131 matches
-
pe toată planeta, constituind componentele de bază ale principalelor ecosisteme. Grupează angiospermele cel mai puțin evoluate, care au derivat din Bennettitales (grup de gimnosperme fosile), la care a apărut floarea bisexuată. Plantele din această unitate taxonomică au unele caractere de primitivitate: De la tipul lor de gineceu pclicarpelar și apocarp, li s-a dat și numele de Polycarpigenae. Din această subclasă fac parte, în succesiune filogenetică, ordinele: Magnoliales, Piperales, Aristolochiales, Nymphaeales, Ranunculales, Berberidales și Papaverales. Vor fi abordate următoarele: Cuprinde numai specii
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
cu învelișuri florale reduse (număr mic de piese florale), sunt considerate ca derivînd din Magnollidae. Majoritatea au flori unisexuate, dispuse monoic sau dioic; florile mascule sunt așezate în amenți, iar cele femele alcătuiesc inflorescențe diverse. Deoarece au unele caractere de primitivitate, au fost considerate uneori ca fiind cele mai inferioare dintre dicotiledonate. Aceste caractere sunt, totuși, de origine secundară, ca rezultat al adaptării ulterioare la condițiile de mediu. Din această subclasă fac parte ordinele: "Trochodendrales", "Hamamelidales", "Urticales" ("Morales"), "Cassuarinales", "Fagales", "Myricales
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
cu numeroase ovule dispuse parietal. Sunt răspîndite mai ales în regiunile tropicale și subtropicale, mai rar în zonele temperate. Cuprinde ordinele: Dilleniales, Theales, Violales, Capparales, Salicales, Begoniales, Cucurbitales, Malvales, Ericales, Ebenales, Primulales. Cuprinde plante erbacee sau subarbustive, cu caractere de primitivitate (au traheide scalariforme în xilem). Florile sunt mari, bisexuate și heterochlamidee, cu petale mari, care le dau valoare ornamentală. Androceul este format din stamine numeroase, cu disc nectarifer intrastaminal, iar carpelele sunt libere. Fructele sunt polifolicule semicărnoase, cu numeroase semințe
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
grimase, își dădea ochii peste cap, clipea amețitor, stătea în șpagat, și, în cele din urmă, se târa. Vera Mantero aduce cu ea spiritul lui Josephine Baker, incandescența unei dive care-și explora sexualitatea cântând despre dorul de Africa, despre primitivitatea arhetipală și legătura cu o tradiție încorsetată în prejudecăți și clișee. Mantero captează angoasa și sfâșierea pe care Baker le învelea în exotismul atât de prizat în Parisul anilor ˈ30. În Un lucru minsteiros, a spus e.e.cummings</em
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
citi „dezvăluiri curajoase" este atât de mare încît publicul se lasă amăgit de fapte, uitând să mai cerceteze retorica epicii în efectele ei mai adânci, acolo unde dichisirea realității, prin apriorismul modelelor sociale închise, nu mai acționează, ci dezvăluie doar primitivitatea concepției epice. „Istoria unei ciume nu e pasionantă", scrie Petrini. „Scene monotone de oroare și cifre statistice despre hecatomba în care au pierit milioane de ființe umane." El observă că ochiul dramiafcurgu-lui, în Romeo și Julieta, se îndreaptă spre soarta
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
grup aparte de vertebrate, cele mai primitive dintre vertebrate. Dar, pentru simplificare, să adoptăm concepția celor ce îi numesc pești. Sunt niște creaturi cu corpul lung, cilindric, ca al țiparilor, dar cu un schelet cartilaginos, având și alte caractere de primitivitate care îi așează la baza arborelui filogenetic al vertebratelor. Particularitatea lor definitorie o constituie lipsa maxilarelor (de unde numele mai vechi dat grupului, acela de Agnatha - „fără fălci”). Gura lor este circulară, semănând cu o ventuză cu mai multe rânduri de
Misterele corpului uman: Secretul celui de-al treilea ochi () [Corola-website/Journalistic/105179_a_106471]