419 matches
-
nimic asupra cuprinsului cunoștinței, ci dîndu-ni numai condițiile formale ale acordului cu inteligența, care afară de acestea e-n privirea obiectelor cu totul indiferent, strania exigență de a uza de ea ca de-o unealtă (organon), pentru a lărgi după cum se pretextează cunoștințele sale și a le întinde, desigur că nu avea alt capăt decât o limbuție cu care daca vrei susții, daca vrei combați cu-o aparență oarecare toate celea cîte-ți vin în minte. O asemenea instrucție nu-i amăsurată în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dar reflectîndu-le și asupra țării, nu ne dau nouă nici o idee clară despre soluțiunea ce-o crezi admisibilă în cestiunea Dunării și a cărei răspundere istorică și parlamentară ai fi în stare a o lua asupră-ți. Guvernul nu poate pretexta măcar că-i lipsesc ideile în cestiunea Dunării, căci d. Dim. Sturza s-a însărcinat a-i furniza o serie întreagă de soluțiuni. Afară de Comisiunea Mixtă, propusă pieziș de Austria prin mijlocirea Franții, mai sunt după opinia d-lui Sturza următoarele
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
această țară, una stoarsă și sărăcită de producători, alta îmbuibată de mijlocitori: poporul și plebea. A afirma că "liberalism" sau "conservatism" de principii poate lecui o asemenea stare de lucruri este, ierte-ni-se, o credință ușoară. Orice principii am pretexta că avem și unii și alții, mizeria și lipsa de cultură vor fi umbra pseudocivilizației noastre. Numai o organizare strictă care ar sili pe poporul de mijlocitori la muncă și la producțiune, o organizare care ar îngreuia parvenirea la funcții
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și mai inteligenți dintre ei, să-i catehiseze asupra principiilor ce pretind că le profesează. [Î]l asigurăm de mai nainte că nici unul nu va avea o idee exactă de ceea ce gândește în materie politică și că, dedesuptul ideilor ce pretextează a le avea, adevăratul motor al acțiunii lor e interesul personal imediat, interesul partidului mediat. Daca așadar partidul roșu e numeros, s-ar înșela cumplit cine ar crede că oamenii cari-l compun au aceleași principii. Poate unul dintre o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o seamă de judecători și de administratori în România sunt tovarăși la câștig ca bandiții din codru; că administrația va ajunge la halul de-a prinde cetățenii ce-i displac pe ulițe și a-i trimite sub escortă la București, pretextând că sunt nebuni. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul și totuși nu numai acestea, ci multe altele s-au întîmplat și se întîmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
De la oameni pe care prezidentul lor [î]i numește "buni de pușcărie și de carantină", pe care d. C. A. Rosetti [î]i numește "soitarii ", de la oameni cari au dovedit că sunt moralicește putrezi, intelectual sterpi, mai putem aștepta îmbunătățiri? Pretextează cineva de a-l fi cuprins iluzia că din acești oameni poate răsări lumină și libertate? Caracterul empiric al oamenilor e așa de fix, rămâne așa de unul și - același precum e una și - aceeași forma și sămânța plantelor, forma
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
suntem încă în stare a aștepta lucruri bune, cu totul neconforme cu natura și cu inteligența lor? Nimeni nu așteaptă de la lemn calitățile fierului, de la lut calitățile aurului și totuși sunt oameni cari de la soitarii, maturități pentru Văcărești și carantină, pretextează a aștepta fapte mari. Iată în ce consistă iluzia. Suntem dar siguri că cestiunile cari nu mai sufăr întîrziere s-ar putea amâna tot așa de bine precum amânăm reforma plugăriei noastre de la 1 200 și până azi. Altceva e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ceea ce ei vor. În cele mai multe cazuri trebuie să 189 {EminescuOpXIII 190} lași tot vravul de vorbe de-o parte și să ghicești intenția lăudabilă a reformatorului, care e în genere cu totul alta decât aceea pe care marele om o pretextează. Astfel ni se 'ntîmplă și cu reforma electorală propusă de d. C. A. Rosetti. Teoretic o discutăm destul de bine și arătăm în destul de invederat că zadarnică e orice reformă pe cât timp oamenii asupra cărora se aplică nu știu nici a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se închine la d-alde Brătianu și C. A. Rosetti cari, în schimb cu o absolută renunțare la orice demnitate personală sau convingere, le aruncă cîte-un os ori două, liniștindu-le astfel toate pretinsele focuri de beatificare a omenirii. A pretexta principii mari pentru a obține funcții, pensii reversibile, favori, iată școala pe care a creat-o d. C. A. Rosetti în țară, urmînd-o el însuși din tinerețe și până azi. De soiul acesta e și tagma de patrioți în perspectivă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
În asemenea împrejurări mai e cu putință de-a înlătura prin unire bandele de ucigași? Când însă guvernul, cu tot aparatul său de oameni, calcă sistematic legile în picioare cu unicul scop de a falsifica voința alegătorilor la opiniunea cărora pretextează a apela, când el nu așteaptă 296 {EminescuOpXIII 297} în liniște să vază care-i opinia alegătorilor, ci voiește ca, cu de-a sila și în ruptul capului, să iasă din urne partizanii unor idei preconcepute, e evident că el
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fusese îngropat, la mare adâncime, un container ultraetanș, conținând câteva mii de obiecte considerate reprezentative pentru civilizația din epocă și destinat să fie deschis după cinci mii de ani, pentru a edifica viitorimea asupra vieții de la sfârșitul mileniului al doilea. Pretextând încercarea de a propune echivalentul unui „alt container pentru Osaka”, autorul oferă un repertoriu de mici eseuri, tratând fiecare despre câte un obiect de uz curent. Dispunerea e alfabetică, de la ac, andrea, amforă, baghetă, balanță etc. până la zar, și în
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
reprezentanții celor trei guverne, austriac, englez și francez, au încercat să-l determine pe Gorceakov să ia parte alături de guvernele lor la presiunile ce se făceau asupra lui Cuza, omul politic rus s-a ferit să ofere un răspuns precis, pretextând că nu deține date certe sau, după cum scria Duc de Montebello ministrului de externe Drouyn de Lhuys, la 18 decembrie 1862, că pretenția Porții de a prohibi armele în provinciile de sub suzeranitatea ei era discutabilă și că supușii creștini ai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de o clipă în Moldova (pată de culoare în paradigma monarhică românească), Ioan Potcoavă a vrut să se retragă la Pragurile Niprului (cântecele populare ucrainene ne spun că era hatman), dar, neputând să ajungă acolo, s-a repliat în Podolia. Pretextând că vrea să-l primească, regele Ștefan Báthory a pus să fie arestat la Varșovia și întemnițat. Aceeași presiune otomană a făcut să fie judecat și condamnat la moarte. I s-a tăiat capul - după ce asistența l-a ascultat rostind
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
până la alterarea personalității. Actul de creație - artistică ori științifică - se dovedește a fi pentru protagonist, un modest inginer de provincie, doar o capcană, un „joc viclean” care îi stimulează veleitarismul. Pentru a se sustrage unui mediu meschin și agresiv, personajul pretextează că lucrează la un roman, ceea ce stârnește curiozitatea tuturor. Prins în jocul vanității, elaborează „fragmente”, prilej pentru autoare de a insera diverse încercări cu caracter parabolic, experimente ale „scriitorului”-personaj, care începe să se bucure de atenție locală. În căutarea
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
menite a stopa manifestările „iredentei române”. În contextul apropierii Franței de Rusia, Puterile Centrale Își intensificau demersurile și presiunile pentru reînnoirea alianței, al cărei termen de valabilitate expirase În 1891, cu atât mai mult cu cât Regele Carol se eschivase, pretextând ineficacitatea tratatului În caz de război. Regele argumenta opinia sa invocând problema națională și reacția opiniei publice din România, care se pronunțase răspicat Împotriva colaborării cu Austro-Ungaria <ref id="167"> 167 Ibidem, p. 108.</ref>. Cu prilejul vizitei În Germania
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
serviciu, o face să fie încordată și iritabilă și provoacă unele conflicte pe care le are cu copiii, care îi mărturisesc că se simt supravegheați în mod constant. Cu toate acestea, ea admite cu dificultate caracterul excesiv al neliniștilor sale, pretextând că existența mai multor pericole posibile justifică gândurile sale. Aceste elemente ilustrează posibilitățile cognitive ale pacientei în raport cu neliniștile sale (cu toată interferența lor, ea le percepe ca fiind necesare), elemente care trebuie să fie precizate în timpul analizei funcționale. Incapacitatea pacientei
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
încearcă să rezolve problemele intervenind pe lângă alți profesioniști nici nu ia apărarea acestora din urmă în defavoarea pacientului. Doamna B. este dezamăgită de unul dintre animatorii grupului care nu numai că a eludat o întrebare pe care i-a adresat-o, pretextând că nu avea legătură cu subiectul tratat, dar și-a manifestat fără cuvinte enervarea atunci când ea a insistat, încercând să-și apere punctul său de vedere. Ea prezintă această situație terapeutului său individual care îi răspunde: Terapeutul - Dacă am înțeles
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
inițiase în închisoare un grup de trăire creștină, prin studiu și practică duhovnicească. Cu toate că Zaharia, un alt lider al camerei, l-a luat drept țintă pentru „misticism”, Măgirescu nu l-a obligat niciodată să lovească, cruțându-l pe cât era posibil, pretextând că „e nebun de atâta misticism”3. Dumitru Bordeianu, o altă victimă din această cameră, afirmă că Măgirescu rămăsese în camera 3-subsol printre ultimii și nu mai vorbea cu nimeni de la un moment dat. A plecat din Pitești cu ultimul
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
negând că ea ar fi semnul vreunei dorințe de moarte în privința tatălui său: „De altfel - raportează terapeutul, care pune accentul pe primul aspect al denegării la pacientul său - el se ferește să admită posibilitatea că aceasta ar fi o «dorință», pretextând că e vorba doar despre o «simplă înlănțuire de idei»”. Pacientul admite totuși că s-a ferit multă vreme de o astfel de idee, din cauza „conținutului acestei reprezentări, că tatăl șsăuț ar putea să moară”. El își mai amintește și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
decât uriașul însuși, Freud i-a răspuns ironic: „Lucru probabil exact, dar nu și atunci când e vorba despre un păduche de pe capul unui astronom” (Jones, 1955/1979). Într-o scrisoare adresată unui tânăr care-l contrazisese, Freud dă următoarea replică: „Pretextând că sunteți tânăr pentru a vi se ierta această eroare, îmi oferiți ocazia de a recunoaște eroarea pe care eu însumi am comis-o în privința dumneavoastră: din aerul de mare siguranță ce se degajă din toate declarațiile dumneavoastră am dedus
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
face parte dintr-un text mai amplu (pagina), inclus într-un text și mai amplu (ziarul). Gestionarea paginii ca întreg o face șeful de secție și, finalmente, secretarul de redacție. Acesta din urmă decide ce anume intră și ce nu, pretextând diferite probleme tehnice: articolul nu încape în pagină sau este prea scurt, nu este susținut de ilustrație etc. Nu strică deci ca tânărul ziarist să aibă cunoștințe minime de secretariat și, mai ales, să întrețină o legătură mai mult decât
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fără știrea ei tot restul zilei. Dar la Vichy? Practic, petreceau Împreună douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru și nu era singurul În această situație. — Nu poate nici măcar să stea prea mult Într-o cabină telefonică, spuse el, oftînd. Cobora probabil pretextînd că se duce după țigări sau să ia aer În timp ce soția lui se Îmbrăca. Un telefon, două... dacă venise și ea la cură și se ducea la hidroterapie, atunci mai dispunea de ceva timp... Și-l imagina profitînd de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
care doar se împung precum copiii. Cine mai e în lojă alături de principe? întreabă. Nu că l-ar interesa în vreun fel. Pusio mijește ochii: — Tiberius Nero și cu fiu-său... Își plesnește mirat palmele. — Ia te uită! Drusus poartă pretexta! Păi, l-au pus să prezideze jocurile, nu știai? — Când l-am însoțit pe principe, el nu sosise încă, se scuză călă rețul. Rufus suduie, scârbit: — Mama lui de pilos, că nu-i cu nimic mai breaz decât ne bu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
niciodată convinsă că eu țin la ea. Nu făceam nici un sacrificiu, nu renunțam la nici un spectacol numai pentru a rămâne cu dânsa și nu o puteam minți cu totul. Îi și spuneam răspicat că nu o voi lua de nevastă. Pretextam, pentru ca s-o îmblînzesc, o teorie asupra temperamentelor artistice, din care voiam s-o conving că făceam parte. Un astfel de temperament trebuia lăsat în voie și nu trebuia înlănțuit cu obiceiuri burgheze. Ba izbucnea în lacrimi: "Dar dacă eu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu-mi mai aduc aminte decât de o singură minciună înainte de despărțirea noastră: îi dădusem o întîlnire și ea întîrziase cu o oră. Ploua teribil și eu eram indignat, căutînd-o pe la toate colțurile străzii. În sfârșit, o găsii, și ea pretextă că se adăpostise sub un balcon și se prefăcea mirată fiindcă nu mă văzuse. Eu, care o căutasem de mai multe ori în locul acela, am putut să-mi dau seama de neadevăr. Totuși, n-am mai insistat, nedând nici o importanță
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]