în varianta „creată” chiar de către evrei sau de diverși intelectuali. „Evadarea” Într-un dialog cu
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
pe seama naivilor și a tinerilor curioși."37 Dacă această notă nu face nici o referire la articolul Soranei Gurian, în schimb, o alta, apărută în "România liberă"38, îi minimalizează importanța, întrucît "dezbate la obișnuitele sale șale autoareiț moduri de seriozitate presupusa criză a culturii românești", și refuză "discutarea tezelor, "faute de combatante", insinuîndu-se totuși o "explicație" a intervenției - "criza personală" sau faptul că recentele "două volume de pornografie ș...ț produc prea puțin pe piața literară". Mai tăioase sînt replicile "Contemporanului
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
sau regionalisme pe care nu le mai folosește nimeni. „A penetra”, „mădular”, „vulvă”, „penis”, „testicule”, „vagin”, „sămânță”, „a varia” și, desigur, „fofoloancă” și „ștromeleag” - Vreau să cred că nu. O posibilă explicație pentru evitarea în scris a cuvintelor licențioase este presupusa lor origine. „E o înjurătură foarte urâtă, țigănească! Unde ai auzit așa ceva?” m-a chestionat severă bunică-mea acum mulți ani, când am întrebat-o ingenuu ce înseamnă „Du-te-n pizda mă-tii!”. Mi-a fost greu să-i
Dragoste în vremea fofoloancei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82358_a_83683]
-
dreptul la opinie. Stimata farmacista Thea, Te asigur că sunt cel mai în măsură să recunosc meritele altor oameni și să identifc valoarea umană. Ceea ce nu suport este nesimțirea cu care acest maimuțoi opărit aruncă în stânga și în dreapta cu niste presupuse fapte de omenie. Este poate doar opinia mea că faptele bune nu trebuiesc expuse public cu orice preț. Fluturând cu fapte bune pe la nasul oamenilor, acest personaj nu face decât să atragă atenția asupra ipocriziei și cvasianonimatului în care se
Poate cea mai importantă lecție de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82424_a_83749]
-
vreo analiza constatatoare) sunt anemica, ba chiar i-au spus și mamei că ele “m-ar îndopa că pe gâște” (pentru că nu există ‘așa e ea’, trebuie să fie mai grasă). Au sugerat să mănânc multă carne pentru a combate presupusa anemie. Orice vecină, doamna, cunoștiință spunea același lucru: “tu când te faci grasă și frumoasă?” și o sfătuiau pe mama insistent să mă îngrașe obligandu-ma să mănânc mult. Acum vreo 3 ani niște analize de rutină au dovedit că
Crescuţi cu zăhărelul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82578_a_83903]
-
cunoscute până în prezent, "grupaj alcătuit cu mare rigurozitate selectivă - poate chiar cu prea mare rigurozitate selectivă - prin care editorii au urmărit, probabil, eliminarea din corespondență a stereotipismului felicitărilor și răspunsurilor la felicitări și totodată a pieselor cenzurabile, precum și a celor presupuse a nu-l interesa pe ipoteticul lector de corespondență caragialiană." Prilej de a aprecia că Editura pentru Literatură Națională ar fi procedat mai cuminte dacă ar fi încheiat ediția cu volumul al doilea, conținând acea riguroasă selecție de epistole. Totuși
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
a unei ființe deraiate. Rolul privilegiat al personajului Ioana Olaru a contribuit probabil esențial, oricum într-o mare măsură, la crearea confuziei dintre vocea naratorului și vocea autorului, uneori chiar a confuziei dintre Ťmesajulť cert al poveștii unuia și Ťmesajulť presupus al celuilalt. O confuzie care a făcut, și ea, ca în Refugii să fie văzut mai mult un manifest politic decît un roman și în Augustin Buzura mai mult un activist civic decît un scriitor. Un singur critic a avut
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
poate fi promovat decât prin intermedierea traducerilor de calitate (credibile). Voi prezenta În continuare trista realitate a traducerilor eminesciene În engleză. Homo faber universalis Am argumentat În prima parte că temele la modă În țara legate de Eminescu (de la senzaționalismul presupusei asasinări până la chestionarea relevantei sale pentru modernitate) sunt diversiuni mioape de la tema centrală a importanței sale indiscutabile pentru cultura românească. Ca atare, este imperativ ca instituțiile culturale să-l promoveze În străinătate (unde este În mare măsură necunoscut), ca icoană
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
la vârsta senectuții (viziune previzibilă în cazul unui erou despre care se știe că în tinerețe a scris Ars Amatoria), singur, măcinat de boli, conștient de propria degradare fizică, din ce în ce mai preocupat de spiritualitatea geților în mijlocul cărora este nevoit să trăiască. Presupusele sale însemnări sunt, în primul rând, un jurnal de idei ŕ rebours. În sensul că, dacă în majoritatea cazurilor criticii literari pot deduce din jurnalul unui scriitor modul în care anumite idei, întâmplări de viață, obsesii se transfigurează artistic în
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
ale unui om modern. Citind "jurnalul" lui Ovidiu ai, de multe ori, impresia că citești jurnalul unui occidental exilat în România de azi. Lexicul este și el unul al zilelor noastre, impregnat de neologisme, greu de imaginat într-un text presupus a fi scris acum 2000 de ani. Scrie poetul tomitan în "jurnalul" său: "viața mea tinde să semene cu aceea a unei plante sau a unui animal. Mă simt în armonie și în sincronie cu natura". Toată lumea este de acord
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
meditativă a statuii sale din Constanța, portret seducător, dar nu știu în ce măsură foarte realist. Nimic nu garantează că mentalul lui Ovidiu, așa cum este el imaginat de Marin Mincu, are vreo legătură cu realitatea. Partea mai proastă este că, în afară de acest presupus univers interior al poetului exilat în Tomis, romanul nu mai conține nimic. Epicul, întâmplările exterioare aproape că lipsesc, nu este vorba despre un roman istoric, în adevăratul înțeles al cuvântului, ci de un soi de eseu fictiv a cărui miză
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
doar din rațiuni "politice", nu "metafizice"20. Rorty a continuat acest tip de demers, sugerând că singura neutralitate pe care o avem la îndemână este cea de tip procedural 21, pe care o putem ajusta amplificând limitele imaginației noastre sociale. Presupusa neutralitate este substituita cu un ansamblu de separații pragmatice (nu distincții ontologice), instituite în vederea obținerii unor efecte. Rorty nu menționează explicit acest lucru, insă contestarea insistența pe care o face presupoziției neutralității filosofice mă determina să susțin că ținta să
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
G. Pienescu Mi-a fost dat să fiu, în durata vieții mele de meșteșugar cărțar, martor al mai multor ridicule năstrușnicii rostite sau și scrise cu adolescentină inocență și superbă încredere nonșalantă în sine, de niște inși a căror presupusă intimitate cu cărțile, sugerată de titluri academice, de funcții culturale oficiale sau de vecinătăți cu adevărați știutori ar fi trebuit să-i facă foarte circumspecți față de propriile certitudini, adepți fără scăzământ ai îndoieli cumpătate. Una din cele mai ridicule năstrușnicii
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
trăgând cu urechea și coada ochiului la adresa deschisă de nepotul său, copil ce repeta, în șoaptă, versurile (de mai sus), versuri pe care urmează să le recite, pe scenă, la serbarea aces tui sfârșit de an. Mda! Reflectam asupra „versurilor”, presupuselor aplauze de la tribuna, asupra reverenței creatorului și, mai conservatori din fire, ne facem cruce, apoi scuipam. Scuipam și în sân, nu de alta, dar la vremuri noi, tot ei, cu recreații noi! Fără a fi istorici sau critici literări în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]