238 matches
-
Daia, Galerius l-a numit pe Constantin că filii Augustorum, iar în 310 , toți cei patru mebmri ai tetrarhiei au devenit Augusti. În 308-310, lucrurile s-au liniștit, iar în 309-310, revoltă lui Valerius Alexander a fost înăbușită de prefectul pretoriului lui Maxentius. Valerius Alexander a fost executat, iar o parte din provinciile spaniole au trecut de partea lui Constantin, marcând slăbirea poziției lui Maxentius. În 310, Maximian Herculius dispare de pe scenă politică, iar Constantin conduce o expediție împotriva barbarilor franci
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
a adoptat pe Apollo că divinitate protectoare pe fondul răcirii relației sale cu Maxentius. Maxentius a impus o dominație militară, în cadrul căreia nu există o alianța dintre el și senat, dar au existat colaborări în privința afacerilro publice, un prefect al pretoriului și comandant al trupelor fiind senator. Uzurpatorul a avut și o politică de toleranță reigioasa. În 311, Constantn a ordonat un "damnatio memorie" pentru Maximian Herculius, marcând ruptură de dinastia Herculiilor și de Maxentius. Galerius moare, iar raporturile de forțe
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
cele șapte coline ale orașului proiectat. Au fost distruse de un cutremur din anul 401 e.N, dar reparate imediat de împăratul Arcadius. Foarte curând, în anul 413 e.N, pe timpul când împăratul Theodosius al II-lea era minor, prefectul pretoriului, Athemius, a demolat vechile ziduri și a ridicat o altă incintă de apărare majestoasă, mai largă și mai sigură. Aceasta era compusă din două rânduri de ziduri paralele și distanțate între ele, înconjurate de un șanț adânc și larg de
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
catolici din Cruciada a IV-a. Din vechile edificii monumentale creștin-bizantine nu au mai rămas în picioare decât bisericile transformate, la începuturi, în moschei, puține biserici creștine acceptate de sultanul cuceritor, fortificațiile antice inițiate în anul 413 e.N. de către prefectul pretoriului, Athemius, sub domnia minorului împărat roman, Theodosius al II-lea, apeducte, cisterne de apă subterane sau supraterane. La acestea se pot adăuga unele vestigii antice precum: Hipodrom-ul, Coloana lui Constantin sau Coloana arsă, Coloana lui Marcianus, Coloana lui Claudius
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Complotul a eșuat în cele din urmă, deoarece majoritatea războinicilor longobarzi au dezaprobat asasinarea regelui. În consecință, garnizoana longobardă din Ticinum l-a proclamat rege pe ducele Cleph, iar Helmichis a fugit la Ravenna, având sprijinul lui Longinus, prefect al pretoriului. Cu Helmichis au plecat soția sa, precum și fiica lui Alboin, Albsuinda; au dus cu sine tezaurul și au fost însoțiți de trupe disidente. După destrămarea relației dintre Helmichis și Rosamunda, cei doi s-ar fi ucis reciproc în Ravenna, după
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
depășise perimetrul zidului lui Constantin cel Mare. Jefuirea Romei de către Alaric a fost luat drept un avertisment serios pentru Constantinopol, amenințat de raidurile hunice. Zidurile au foost construite în două rânduri. În 413, când Teodosiu era doar un copil, prefectul pretoriului, Antim, a ridicat un zid prevăzut cu turnuri ce se întindea de la Marea Marmara până la Cornul de Aur. Un alt perfect al pretoriului, Constantin, în urma unui cutremur, a reparat zidul și a construit în jurul lui un alt zid cu turnuri
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
hunice. Zidurile au foost construite în două rânduri. În 413, când Teodosiu era doar un copil, prefectul pretoriului, Antim, a ridicat un zid prevăzut cu turnuri ce se întindea de la Marea Marmara până la Cornul de Aur. Un alt perfect al pretoriului, Constantin, în urma unui cutremur, a reparat zidul și a construit în jurul lui un alt zid cu turnuri și protejat cu un șanț adânc, plin de apă. Constantinopolul avea o line triplă de fortificații, cele două ziduri fiind separate de o
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
devenit stăpânul unor domenii care îi aduceau venituri anual de 1000 de livre de aur. Din familia Appion din Egipt erau membrii care dețineau poziții înalte în administrația imperială . Teodosie Ioan Appion I era guvernator al provinciei Arcadia, perfect al pretoriului. Fiul acestuia, Strategios Appion a devenit magister officiorum și șef al vistieriei imperiale în timpul lui Iustinian.Nepotul lui Teodosie a primit consulatul în 540 și a îndeplinit funcția de tribun. Ultimul membru Appion menționat în papirusurile egiptene a fost Strategios
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
tout les droits sauf celui de se tromper». Unde e totuși judecătorul care ar putea spune: eu n-am greșit? Unii vorbesc de o artă de a judeca. Există oare arta aceasta? Într-o privință, poate, a existat odată, pe timpul pretoriului roman și al acelor străluciți jurisconsulți care puteau vorbi de o «ars aequi et boni». Dar secretul ei s-a pierdut de mult; astăzi dreptul a devenit un lucru atât de greu, de complicat și de gingaș, încât aplicarea lui
Dimitrie Volanschi () [Corola-website/Science/310765_a_312094]
-
o miliție de șapte cohorte de străji, recrutate din rândurile sclavilor și liberților, însărcinați să lupte împotriva incendiului și să asigure ordinea pe străzi, în timpul nopții, a numit în fruntea lor un prefect recrutat din rândurile clasei cavalerilor. Prefect al pretoriului (praefectus praetorio). În epoca Imperiului, doi prefecți ai pretoriului, aleși din rândurile clasei cavalerilor, comandă cohortele pretoriene, care constituie garda imperială. Însă foarte de timpuriu ei primesc și comanda tuturor armatelor din Italia. În plus, în secolul al II-lea
Prefect () [Corola-website/Science/305880_a_307209]
-
rândurile sclavilor și liberților, însărcinați să lupte împotriva incendiului și să asigure ordinea pe străzi, în timpul nopții, a numit în fruntea lor un prefect recrutat din rândurile clasei cavalerilor. Prefect al pretoriului (praefectus praetorio). În epoca Imperiului, doi prefecți ai pretoriului, aleși din rândurile clasei cavalerilor, comandă cohortele pretoriene, care constituie garda imperială. Însă foarte de timpuriu ei primesc și comanda tuturor armatelor din Italia. În plus, în secolul al II-lea, rolul lor devine din ce în ce mai politic și juridic: ei prezidează
Prefect () [Corola-website/Science/305880_a_307209]
-
devine din ce în ce mai politic și juridic: ei prezidează consiliul imperial în absența împăratului și au o jurisdicție penală și civilă, care se extinde treptat. Când Dioclețian împarte Imperiul în patru prefecturi, el numește în fruntea fiecăreia dintre ele un prefect al pretoriului. În latina medievală, termenul "præfectus" era utilizat pentru a indica diferite poziții administrative, militare, judiciale, etc., de obicei împreună cu un termen vernacular precis. Termenul este utilizat de către Biserica Romano-Catolică a cărei terminologie legală este bazată foarte mult pe terminologia legală
Prefect () [Corola-website/Science/305880_a_307209]
-
a avut denumiri diferite determinate de evoluția și componența sa precum și de influențele străine asupra limbii folosite în cancelaria domnească. întrunit într-o formă restrânsă s-a numit în Țara Românească "sfat" sau "sfatul țării", uneori "divan", "singlit", "pretoriu" și "scaun de judecată". Dacă sfatul domnesc se întrunea într-o formă lărgită care cuprindea toți marii dregători și colaboratorii lor cei mai apropiați se folosea în sec. XVII termenul turcesc "divan" sau "marele divan". Adunarea cu caracter mai larg
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
de unul dintre ofițerii săi, căruia împăratul îi sedusese soția. Istoricul Eutropius afirmă, la rândul său, că împăratul Carinus a fost, pur și simplu, abandonat de soldații săi: se știe că Dioclețian l-a menținut în funcția sa pe Prefectul Pretoriului lui Carinus, Consulul Aurelius Aristobulus. Această menținere ar putea să recompenseze o trădare, întrucât nu doar că "Aristobulus" și-a păstrat "consulatul" și "Prefectura Pretoriului", dar a devenit și Proconsul al Provinciei Africa și Prefect al Orașului.
Bătălia de la Margus () [Corola-website/Science/322744_a_324073]
-
de soldații săi: se știe că Dioclețian l-a menținut în funcția sa pe Prefectul Pretoriului lui Carinus, Consulul Aurelius Aristobulus. Această menținere ar putea să recompenseze o trădare, întrucât nu doar că "Aristobulus" și-a păstrat "consulatul" și "Prefectura Pretoriului", dar a devenit și Proconsul al Provinciei Africa și Prefect al Orașului.
Bătălia de la Margus () [Corola-website/Science/322744_a_324073]
-
născut în sudul Italiei, tatăl său fiind guvernator al Siciliei. Activitatea sa politică are loc sub Theodoric cel Mare (454-526), rege al ostrogoților (489-526), al Italiei (493-526) și regent al vizigoților (511-526). A fost questor, consul (514) și prefect al pretoriului, cea mai înaltă demnitate civilă din timpul goților. A scris lucrări ca: "Istorie ecleziastică", "Istoria goților" și "Cronica" - operă scrisă în 519, care încearcă să reprezinte o istorie universală ce pune accent pe uniunea dintre goți și romani, favorabilă goților
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
asta de față cu grefierul, după care i se înmâna actul pentru a-l semna. Asemenea „instrumentări”, nu numai pentru testamente (cum se chemau în limbaj juridic), încheiau și descheiau parte din multiplele, infinitele raporturi sociale, cele mai multe săvârșindu-se în afara pretoriului instanțelor, luminate numai de buna-credință a celor în cauză. Prin intermediul acestor acte se înnodau și deznodau chiar fără știința lor, destinele, neprevăzute încă, ale atâtora dintre ei, pe care, dacă erai chemat, le prezidai într-un ritual sumar de procedură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și de sud și două mai mici pe latura de sud. Sistemul defensiv cuprindea, în afară de incintă, două valuri de pământ cu șanț. În interiorul cetății au fost cercetate o serie de edificii publice și private aparținând secolelor VI-VII: trei bazilici, pretoriul, locuințe și parte din sistemul stradal. Necropola romano-bizantină ocupa zona locuită anterior (sec. I a.Chr. - IV p.Chr.), din afara sistemului defensiv. În fața cetății, la circa 2,5 km est, pe insula Bisericuța, se pot vedea ruinele unei alte fortificații
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
toată provincia și ocupă mai multe castele și cetăți. Domițian atunci formează planul de a se pune el însuși în fruntea armatei. Ajuns însă în Moesia el se căi de gândul ce-l avuse și trimite împotriva Dacilor pe prefectul pretoriului, Cornelius Fuscus, iar el așteaptă într-un oraș mai retras rezultatul ciocnirii. Fuscus, general renumit, deși cam stricat prin luxul timpului, crezându-se neînvins în capul frumoasei sale armate, trece Dunărea în Dacia; este însă cumplit bătut, ucis, mare parte
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
validitatea sentinței papei Inocențiu și a trimis o copie a hotărîrilor sale lui Zosimus. Apoi, bizuindu-se pe propria autoritate și ajutat de Aureliu, Augustin a intervenit pe lîngă împărat, iar la 30 aprilie 419, printr-un rescript al prefectului pretoriului, Pelagius și Celestius erau condamnați pentru subversiune din cauza doctrinei lor periculoase și erau obligați să părăsească Italia: împăratul dădea ascultare episcopatului african fără să ceară părerea papei. în mare grabă, Zosimus a trebuit să revină asupra propriilor hotărîri și să
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aceeași epistolă apărea de mai multe ori și unde unii, profitînd de această dezordine, introduseseră capitole false. De fapt, se știu puține lucruri despre el; dintre scrisorile ce pot fi datate, cele mai vechi sînt cele adresate lui Rufin, prefectul Pretoriului, destituit în 395 (I, 178, 489), iar cele mai recente sînt cele referitoare la conciliul din Efes din 431 (I, 310 către Chiril; 311 către Theodosius al II-lea etc.); unele conțin poate referiri la tratativele succesive care au dus
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
800 de scrisori), scrisă între anii 68 și 43 î. Hr., adevărată frescă a vieții Romei din vremea sa. Ambrosius Theodosius Macrobius s-a născut în a doua jumătate a secolului al IV-lea d. Chr. în Africa romană. Prefect al pretoriului pentru zona hispanică (399 d. Chr.) și proconsul al Africii (410 d. Chr.) A murit, probabil, în al doilea sfert al secolului al V-lea d. Chr. Opera sa cuprinde un tratat de gramatică comparată De diferentiis et societatibus Graeci
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
din traducerea operei Saturnalia**. Născut în Africa romană în ultimul sfert al secolului al IV-lea e.n., dintr-o familie de aristocrați păgâni, a primit o instruire distinsă, a frecventat celebrul cerc al Nicomahilor, a ocupat funcția de prefect al pretoriului și, apoi, funcția de preconsul în Africa (410 e.n.). Opera sa este alcătuită din două lucrări enciclopedice: Saturnalia, 7c și Comentarii la Visul lui Scipio, 2c., păstrate până azi, și un microtratat de gramatică privind verbul grec și latin, cu
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
confirmat validitatea sentinței papei Inocențiu și a trimis o copie a hotărârilor sale lui Zosimus. Apoi, bizuindu-se pe propria autoritate, și ajutat de Aureliu, Augustin a intervenit pe lângă împărat astfel încât, la 30 aprilie 419, printr-un rescript al prefectului pretoriului, Pelagius și Celestius erau condamnați pentru subversiune din cauza doctrinei lor periculoase și erau obligați să părăsească Italia: împăratul dădea ascultare episcopatului african fără să ceară părerea papei. În mare grabă, Zosimus a trebuit să revină asupra propriilor hotărâri și să
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
multe ori și unde fuseseră inserate epistole false tocmai pentru că unii profitaseră de această stare de dezordine. De fapt, se știu puține lucruri despre el; dintre scrisorile ce pot fi datate, cele mai vechi sunt cele adresate lui Rufin, Prefectul Pretoriului, destituit în 395 (I, 178, 489), iar cele mai recente sunt cele referitoare la conciliul din Efes din 431 (I, 310 către Chiril; 311 adresată lui Teodosius al II-lea etc.); unele conțin poate referiri la tratativele succesive care au
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]