370 matches
-
bolnav, pe fruntea căruia scria „Dați-mi un emetiral!“. Pe jumătate, e corect. În mare parte din setul 4 și în aproape tot setul 5, Andy se sprijinea în rachetă precum babele la poartă, în toiag. Pat McEnroe nu mai prididea cu pungile, pe care numărul patru mondial le umplea ca unul care zboară pentru prima dată cu avionul. Roddick poate avea scuze, dar meritele lui Andrei rămîn. La mingea de meci a adversarului, în setul 3, a reacționat ca Năstase
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
se vedea și cazul Iugoslaviei). Europenii, în special, fac mare tărăboi pe această temă, recunoscîndu-se în postura metecilor din Atena epocii lui Pericle, situație consimțită însă, în bună măsură, mai mult sau mai puțin explicit, deși liderii europeni nu mai prididesc să acuze S.U.A. de "unilateralism global", "absolutism", "simplism" etc. Ca orice societate liberă, America își are nebunii săi. Dar ea joacă un rol prea important în lumea de astăzi pentru a-și permite luxul nebuniei. Se spune că după perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
tipologie destul de largă a fenomenului. Mai întâi, să remarc că la noi toate lansările de carte sunt situate sub zodia excepționalului și sunt maratonice. Vorbitorii, inadmisibil de mulți și, de cele mai multe ori, situați în afara subiectului, adică a cărții, nu mai prididesc cu epitetele la adresa autorului. E inutil să reiau aici lungul lor șir, așa încât las cititorii să-și declanșeze fără reținere imaginația. Ca un prim model, cel mai răspândit, aș evidenția lansarea de carte tip miting. La ea participă activ un
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
fi operațională (pentru cei care voiau să facă ceva), nu i-a făcut, oare, să tresară ori nu a însemnat chiar nimic pentru bravii noștri aleși și guvernanți, așa de copleșiți de grijile neamului sau, mai curând, pentru că nu mai pridideau cu distribuirea pozițiilor în societate? Textul aprobat oferea un mijloc suficient de consistent pentru ca lucrurile să nu deraieze. * Dar mult mai semnificativ mi se pare faptul că problema înființării de partide politice pe criterii etnice a fost reluată și în cadrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
regulă, până când ajungem și la probele de costume. Rochia mea era toată de mătase cusută de mână, cu perle. Perle la gât, perle pe corset, mănuși de perle, o trenă colosală, pene, o minunăție! Cucoana care mă îmbrăca nu mai prididea să îmi spună: "Madame, please, mare grijă cu rochia, costă peste zece mii de dolari!" Eu, cuminte, zic "da, sigur" și să mă vezi cu câtă grijă mă mișcam, mă întorceam, de parcă făceam fiecare gest în reprize. Ei, și vine momentul
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ați înțeles, de-a lungul timpului, cu Ioan Holender? — Bine. Ne-am mai văzut prin jurii în ultimii ani. știu că eram la Barcelona, la Concursul Francisco Viñas, și tocmai ieșise cartea lui Dolfi. A văzut-o și nu mai prididea să se minuneze: "Cum, Viorico, ai făcut tu asta? și asta? și Klytemnestra? Cum de nu am știut eu?" Sincer, asta mă întreb și eu. și, de douăzeci de ani, tot nu știe ce am făcut... Eu nu port pică
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Bogdan, Niculina Mirea... Am făcut acolo Mignon, Favorita, Don Carlo, Aida. Toate se în tâmplau la Gaiety Theatre, privat, unde șef era un fost colonel, William O’Keilly, care adora opera! Când cântam Favorita, stătea în culise și nu mai prididea să îmi spună I love you, Vaiorica, when you sing O mio Fernando! Ani de zile am fost acolo, stăteam toți la același hotel, mergeam împreună la un restaurant italian, Nico’s, cântam romanțe. Într-o noapte, după ce am mâncat
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
planta cu pricina, a furnizat seul; ori de albina care și-a crescut, din nectarul aceleiași plante, fagurii din ceară. Și ziceți voi, după ce-ați poluat cu termocentrala care eliberează o energie fosilă, aceea de care Natura nu mai prididește să se descotorosească ascunzând-o cât mai adânc, În petrol, cărbuni ori gaze (à propos: ați găsit că-i mai „economic“ să vă Încălziți cu ele, decât cu căldura reziduală a termocentralei...), ziceți deci că hidrocentrala furnizează o energie curată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Nicu pentru apa minerală: Ori de unde ar fi luată, ea e o singularitate, având același biocâmp, care astfel poate ajunge și pe placul moldoveanului, și al ardeleanului, și al munteanului, adunându-i laolaltă; pare-mi-se că prietenul Nicu nu prididește să promoveze acest lucru. Tot despre memorie fiind vorba, eu, picătura de apă, nu uit pe nimeni dintre cei Întâlniți pe unde am hălăduit: factori fizici chiar, precum vreo radiație, vreun câmp magnetic ori chiar electric; iar ființele Îmi Împrumută
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vină oricând, deoarece aveam o mătușă care dădea camere și cu ziua. „Cu patruzeci de euro pe zi“, am zis mai mult în glumă, ca să văd ce efect are un preț atât de mic asupra unei persoane care nu mai prididea cu inventarul averilor. „Atât de scump!“, a exclamat cu glasul sugrumat de mirare Carlota. Și susurul izvoarelor din piscină a încetat brusc. Jurnal de spital În orașul F., un spital al cărui director e liberal capătă de la buget mai mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
spună ce poate primi pentru un dolar. I s-a spus: o supă și o friptură. Aducându i-se friptura i s-a spus: știți, s-a modificat cursul dolarului. Veți căpăta și o prăjitură. Banca Națională nu mai putea prididi cu emisiunea de hârtie, Încât pe bancnota de un miliard, ștampila pur și simplu 20 de miliarde. După 1923-1924, statele au Început să revie la etalonul aur. În 1928 revenirea era generală. Cazul cel mai tipic a fost cel al
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
dată. Dar aici, În parcul acestui oraș nu se poate sta, În primul rând din cauza muștelor. Scurtăm deci șederea. Pe o stradă laterală, Întrun mic local e o Îmbulzeală nemaipomenită pentru Înghețată. Doi vânzători greci, roșii și extrem de nervoși, abia prididesc cu executarea 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 109 comenzilor. Noroc că se ceartă de zor În limba lor pe care nu o Înțelege nimeni. Sunt singurii cetățeni pe care i-am Întâlnit dând semne de mare
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
unu’ n-ar ține-o pe arătarea asta jegoasă nici ca să-l spele pe picioare. Păi uite că nu era chiar așa. La o astfel de remarcă nu m-aș fi așteptat decât poate la văru’ Laur, care nu mai prididea să-l gâdile pe stăpânul nostru cu moarte țiganilor și hoților și heil Hitler, iar pe de altă parte nu-l considera mai ceva decât cretina de nevastă-sa, care ei asta sunt, vere, o familie de slugi, care ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aibă de cheltuială. * Andrei ne mai Încuraja, să mai avem răbdare, om Încurca-o noi Într-un fel până la urmă, dar până atunci trăgeam din greu cu găleata de apă lângă noi. Vara Își intrase În drepturi și nu mai pridideam turnându-ne găleți de apă În cap, În timp ce moș Victor ne tot zorea. Adevărul e că nu se cunoștea mare lucru din ce făceam trei inși de dimineața până seara. De pe o zi pe alta, tuburile erau Încărcate În camioanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ivesc la tot pasul. E marfa statului, bineînțeles, numai așa ceva cară ei, și Rabele astea pe care le birjăresc tot ale statului sunt. Păi toți suntem ai statului, nea, de pe urma lui trebuie să mâncăm cu toții, și totuși ei nu mai pridideau arătându-ne cât riscau și cât or mai avea de alergat până să găsească clienți pentru ce le vindem, deși În privința prețului ne Înțelesesem pe drum. Era stabilit când ajunsesem În curte, iar o sută cincizeci de lei sacul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
asta. * E mare Timișoara asta. Ori unde eram prea obosit și hăituit de tot felul de presimțiri frământate laolaltă cu atâta vorbărie, mi se părea că nu se mai termină, că nu mai ajungem odată la Pepino ăla. Nu mai pridideam tălmăcind și răstălmăcind și punând la cale istoria vieților noastre, nu se mai linișteau gurițele noastre deloc deloc deloc, iar după ce am coborât din tramvaiul ăla am mai avut destule de povestit cât am mers printre niște blocuri În construcție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și cine mi-o fi luat locul? Am dispărut la fel ca Pepino, atâta că Pepino e cm n-ar fi trecut niciodată pe-aici. Un damf de părăsire și paragină plutește prin tot țarcul ăsta, măcar că noi nu mai prididim câteștrei să-i ținem locul titularului pe lângă Steluța. În sfârșit, bine că Într-o bună zi mi-a dat prin cap să pun la baie unicul nostru bec și-am găsit În spatele closetului un borcan cu cânepă Îndesată printre garnituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
s-a Întors tocmai de la București cu sticla asta de vin cu care ne cinstim acum, cu Eugenii și Mentosane pentru Florinel, și dropsuri, da, ce răsfățat e brotacul ăsta răpănos, cu cine mai știe câți tați care nu mai prididesc să-l Îndoape cu toate bunătățurile de pe lume, oh, vai de pula noastră, părințele, că numai și numai din cauza ta. Și până la urmă cu ce-i el de vină? Gândește-te numai, dacă te-o duce dovleacul ăla de căpățână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
foame când ne-am trezit puțin până-n prânz, dar nu mai era timp s-o deranjăm din nou pe Mioara. Și așa azi-noapte Pepino muncise din răsputeri trăgând de Carol ca să-l Împiedice să se ducă la ea; abia mai pridideam fiecare cu câte o sticlă din băutura femeii, care la o adică Înfiase brotacul ăla jegos până i s-o face Steluței să se Întoarcă acasă, iar Carol zor-nevoie că urcă la ea s-o fută. După ce am prăduit până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am trezit până-n București. Somnul adânc parcă-mi extirpase stomacul, dar mă refăcuse pe deplin. Deja mă orientam cu ochii pe jumătate Închiși și cu toate simțurile amorțite prin mulțimea Întâmpinată pe peron de rude și prieteni ce nu mai pridideau cu Îmbrățișările scăldate În lacrimi de bucurie, că-i văd Întregi și vii acolo-n Gara de Nord. La fel de vie o fi fost și rana mea din stomac după cum o simțeam zvârcolindu-se și zvâcnindu-mi până-n capul pieptului. Nu scăpam din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de prințișor mulatru, legitimându-se la nevoie cu certificatul ăla eliberat de Ministerul Sămătății, fără să supere pe nimeni, drept pentru care toată lumea se Împiedică de el. Și mie și părințelului ne stătea În gât, iar moș Victor nu mai prididea gonindu-l și lăsând vorbă că-i rupe picioarele dacă-l mai prinde pe bătătura lui și-l dă olog pe mâna lui Cosmescu. Și matahala aia de tac-su să-i ia gâtu’, În vreme ce mă-sa nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai suntem așa tineri, dar nici până Într-atât de bătrâni. Venise În sfârșit vremea să ne luăm În serios și să fim cât de cât În rândul lumii. Nu era totuși deloc ușoară meseria aia, pe care nu mai pridideam Învățând-o de dimineață până noaptea târziu fără să se lipească de mine mai nimic, de n-aș fi avut mult până să consimt și de astă dată de bunăvoie că nu mă duce capul. Articolele pe care le scriam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
atât cât la fiul nostru Gabriel. El intrase În familia noastră și-n viața noastră de zi cu zi. Până Într-atât pătrunsese În inimile noastre, că-l urmăream pas cu pas și cu sufletul la gură și nu mai pridideam comentându-l pe acest justițiar inteligent, capabil de răsturnări din cele mai spectaculoase. Tocmai apăreau fundații de caritate și societăți de taximetre care purtau Însemnele trustului Restoiu. Prin tot orașul se strângeau semnături pentru revendicările propuse de gazetele lui. Ideile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
162, biruiau la Rahova, însă Plevna nu cădea. Într-o zi, o bombă: ziarul lui Frédéric Damé, Națiunea română, publică o telegramă din T. Măgurele cum că Plevna a căzut. A fost ca o scânteie electrică. Mașinile tipografice nu mai pridideau ca să tragă, publicul asedia intrarea tipografiei și cerea foi, instantaneu se scot drapelele, grupurile de manifestanți se succed ca valurile mării, orașul este în delir. Însă, după câteva ore, o știre sinistră străbate mulțimea: știrea ziarului Națiunea română nu era
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ceva. Doar foarte puțini dintre noi au reușit să-i descopere persoana dinăuntru și să îi arate iubirea nelimitată și necondiționată. Însă acum ești destul de mare și de matur pentru a o respecta. Uită-te la ea cum nu mai prididește cu treaba, numai pentru a te bucura și pentru a te simți tu bine și vezi cât de rar zâmbește. Aproape niciodată. Însă, atunci când o face, se bucură cu toată ființa și pentru cele mai mărunte momente de fericire pe
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stamatoiu Diana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2322]