872 matches
-
cămăși”. 15 aprilie 2013 Ghiciți ce ni s-a furat cât am fost plecați. Exact, una dintre plăcuțele cu numărul mașinii. România, România, deloc nu vrei să te faci fată cuminte... 13 aprilie 2013 Ne-am întors azi noapte din pribegie, după 2 luni, și, de unde credeam că o să amânăm mâncatul până ajungem la cumpărături, am găsit în casă flori, mâncare gătită, fructe și prăjituri. După aia au mai sosit niște bunătăți, niște cadouri și un sac de legume și fructe
“Hold on A second” vs. “Stai DOUĂ secunde” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19159_a_20484]
-
și inedit, cu întristare și exaltare, cu reușite și eșecuri s-au scurs într-o manieră în care, optimistul și temerarul luptător a ieșit învingător în fața tuturor piedicilor. Dumitru Sinu are ocazia să-l cunoască pe Tiberiu Cunia în anii pribegiei, drumul său spre libertate și împlinire urmând o traiectorie comună, pe alocuri, cu cea a profesorului Cunia. Și astăzi cei doi păstrează legătura și își deapănă la telefon mai ales, ore în șir, amintirile... Domnul profesor Tiberiu Cunia se bucură
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360650_a_361979]
-
masă, precauția, flerul și, de ce nu, șansa îl direcționează din nou spre București, unde-și pregătește de această dată plecarea peste graniță. Grupul de studenți din care face parte alături de Genu (Eugen) Ștefănescu, Sandu Ionescu (ambii prieteni și „ortaci” de pribegie ai lui nea Mitică Sinu) și Tiberiu Ionescu, toți colegi de facultate și prieteni nedespărțiți, plănuise să treacă la sârbi pe la Turnu Severin, traversând Dunărea înot. Tiberiu Cunia însă nu știa să înoate și cu toate că prietenii săi încercaseră să-l
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360650_a_361979]
-
ceea ce numim peace of mind, adică liniștea sufletească. Acest lucru m-a ghidat întotdeauna. Când am fost sfidat de problemele vieții, am încercat să le schimb. În aceasta constă voința omului”. Începuturile exilului și supliciile lui - Iugoslavia Începutul anilor de pribegie se află sub sceptrul unor elemente de gândire logică, care l-au ajutat să pătrundă încrezător în universul unei altfel de lumi, să înceapă lupta pentru o altfel de viață, pe care și-a dorit-o, și-acum avea posibilitatea
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360650_a_361979]
-
Pagină realizată de Gerhard Binder De sărbătoarea Rusaliilor s-a împlinit mai bine de jumătate de veac de la pribegia în Bărăgan În noaptea de 17 spre 18 iunie 1951, guvernul comunist al României din acea vreme a tradus în fapt ceea ce a gândit și realizat totalitarismul bolșevic al Rusiei sovietice în existența sa de peste șapte decenii: deportarea spre ținuturi
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
Rusalii, Ioan Todos, în vârstă de 71 de ani, aprinde o lumânare în biserica din satul său natal, Saravale, în memoria celor care nu s-au mai întors la glia străbună, din surghiunul stepei Bărăganului, una din cele mai cumplite pribegii pe care a aflat-o vreodată cineva pe timp de pace. În satul său natal, Ioan Todos a văzut oameni murind de bolile aduse din câmpia stearpă, oameni pe care nici libertatea venită după cinci ani de iobăgie în slujba
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
Nimic nu e mai de preț decât patria, atunci când ești departe, printre oameni străini, despărțit de ai tăi, chiar când locuiești acolo într-o casă plină de lucruri desfătătoare”, rostea înțeleptul Homer, cugetând la rostul patriei și al prietenilor, când pribegiile îl purtau pentru prea multă vreme departe de meleagurile natale. Același gând l-au încercat mai toți surghiuniții acestui pământ, în momentele când patria și-a închis porțile, fie și vremelnic... Fostul suveran Mi-hai I de România, personajul cu
Agenda2005-27-05-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/283902_a_285231]
-
văzduhul de unul singur. A făcut-o de atunci de atâtea și atâtea ori... „Revederea cu Regele Mihai și Regina Ana, la începutul anului 1993 la Putna, a fost un eveniment memorabil”, îmi spune domnul avocat. Cel revenit din nedreapta pribegie l-a recunoscut de îndată, și-au strâns mâinile, s-au revăzut la Versoix, apoi la Săvârșin la castel. „De fiecare dată ne împresoară amintirile legate de acei ani frumoși de neuitat: Mai sunt printre noi, în afara Majestății Sale, Lascăr
Agenda2005-27-05-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/283902_a_285231]
-
de lei și 200 000 de lei și s-au pus în vânzare la Agenția T.N.T. Cu sprijinul Consiliului Local Timișoara, liceenii și studenții au acces la bilete cu prețul de 60 000 de lei. Concerte-eveniment l Filarmonica „Banatul“... în pribegie Pentru că exact acum există fondurile necesare, sala Colegiului „I. Vidu“ este închisă pentru reparații. Din această cauză, Filarmonica de Stat „Banatul“ s-a văzut nevoită să aleagă între a întrerupe stagiunea sau a-și găsi, prin efortul propriu, alte locații
Agenda2005-09-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283423_a_284752]
-
se istorisește despre „moartea” unui bogătaș care se „trezește” în cavoul familiei, descinde din criptă și se îndreaptă spre casă. Acolo, privind prin fereastră, își zărește tânăra soție în brațele unui fante de mahala. De aici, omul a luat drumul pribegiei, uitând de cele trecute... Se spune chiar că marele scriitor rus Nikolai Vasilievici Gogol ar fi fost găsit, după o exhumare, într-o nefirească poziție, deși lăsase cu limbă de moarte să fie înhumat doar după o certă confirmare a
Agenda2005-20-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283698_a_285027]
-
să vină-n omenire Și-a străbătut pământul de dragoste purtat Să scape lumea toată de beznă și păcat! Ce mulți au fost acei ce-au auzit chemarea Dar ce puțini primit-au și pacea și iertarea... În lunga-I pribegie mulțimi L-au însoțit Dar ce puțini în urmă pe Domnul L-au iubit! Și totuși Mielul Slavei la moarte a fost dat Și vina omenirii la cruce a purtat... S-aducă mântuirea El a plătit un preț Pe lemnul
OMAGIU DIVIN...DE SĂRBĂTOARE de MARIA LUCA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384842_a_386171]
-
o coroană de gânduri, care se așează frumos pe fruntea cugetului cititor, în exil, cu dorul și iubirea de poezie, unde destinul devine comun cu cel al stelelor. „Coroană îți fac din gândurile mele, Pe frunte să o porți în pribegie, Când îmi voi duce destinul printre stele, Cu dorul și iubirea-n poezie." Maria Filipoiu-În Echinocțiu de Primăvară Desigur, „acestea sunt rânduri scrise într-o doară", de „un copil îmbătrânit" de frumos în timp, care se joacă nebunește cu pana
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
Din ochi revărs lacrima viței de vie, Să-ți fie hrană în ospăț sufletesc! În casa inimii te-nchid pe vecie, Sufletul să-ți duc în rai dumnezeiesc! Coroană îți fac din gândurile mele, Pe frunte să o porți în pribegie, Când îmi voi duce destinul printre stele, Cu dorul și iubirea-n poezie. E vremea când Soare se vede cu Luna, În zorii ce unesc ziuă cu noapte. Destine fericite leagă cununa, Iar flux și reflux din matcă scot ape
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
noaptea lumii, ecouri amorțesc în gheață, Iar mugurii pocnesc eroic sub semnul lunii-n arsa viață, Foșnesc în umbre prin altare cuprinse basme se trezesc Și arce de lumini, izvoare, torete-n ceruri strălucesc, Sentințe-mpărtășesc visării pe frunți în multe pribegii, Nebune-alerg cu valul mării stelele-n stropi de galaxii, Și orizonturi se destramă pornesc furtuni în valuri verzi, Copacii stinși de ierni au ramul potop de floare în livezi Suspină muntele în clocot, sudoarea lui pârâuri umflă, Izvorul vieții-n
ECOURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384984_a_386313]
-
Cu paienjeniș de gânduri Și au vrut să îmi ia viața De la mine-n multe rânduri. Că doar astfel trag nădejde Să-și găsească o scăpare În mânia lor aprinsă Ei năpăstuiesc popoare. Dar Tu-mi numeri pașii mei, Lacrimile pribegiei Le-aduni in val de mare Și în Cartea veșniciei. Și atuncea și vrăjmașii Se dau înapoi când știu Că-mi ții partea mea de vină Și că-Ți sânt chiar Ție fiu. Dacă mă încred în Domnul Și-n
PSALMUL 56 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383896_a_385225]
-
mult, Cartea de-nceput, Cartea Cărților Și-a străbunilor, Că i-am dat lăcaș, Suflet de ocnaș, În rugăciune De-a-i fi minune, Ca să-l învețe, Sfinte povețe. Iar pe drumul greu Pân' la Dumnezeu, Scară să-i fie În pribegie. Măicuța Sfântă, Ruga-mi ascultă, Mă-nvrednicește Și-nțelepțește, Când vin la Tine Cu rugăciune Pentru har frumos, Lumii de folos. De-o fi să plătesc Păcat omenesc, Dau vis pământesc Pentru rai ceresc Și soartă crudă, Pe rază sfântă De
RUGĂ MAICII DOMNULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384079_a_385408]
-
PRUT! Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului DE ANI DE ZILE TE AȘTEPT, FRATELE MEU DE PESTE PRUT! De ani de zile te aștept, Fratele meu, de peste Prut, Să te întorci din pribegie la mama care te-a născut... Mă amăgești de multă vreme și-mi cânți în doine că ți-e dor, Să calci câmpia părintească, să-mbrățișezi al tău popor. Eu pâine-am copt în vatra casei și prispa iar am
DE ANI DE ZILE TE AȘTEPT, FRATELE MEU DE PESTE PRUT! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383418_a_384747]
-
să îl dăm uitării! Dar văd că te-ai obișnuit, să fii străin lângă hotar... Iar pâinea s-a răcit pe masă și mama-așteaptă în zadar... De ani de zile te aștept, Fratele meu, de peste Prut, Să te întorci din pribegie la mama care te-a născut... Privește dară spre Apus să vezi pe frații ce te-așteaptă! Avem atâtea de făcut, apucă dar, calea cea dreaptă! Eu n-am să-mi pierd răbdarea, Frate, și am să coc și mâine
DE ANI DE ZILE TE AȘTEPT, FRATELE MEU DE PESTE PRUT! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383418_a_384747]
-
drumul, remarcându-se în toate domeniile. În anul 1941, la 12 ani, aflat cu familia sub ocupație sovietică, scapă dintr-o coloană de deportați. Războiul de eliberare se termină greu pentru basarabeni care, în 1944, sunt nevoiți să ia drumul pribegiei. Un lung și istovitor periplu prin orașe din România: Călărași, Râmnicu Sărat, Beiuș, Oradea, se încheie în Cetatea Episcopală, unde, sub protecția, încă influentă a episcopului de Oradea, familia este ferită de urmăririle Comisiilor mixte de repatriere. Studiază la Liceul
IN MEMORIAM: BORIS DAVID de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382978_a_384307]
-
Boris tăcerea a avut glas, „între sunet și lumină”, povara anilor l-au făcut nostalgic deși fiorul tinereții sufletești l-am regăsit mereu. Poemele sale reflectă viața așa cum o percepe poetul, un îndrăgostit de Eminescu, un păstrător al anilor de pribegie. Acid și critic, purtând încă durerea pentru BASARABIE, Țară râvnită, Țară sfârtecată... Prin Editura Mușatinia din Roman, Boris s-a dovedit prolific în creații, bucurându-se de noi apariții și ecouri pe măsură. Volumul de poeme „Postume vii”, ce îmi
IN MEMORIAM: BORIS DAVID de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382978_a_384307]
-
Mircea Matei Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Aș vrea să fiu anonimul care-ți lasă flori, Și gânduri bune sa-ți așez pe prispă, Aș vrea să fiu privighetoarea zorilor târzii, După lungi pribegii,întors acasă. Aș vrea să mă mai dezmierzi, Cu pipăitul mâinilor,prin păr,firave, Aș vrea să nu te mai întorci, Să stai,să-mi spui că mai rămâi. Aș vreas-aud iar glas de clopoței, În noaptea sărbătorilor de nea
AȘ VREA, DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383131_a_384460]
-
iubitor de neam și țară, un caracter inflexibil, un frate.” - își amintea poetul Adrian Păunescu. Nouă, Vasile Șoimaru ne-a dăruit cea mai profundă lecție de suflet românesc! Timp de peste 15 ani, cu o pasiune de nezdruncinat, a urmat drumurile pribegiei românești, prin ținuturi unde timpul părea că i-a uitat de tot pe români. Demersul său, izvorât din cel mai cald spirit patriotic, a pornit ca din întâmplare, din bucuria de a fotografia scene inedite de viață - cu oameni și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
sprintenă ca o fată mare” - o mașină Toyota, cu care mai călătorește și astăzi. Au rezultat 2 albume de fotografii inedite - mărturii ale unor realități istorice care i-au schimbat viziunea despre nostoitele aleanuri și dorul sufeltului românesc, încercat de pribegie... Cel de-al doilea volum a primit Premiul Academiei Române, cu ajutorul colectivului de readactori d ela Radio România Internațional - „prietenii mei, frații mei”!!! Dar, proiectul de suflet al lui Vasile Șoimaru rămâne Cotul Donului... Pe culmea dealului, când dau țăranii cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
Basarab, pseudonim literar) este invitatul meu în a ne destăinui fapte, întâmplări, realizări, dintr-o interesantă și exemplară viață de om. În anul 1941, aflându-se sub ocupație sovietică, familia sa scapă dintr-o coloană de deportați și ia drumul pribegiei: Boris avea 12 ani. Un lung și istovitor periplu prin orașe din România începe în primăvara lui 1944 odată cu spargerea frontului pe Nistru, la nici 15 ani împliniți: Călărași, Râmnicu Sărat, Beiuș, se încheie în Cetatea Episcopală a orașului de pe
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Basarab, pseudonim literar) este invitatul meu în a ne destăinui fapte, întâmplări, realizări, dintr-o interesantă și exemplară viață de om. În anul 1941, aflându-se sub ocupație sovietică, familia sa scapă dintr-o coloană de deportați și ia drumul pribegiei: Boris avea 12 ani. Un lung și istovitor periplu prin orașe din România începe în primăvara lui 1944 odată cu spargerea frontului pe Nistru, la nici 15 ani împliniți: Călărași, Râmnicu Sărat, Beiuș, se încheie în Cetatea Episcopală a orașului de pe
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]