KorAP: Find »[drukola/base=prietin & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 8 >

182 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

să se gândească. Din vreme în vreme ridica fruntea; aștepta parcă să treacă cineva. Dar tăcerea uliții se prelungea. Se strecură într-un târziu în casă. Frații mai mici veniseră de la lucru și dormeau; Sanis încă nu-și părăsise pe prietinul său din colț, iar maică-sa tot cu penele se năcăjea în mijlocul odăii, clipocind de somn. O întrebă cu glas obosit: Unde-ai fost, Haie? Da’ ce, azi e zi de sărbătoare?... Haia nu răspunse; începu să se dezbrace încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Într-o zi, Haia sosi gâfâind, gătită, cu părul luciu mirosind ușor a gaz, ca totdeauna. Era cu fundă roșie la gât și cu bluză nouă, trandafirie. Tudorița cosea la o bluză, cu luare-aminte, și își ridică domol ochii spre prietina ei. — De ce te-ai gătit așa? zise ea încet. —Așa, ca să fiu frumoasă... zise tare, râzând, Haia. Și se așeză pe pat, alăturea. —Hm. Ți-i drag poate cineva... Fata lui Sanis simți două priviri, care dintrodată aveau o lucire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
uiți așa la mine? zise deodată Tudorița, ridicându-se în picioare. În glas i se deșteptase un fior de mânie. —Poate te superi? întrebă Haia arătându-și dinții. —Haie! strigă deodată Tudorița privind-o țintă. Tu nu-mi mai ești prietină. Văd eu bine că nu-mi ești prietină... Vii să mă spionezi... Pe urmă umbli cu poșta prin toată mahalaua... Stăi, stăi, nu vorbi, că te-am înțeles... Acu văd și din ochii tăi... Tu ai spus la toată lumea! Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-se în picioare. În glas i se deșteptase un fior de mânie. —Poate te superi? întrebă Haia arătându-și dinții. —Haie! strigă deodată Tudorița privind-o țintă. Tu nu-mi mai ești prietină. Văd eu bine că nu-mi ești prietină... Vii să mă spionezi... Pe urmă umbli cu poșta prin toată mahalaua... Stăi, stăi, nu vorbi, că te-am înțeles... Acu văd și din ochii tăi... Tu ai spus la toată lumea! Tu ai răspândit vorba, ș-acu toate femeile se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
spus la toată lumea! Tu ai răspândit vorba, ș-acu toate femeile se uită la mine, mă pândesc și mă cercetează... Să-ți fie rușine, Haie! Eu am avut credință în tine și tu te-ai purtat ca o mizerabilă. Așa prietină mi-ai fost?... Fata lui Sanis privi întăi în pământ. Cercă pe urmă să zâmbească cu stânjenire, apoi își ridică hotărâtă fruntea, și între ochii lucitori i se încreți o dungă ușoară. —Și ce vrei de la mine? strigă ea deodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
în suflet la mișcarea din ulița îngustă. Toate fețele erau vesele; straiele murdare dispăruseră; copiii vioi, cu pălării adevărate în cap, făceau zarvă și se jucau cu nuci în tocurile scobite la marginea șanțurilor; daruri de turtă dulce treceau de la prietin la prietin. O tinereță bucuroasă izvora, furnica în toate părțile pe uliți. Până acum flăcăuașii aceștia palizi lânceziseră în odăi umede și murdare, plecați asupra acului, bătând încordați cu ciocanul, trudindu-se în toate meseriile, săraci și umiliți; iar acuma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
la mișcarea din ulița îngustă. Toate fețele erau vesele; straiele murdare dispăruseră; copiii vioi, cu pălării adevărate în cap, făceau zarvă și se jucau cu nuci în tocurile scobite la marginea șanțurilor; daruri de turtă dulce treceau de la prietin la prietin. O tinereță bucuroasă izvora, furnica în toate părțile pe uliți. Până acum flăcăuașii aceștia palizi lânceziseră în odăi umede și murdare, plecați asupra acului, bătând încordați cu ciocanul, trudindu-se în toate meseriile, săraci și umiliți; iar acuma umblau încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
din cap. E adevărat nebună! Îi trebuie frânghie și sopon, altceva nimic nu-i trebuie... Sanis, sara, asculta tânguirile nevestei și da tăcut din cap. Aștepta o vreme, se uita pe sub sprâncene într-o parte, și se ducea tropăind la prietinul lui, Făluță. —Haie! tatu-tău se supără! strigă într-un rând Rifca. —Poate să se supere. Toată lumea vorbește și te arată cu degetul. Rău ai s-ajungi! Poate să m-arate! Ce? am tăiat punga cuiva? Am omorât pe cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
feciorii palizi. Se duceau la oaste feciorii lor; se duceau în alte târguri; se duceau spre întunericul acela, spre ocna aceea, la care se gândeau de multe zile, de multe luni, cu carnea încrâncenată pe ei. Ș-o femeie, o prietină, întoarsă c-o lumină de bucurie, chemă pe Rifca la cerdac și-i vorbi lămurit, cu ochii mari, dând încet dintr-o mână: —Rifcă! de-acu ai scăpat, de-acu toate s-au sfârșit... S-a dus feciorul lui Vartolomei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Vartolomei!... Îl ia cu trenul și-l duce tocmai la Focșani... Trebuie să vie și el la gară... Trei ani are să facă oaste!... Rifca se înălță, cu ochii bucuroși și neîncrezători asupra vecinei. Nu-i venea să creadă. Dar altă prietină aduse vestea în gura mare; și nevasta lui Sanis bătu din palme și își dădu ochii peste cap. Se duce? Știți voi că se duce? Știți voi că se duce?... Și-și întoarse râzând capul cătră Haia, care izbucni pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
mai înviorară. Începu și el a spune câte ceva, despre alt boier și despre altă moșie, de unde venea, lăsa apoi pe moș Nastase să vorbească și privea pe fată, și se simțea în bordeiul acela ca-ntr-o casă a unor prietini. Pe la toacă apoi, ieșiră din bordei și porniră la curte. Fata îi petrecu o vreme cu ochii din prag. Se gândea că drumețul poate să plece iar înainte în pribegie, dacă n-a putea rămâne la curte, și pe la bordei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
oameni buni! Abia v-ați întâlnit și vă și uitați urât unul la altul. —Moș Nastase, zise blajin Niță punându-și buzduganul în glugă, ai spus o vorbă bună... Eu n-am cu nimenea nimic și-s bucuros să fiu prietin cu oricine... În sufletul meu nu-i dușmănie. Să fii tu prietin cu mine? strigă Faliboga mânios. Apoi începu a râde arătându-și știrbăturile. Măi Niță, strigă el, frumos buzdugan ai!... Cu așa tovarăș poți trece fără grijă prin lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
la altul. —Moș Nastase, zise blajin Niță punându-și buzduganul în glugă, ai spus o vorbă bună... Eu n-am cu nimenea nimic și-s bucuros să fiu prietin cu oricine... În sufletul meu nu-i dușmănie. Să fii tu prietin cu mine? strigă Faliboga mânios. Apoi începu a râde arătându-și știrbăturile. Măi Niță, strigă el, frumos buzdugan ai!... Cu așa tovarăș poți trece fără grijă prin lumea asta. Măi Niță, eu tot am să beau cu tine o ceașcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
prețul murgului N-aflai gustul vinului... Cu glasul răgușit și cu ochii arzători ațintiți asupra Ianei, Faliboga mai mult rostea trăgănat decât cânta. Bău iar cu sete o cană de vin, după aceea strigă cătră Niță Lepădatu: —Măi Niță, măi prietine! vezi tu pe muierea asta?... Eu cu dânsa am hoțit, măi! Câte ape am coborât, câți codri am străbătut și prin câte locuri pustii am rătăcit... nici nu mai țin minte... Am fost, măi băiete, și prin Dobrogea, și prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
miazăzi la miazănoapte - năvăliră nourii ninsorilor. Și o furtună, venită de la mările înghețate, începu a purta roiurile de fulgi. Iarna porni cu viscol. Faliboga veni prin întuneric la șopronul lui Niță: Începe iarna ca nealtădată, zise el; semn rău, măi prietine!... Dă, răspunse flăcăul, iernile-s grele, și noi suntem în mâna lui Dumnezeu... Ți-i bun cojocul? ai opinci largi?... te-i întoarce și tu cu spatele la ea și-i lăsa-o să treacă... Apoi altceva ce-i de făcut?... răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
merge mai departe, din punct de vedere al libertății grafice. Pe cartea lui poștală, badea Toma înșirase rândurile întăi în lung, pe urmă în lat, după aceea prin colțuri; pe urmă stropise cuvinte pe orice ostrov alb al cartonului. Trei prietini vânători, adunați anume în sobor, au avut nevoie de două sticle de vin bun ca să lege întrucâtva aceste părți împrăștiate ale gândirii lui Toma - care gândire de altfel era unitară și logică. A treia sticlă, prietinii au întrebuințat-o la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
alb al cartonului. Trei prietini vânători, adunați anume în sobor, au avut nevoie de două sticle de vin bun ca să lege întrucâtva aceste părți împrăștiate ale gândirii lui Toma - care gândire de altfel era unitară și logică. A treia sticlă, prietinii au întrebuințat-o la două pasagii, devenite dificile din pricina unui alt sistem personal al lui badea Orășanu. Anume, Toma nu socotea totdeauna necesar să cumpănească un cuvânt rostit - cu o grupă armonică de semne. După cum, în sinea lui, pretindea răvașului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
paznic vă rog mai aduceți otravă pentru lupi Greu de descurcat a fost rândul al cincilea: încarteluia licsan drumachi donuses crie Cu oarecare stăruință - după ce s-au fost vestit cu telegramele și s-au adunat în acel sobor la Sibiu - prietinii vânători n-au acceptat decât pe jumătate că badea Toma ar fi pretinzând cum că „nici în cartea lui Alixandru Machedon nu se scrie“ așa întâmplare ca a lui Culi. Al doilea pasagiu, cu toată osârdia domniilor lor, a rămas până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
târzie vreme. Am în mine altceva. Atunci a oftat de lângă icoane nana Floarea, murmurând mai mult cătră sine: — Ah! durerea lui e pentru biata Ana, fie-iertată... S-a făcut tăcere. S-a auzit ornicul, tic-toc-tic, grăbindu-se zadarnic. Cei trei prietini s-au uitat unul la altul. Ieronim Dragu și-a pus un deget la tâmplă, apoi a scos din buzunarul blăniții cartea lui badea Toma și a adus-o aproape de ochi. — Asta este, a șoptit el. „În vremea când i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
întrebi? ai avut nevoie să mă mai duc și în altă parte? Nu. Te întrebam așa. Mă gândeam că poate te-ai oprit în Laz. Nu m-am oprit. Ce este în Laz? Nana Floarea a zâmbit: — Am acolo o prietină, care trebuia să-mi aleagă și să-mi cumpere niște bumbac. Este una Serafina Burlă - bătrână ca și mine. Iar lângă Serafina Burlă, stă femeia aceea care crește pe feciorul tău. — Nu m-am oprit, mamă, în Laz. Am poposit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
atunci să știi că aceleia îi zice Nastasia și soțul ei e slujitor la notăraș. Are el puțină simbrie; le pare bine de ce le mai dau eu, pentru copil. Dar, cum ți-am spus, lângă casa acestei Nastasii, trăiește o prietină a mea, Serafina, care-i văduvă. Am fost bune prietine în tinereța noastră și nu era zi să nu ne vedem. Soțul ei a pierit în bătălie la țara Italiei; i s-a întors de acolo numai numele. Se ofilește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
ei e slujitor la notăraș. Are el puțină simbrie; le pare bine de ce le mai dau eu, pentru copil. Dar, cum ți-am spus, lângă casa acestei Nastasii, trăiește o prietină a mea, Serafina, care-i văduvă. Am fost bune prietine în tinereța noastră și nu era zi să nu ne vedem. Soțul ei a pierit în bătălie la țara Italiei; i s-a întors de acolo numai numele. Se ofilește și ea acolo în Laz - și lucrează. Se pricepe la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
și nimeream. Vinovat, mamă, nu mă simt cu nimica. —Vai, Culi, dar eu nu te învinuiesc pe tine. Vinovată sunt eu că nu ți-am vorbit înainte de a te coborî tu la Sebeș. Rămâne pe altă dată. Ori va trece prietinul nostru badea Toma și mi-a aduce el ceea ce-mi trebuie. De asta să nu te superi tu, Culi. Să fii numai sănătos și să izbândești tu, în iarna asta, s-aduni zece pielicele. Cum va fi oare prețul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
să lași în sama mea teascurile și jderii, și să-mi spui ce nu mi-ai spus. — Ce nu ți-am spus? —Trebuia să-mi spui ceva și am uitat și eu. —Ba eu n-am uitat. Această Serafină Burlă, prietina mea, are o copilă pe care o chiamă cum am arătat eu- și ea îmi poate aduce știre despre Octavian, dacă-i nevoie. Cum va fi ceva, se roagă de un călător care suie la deal, se anină în căruță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
când s-a dus sluga. Culi a băgat deodată de samă că Onu și căruța lipsesc. Văzând el asta și gândindu-se la feluri de feluri de întâmplări, s-a pornit în ziua de Sfântu Ion, peste Valea Mare, la prietinii lui din Braniște. Acolo a găsit bună-pace. Aproape de casa prietinilor lui, niște căpâlnari și niște lăzureni întemeiaseră tabără, fiind ei acolo în cheile Frumoasei de zece săptămâni, bătând cu țapinile și descâlcind închisorile plăviilor. I-a părut bine că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]