6,020 matches
-
cu totul redusă. Atitudinea fundamentală a eului liric este aceea de empatie, de identificare cu lumea, într-un elan perceptiv care caută să capteze întregul edificiu al realului, în aspectele sale deconcertante, dar aproape exclusiv prin intermediul simțurilor. Comuniunea cu lucrurile, primordială pentru lirica lui Emil Brumaru, poet al vitalității restrânse și al extazului perceptiv, este dublată de instinctul său ludic, prin care se înscenează tablouri ale lumii făpturilor naive, într-o scriitură de o extremă naturalețe, seninătate și candoare. S-a
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
Emil Brumaru este naiv știind că este naiv, vrând să fie naiv, bucurându-se că este naiv�. Este vorba, cu alte cuvinte, de o naivitate calculată, premeditată, regizată de un poet iubitor de ambianță, pentru care atmosfera lirică este elementul primordial al înscenării poetice, liantul care favorizează agregarea stărilor de spirit și a trăirilor evocate. Trecut, de Eugen Simion, în categoria poeților fanteziști și ironici, Emil Brumaru apelează, și în volumul Cântece naive, la o tematică așa-zicând minoră, cu obiecte
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
cîine sau clovnul de jucărie din vitrină pentru că evadările din sinele constrîngător reclamă ritualuri inițiatice complicate, perfid inocente (Clara și Walter), leșinuri prin locuri "blestemate", aplicarea unui "tratament fabulatoriu" în lumi artificiale: bîlci, cinematograf sau panopticum, abluțiuni în noroiul izbăvitor, primordial. Corect afiliat de către Ov. S. Crohmălniceanu direcției literare Kafka, Robert Walser și Bruno Schulz, nu sînt de neglijat nici unele explozii poetice cu semnificație întîrziată în Bacovia, B. Fundoianu, L. Dimov și mai ales în proza lui M. Cărtărescu din Orbitor
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
venit cu colega ei la plajă ca de obicei, s-a dezbrăcat de tot, s-a lungit felin lângă mine și mi-a arătat cu vechiul gest al Evei - un ou! Chiar că n-am înțeles la ce-i folosea primordialul "palat de nuntă și cavou", până nu mi-a explicat că gălbenușul este cel mai apreciat șampon al blondelor naturale. Zis și făcut: către amiază, cu nevinovata viclenie a fetei ce se știe admirată și dorită, a dat numai pentru
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
unei muzici corpusculare din care iau trup inaudibile sunete - roi migrînd spre absentele timpane ale trecutului - vibrații de super-corzi ce înveșmîntă umbra din mai adînc de dincolo și de departe în golul uriașei chitare de praf stelar în care energia primordială izbește ca un vițel dat la supt - frînghii ce ne țin pe dinlăuntru încleștați într-o leneșă dezlegare de zdrențe muzică - fanoane atîrnînd de pe buza de sus a Balenei-Univers ce ne soarbe din oceanul duratei și-i devenim hrană și
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
mai îndepărtate, colorîndu-i apoi sorii, supernovele și galaxiile pe baza unor formule matematice pe care computerul le asociază unei anumite temperaturi, mase, densități etc., inaccesibile ochiului uman sau lentilei telescopice, prozatorii și cititorii-constructori virtuali produc viziuni fantasmatice ale unei realități primordiale pe care mai mult o intuiesc fără a-i cunoaște întregul." Distanța față de sistemul literar tradițional nu ar fi totuși de nestrăbătut, mai mult, cartea susține ideea de a concepe întreaga literatură scrisă pînă acum ca un uriaș aparat hyper-textual
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
în urmă, după spectaculosul furt al Miericeanei de către vârvoreni prin săpături istovitoare undeva sus, în cumpăna apelor, făcute într-o singură noapte. Frecventasem cu pasiune în studenție conferințele cu exemplificări pe bandă de magnetofon ale profesorului universitar Nemescu despre "sunetul primordial", despre "arhetipurile sonore", constatând și atunci că, spre limita de jos a audibilului, percepția o facem în cele din urmă cu bronhiile în vibrație, ca atunci când sună o locomotivă chiar lângă tine. "Mmm"-ul acesta se regăsește și în sunetul
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
este o competiție este o stare și numai cine constienizeaza acest lucru poate îndeplini corect și frumos ceea ce numiți voi post ,postul are mare rol,unu pentru despatimire,alungarea diferitelor stări sufletești și trupești,si mai ar fi un aspect primordial”nu judecă “,sper să luăm aminte și să avem o vedere clară și nu să gândim fiecare după cum vrem ,aceste lucruri sunt foarte clare și foarte simple dar complexe pentru cine vrea să arunce cu noroi în semeni săi”nu
Încă un cuvânt despre post by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82558_a_83883]
-
otrăvitoare. Cvasinaturalist. Ave Eva. Mersul ei în buiestru, de haute couture, printre cei ce așteaptă tramvaiul, îi face brusc invizibili. Nu mai e nimeni în stație, au dispărut cu toții, ginșii ei tratați plesnesc sub colosala presiune a sfidătoarelor fese. Rotundul primordial, anulînd totul în jur. Ea. Instaurîndu-se, o secundă, cu de la sine, împărăteasă a lumii. După ce-a trecut, stația se reface, dar se clatină, amețită încă de efluviile Givenchy-ului ei scump. Sub tutela lui Lovinescu, în climatul de civilitate și
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
separă. Nu e vorba de conotații erotice vulgare, cum s-ar putea grăbi unii să creadă, ci de o diferență de potențial a ființei mult mai subtilă și, pentru a spune astfel, mult mai dramatică: natura separației lor este una primordială, ca și cum s-ar raporta la specii diferite de absolut. În cazul particular al lui Valerian, prezența Mirelei alături de el genera un fel de vibrație magnetică, însoțită de o grabă tulburată în toate mișcările vieții, resimțite ca pulsații sau tresăriri celulare
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
în contra orei fatidice, a nepăsării generalizate. Din „gânduri frământate cu lacrimi”, din silențioasa solitudine se naște acea nevoie de armonie și lumină, de regresiune spre edenul prunciei și pavăza în fața agresivității timpului, irepresibila sete de puritate ca perenă întoarcere la primordialul izvor al mitopoiezei: „pe pânzele albe ale destinului/ dăltuind flori-de-nufăr/ îngemănate cu flori-de-colț/ încrustate pe sufletul meu/ ce plânge după nostalgia fulgilor/ și a zăpezii dintâi“ (Tainică amintire). Există mereu un filon elegiac de amintire leopardiană și eminesciano-nichitiană în același
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
care călcam/ râzând de ceea ce era mistuit,/ prin ființa mea ce ardea cu trufie/ în fața ochilor tăi./ Lumea era doar imaginea/ pe care-o puteam vedea intermitent/ la lumina flăcărilor/ ce-mi treceau prin sânge/ când te căutam.” Referirea la primordial presupune convingere, iar asumarea în sine fiind urmare a unei arderi deja proprii. Ceea ce se desprinde în evidență este ființa în sine, lăuntrică, acel ego care are un auto-dramatism poate predefinit/sortit, dar din care nu este nicidecum exclusă pluralitatea
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
mult rostit în ultimul timp, este tocmai acea particică foarte importantă, indispensabilă vieții, acel liant care face legatura directă intre viețuitoare și Dumnezeu? De la furnică la pisică și de la maimuță până la om, fiecare viețuitoare deține conștiință. Adică, deține acel element primordial care o ține pe vecie legate de divinitate și Dumnezeu. Mai nou, după nenumărate cercetări, oamenii de știință ajung la concluzia că, aceasta conștiință a viețuitoarelor, este independenta de corpul fizic, putând exista și acționa chiar și separat de acesta
CUGET, DECI EXIST… CHIAR EXIST? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380807_a_382136]
-
vizionare ale lui Cervantes. Astfel, Scurtă istorie a umbrei este în același timp o impresionantă istorie a imaginii, a imanenței și a transcendenței ei, și o lungă istorie a umanității, a ideilor, a mentalităților, a mitologiilor și a credințelor, de la primordiala fosă platonică și pînă la postmoderna bosă publicitară. Tot în felul acesta stau lucrurile și cu Instaurarea tabloului. Acestă sintagmă, cu un sens atît de pregnant afirmativ, este, în profunzimea ei, un fel de carte a genezei; la scară mică
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
practică, relația dintre partid și serviciul secret era mai complicată. Personal, cred că Securitatea ajunsese, cu vremea, să domine totul. Nici măcar promovările pe linie de partid n-aveau loc fără avizul ei. Textele ideologilor au jucat în permanență un rol primordial. Cine a avut răbdarea să urmărească metodele de lucru ale comuniștilor, va observa cu ușurință tactica adoptată: fiecare acțiune brutală era nu doar atent pregătită, ci și anunțată dinainte, cât se poate de răspicat. Răsfoind presa anilor patruzeci și cincizeci
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
travaliul dumnezeiesc al celor doi artiști, Nadj și Barcelo, de a se naște, de a ieși din lut, de a veni în fața noastră cu un ușor aer burlesc, misterios. Amîndoi încep să muncească lutul. Un balet al gesturilor multiple, primare, primordiale. Tăcere. Numai zgomotul ustensilelor care muncesc argila roșie. Un început. O dinamică. Imagini în mișcare, tablouri vivante care se construiesc și se deșiră amețitor. Un discurs vizual care vorbește despre materie și forța ei. Corpurile ies din argilă și sfîrșesc
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
Astfel de grupuri provin din triburi care, legate prin relații de familie, se transformă într-o suprafamilie - grupurile etnice erau suprafamilii endogame, ce trăiau pe un anumit teritoriu. Invențiile culturale ale descendentei lineare și exogamia descendentei au permis extinderea modelului primordial de organizare socială la comunități mari. Astfel, descendentă comună a fost parțial fictiva din cauza migrației, cuceririi și exogamiei. "La fel ca în grupurile de rudenie mai mici, înrudirea era de ajuns de reală pentru a deveni baza acelor sentimente puternice
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
membrii nu se întâlnesc și unde aceste comunități sunt imaginate. Apoi: cum pot ști eu că solidaritatea mea cu străinii care întâmplător vorbesc aceeași limbă are baza genetică? Un susținător al primordialismului cultural, Clifford Geertz 33, susține că un atașament primordial provine din daturile asumate, precum cultură, relațiile de rudenie, contiguitatea, comunitatea religioasă în care te naști, limba pe care o înveți: "Pentru fiecare persoană din fiecare societate, aproape în fiecare moment, unele atașamente par să provină mai mult din sentimentul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Pentru fiecare persoană din fiecare societate, aproape în fiecare moment, unele atașamente par să provină mai mult din sentimentul unei afinități naturale - unii ar spune spirituale - decât din interacțiunea socială". Apariția conștiinței politice moderne cu statul în centru stimulează sentimentele primordiale. În aceeași notă, Steven Grosby 34 arată că "grupurile etnice și naționalitățile există pentru că exista tradiții de credință și acțiune față de obiectele primordiale cum ar fi trăsăturile biologice și mai ales localizarea teritorială". Oamenii dau importantă acestor obiecte fiindcă "familia
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ar spune spirituale - decât din interacțiunea socială". Apariția conștiinței politice moderne cu statul în centru stimulează sentimentele primordiale. În aceeași notă, Steven Grosby 34 arată că "grupurile etnice și naționalitățile există pentru că exista tradiții de credință și acțiune față de obiectele primordiale cum ar fi trăsăturile biologice și mai ales localizarea teritorială". Oamenii dau importantă acestor obiecte fiindcă "familia, localitatea și propriul "popor" poartă, transmit și protejează viață". De aceea le sacralizează și sunt dispuși să-și dea viața pentru ele. Așa cum
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
lui Pallas Athena, pe un gherghef de lacrimi îmi țes tainele, poeme de spus pe-nserate. Arată-mi altarul, Maica a Domnului, Mamă a scriselor și nescriselor Lumii, semănător de cuvinte aș vrea să iți fiu, piatra din vârful unghiului neumbrit, primordială stare de îndrăgostire nebună, nebună, nebună... 16 Și voi pleca! În abisul păsării albastre nu-i nimeni! În clepsidra sortită să mor, o harpa slu jește! Cerescul palat mă primește fără cerneluri și până, halucinația trezește în mine ogarii! Aflați
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
colbuite de Cântec! Numai ancoră Visului stă în luna pierdută, lumea necuvântătoarelor ispitind. Sclipiri de cabala se străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale în scoc se adună pe prund! Oi fi foc, oi fi măr ne-nceput, oi fi sete? Nu aprinde chibritul! Ușa e la perete... 17 Melhisedec! Melhisedec! Regele Salemului s-audă! Și voi pleca! Unde? Pe calea tarotului? Pe calea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de epicizare a scriiturii. Autoficțiunea are nu numai nerv și ritm, dar are, obligatoriu, poveste; ea spune povestea celui care vorbește/scrie atîta vreme cît acesta - eul - este subiect al vorbirii/scrierii. Astfel i se atrage cititorului atenția asupra mizei primordiale a autoficțiunii: cea identitară. De ce era nevoie de o nouă literatură, zgomotoasă, țipătoare, cînd aveam o mulțime de forme de literatură personală, de la confesiune, trecînd prin eseu, la roman? Tocmai pentru a deveni "audibil măcar pentru sine", într-o mulțime
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
de in curat și înfățișați, îmbrățișați, în fața unui Dumnezeu trist și blând. Care, firește, îi iartă cu "mila-I dulce". "Nemernicia blândului păcat" se spulberă ca puful păpădiei, îngerii păzitori și dracii complotiști se evaporă, rămâne pe scenă numai perechea primordială, adamică, scăldată în raza înțelegătoare a ochiului divin. Sufletul "din carne scos" își găsește pacea pe un altar sui-generis, "de carne, uns cu-aromele luminii"... Într-unul din cele mai frumoase poeme ale volumului, mâna prelungă a Creatorului e așteptată
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
profană, cu o aură ocultă. Se instituie astfel o realitate aparte, radical diferită de cea curentă, ilustrînd o transcendență sui generis. Ia naștere un univers paralel cu cel ordinar, purtător de semnificații intrinseci în al căror spectru se află semnificația primordială, cea de ordin sacral, chiar dacă distorsionată, acoperită de straturile sofisticate, nu o dată derutante ale elaborării estetice. Cu atari reflecții ne-am apropiat de volumul de versuri bilingv al lui Dan Damaschin (textele românești sînt însoțite de traducerea lor în limba
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]