361 matches
-
procesele instituționale se manifestă În asociere - și nu În opoziție - cu acțiunea rațională Îndreptată spre o finalitate proprie individului. Atât abordările realiste, cât și cele accentuat constructiviste conduc la ideea instituirii sociale raporturilor agent - principal care, departe de a garanta primordialitatea ontologică a vreunuia dintre actorii constituenți (nici măcar a acționarilor), se află Într-un proces de deconstrucție și reconstrucție În funcție de puterea relativă a unora sau altora În sistem și, pe linie constructivistă, În consonanță cu ideologiile (științifice, religioase) dominante. În cele
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
concepției liberale sunt, pe de o parte, delimitarea proprietății de stat de ineficacitate și, pe de altă parte, nevoia de libertate a cetățeanului în fața riscurilor puterii excesive a agenților publici. Concepția juridică insistă asupra statului de drept, punând în evidență primordialitatea dreptului că sursa incontestabila a alegerilor și a modalității de funcționare a organismelor publice, vizând dezvoltarea valorilor unui funcționar "neutru și imparțial". Concepția modernista pune accentul pe interes și pe principiile existente, îmbunătățindu-le, pentru a le adapta unui context
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
Psihologia sinergetică , Psihologia energetică , Ingineria conștiinței umane , Psihologie cognitivă. Psihologie transpersonală și altele. Dr. Amit Goswami consideră că problema științei a fost Întotdeauna faptul că majoritatea savanților cred că știința trebuie practicată Într-un cadru monistic diferit, unul bazat pe primordialitatea materiei; fizica cuantică Însă ne-a demonstrat că trebuie să schimbăm acea prejudecată mioapă a savanților, altminteri nu vom fi capabili să Înțelegem fizica cuantică. Deci, acum, avem știință În interiorul conștiinței, o nouă paradigmă a științei bazată pe primatul conștiinței
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
obiectivi iar, În consecință, combinațiile dintre ele nu pot lua orice formă. Organizarea În cauză este opera a doi factori: a factorului endogen - mediul intern - și a factorului exogen - mediul extern. Nici unul dintre acești doi factori nu poate fi eliminat, primordialitate În timp are Însă factorul endogen. Ontogeneza Eu-lui coincide la Început cu maturizarea funcțiilor nervoase și, cu toate că primul act al personalizării nu se pune În scenă decât atunci când subiectul reușește să se detașeze de obiect, personalitatea se realizează pe un
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
constatăm continuu În experiență sunt efecte și cauze, spune William de Ockham. Cum o serie infinită de cauze simultane este imposibilă, cauzele care conservă producerea unui efect dat sunt În număr finit. Așadar, conservarea lumii presupune o primă eficacitate. Însă, primordialitatea unui asemenea termen nu e de natură să ne permită, printr-o concluzie obținută pe cale demonstrativă, presupoziția unui „prim Început” unic. Prin urmare, În efortul de a demonstra existența lui Dumnezeu, William de Ockham se oprește dincoace de argumentul lui
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
doar de cunoștința Dumnezeului adevărat, așa Încât, Înainte de a-l fi aflat pe el n-aș fi putut ști În chip desăvârșit nimic cu privire la vreun lucru”. Consecința ontologică: existența a două substanțe pe deplin distincte Descartes nu se mulțumește să demonstreze primordialitatea principială a lui Dumnezeu numai prin aceea că este garant al cunoașterii, făcând posibil demersul epistemic. El demonstrează și caracterul de prim-principiu În domeniul ontologiei, ca sursă a substanței Întinse și a substanței cugetătoare, pe care-l comportă Dumnezeu
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
În același timp, prin atributele lor, Dumnezeu a creat două substanțe distincte, res cogitans și res extensa, așa cum a fost arătat mai sus. Realitatea substanței gânditoare, care trebuia derivată din altceva decât din natura cogito-ului, pentru ca demonstrația să convingă despre primordialitatea metafizică a ideii despre Dumnezeu, este dovedită prin aceea că, știut fiind faptul că res cogitans este o substanță dependentă și că facultățile omenești nu sunt capabile să conceapă infinitul În mod actual, dar cogito-ul este capabil să-l aprehendeze
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
profanului, prin intermediul unui element generator de alte forme procesuale ale creatului, construiește matricea semantică a structurilor mitice. De la formele primare ca " origine a vieții", "mijloc de purificare", "centru de regenerescență"127 apa devine "instrument al ordaliei"128 care cântărește axiologic primordialitatea. Primenind lucrurile create, apa se înfățișează ca hierofanie, "sămânță divină", "lumină", "cuvânt, verb generator" 129. Deschiderea lumii ca potențialitate hierofanică transformă valențele expiatorii ale apei în dinamică a logosului tămăduitor. Temelie primordială a universului, simbol al vieții, apa este un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și numeroasele determinații care condiționează din punctul de vedere al filozofului german orice creație a spiritului. În acest sens este grăitor măcar și faptul că Dilthey îi preferă psihologiei asociaționiste (explicative) psihologia "descriptivă", fundamentală pentru științele spiritului, conform viziunii sale. Primordialitatea acestei "științe descriptive" (deskriptive Wissenschaft) este subliniată în Einleitung... (p. 33), unde ea este definită ca fiind die erste und elementarste unter den Einzelwissenschaften des Geistes (vezi de asemenea I, 2C, precum și III, 4). În legătură cu structurarea demersului diltheyean pe judecata
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
reduce gradul de apreciere subiectivă a instanțelor s-au propus moduri de calcul procentuale 278. În cele din urmă aceste baremuri au avut doar caracter de recomandare și servesc ca elemente de referință și comparație, instanțele respingându-le cu motivarea primordialității reparării integrale a prejudiciului. Pe de altă parte, în contextul acestui principiu, în cazul în care stabilirea prejudiciului real este, într-adevăr necesară și nu există nici un reper sau un element de referință, instanța, totuși nu poate refuza să soluționeze
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
de posibilități de a spune însoțesc scrierile foucauldiene. Faptul că Foucault nu era preocupat dacă ceea ce scrie este în acord sau în dezacord cu evidența istorică, dacă ceea ce gândește pe un angrenaj de cunoaștere istorică este veridic sau nu demonstrează primordialitatea "experienței" literare a lui Foucault, aceea când se visa Blanchot. Universul tematic foucauldian (nebunia, relațiile rațiune-nerațiune, sexualitatea, penitența, supravegherea și controlul, panoptismul, raporturile complexe ale puterii-cunoaștere, relațiile de putere și de cunoaștere din cadrul societățiilor, biopolitica și bioistoria, tehnologiile, tehnicile de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Blanchot consideră că opera nu este nici definitivată, nici neterminată: ea este. Ceea ce orientează întregul sistem critic al lui Blanchot, conform opiniei exprimate de Leyla Perrone-Moisés, este visul originii: toate înțelesurile sunt aspirate de un centru situat într-o nedefinită primordialitate, opera este deschisă în sensul întoarcerii, către moarte sau liniște. Aceste trei orientări pot conduce la intertextualitate, însă va fi vorba despre trei tipuri de intertextualitate bine definite. Dialogismul lui Butor este constructiv, al lui Barthes este diseminant, iar cel
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
încă o dată, prezența". 51Vezi, Joaquin Maria Aguirre Romero, art. cit., p. 16: Cred că Ana Blandiana păstrează un sentiment vădit de nostalgie a unității primordiale, concepută nu ca un peisaj, nici ca o formă de ecologie, ci mai degrabă ca primordialitate lăuntrică a omului. Este vorba de aceeași unitate pe care o întîlnim la Hölderlin sau Novalis conștiința faptului că limba funcționează ca o formă de aproximare a unui fond comun, care aparține speciei prin simpla existență a acesteia".. 52Ana Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care subiectivismul, viziunea spre universul interior al eului liric se configurează ca o muzicalitate interioară, urmărindu-se două linii de forță: vitalismul exuberant și descoperirea trăirilor cu subtext etic. Vitalismul exuberant se bazează pe aspirația eului liric spre integrarea în primordialitatea elementelor, căutându-si propriul sens, iar dorința de a tinde spre individualitate produce sinestezia senzualității între formă si fond. Cea de-a doua linie de forță, însă, urmăreste starea de criză în care eul liric pendulează între ființa rațională, interogativă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Reabilitarea ideii: Ana Blandiana, în "Convorbiri literare", nr. 6, 1978, p. 5. 103Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 37. 104Luiza Bratu, op. cit., p. 77. 105Diana Tâlvâc, op. cit., p. 5. "Vitalismul exuberant se bazează pe aspirația eului liric spre integrarea în primordialitatea elementelor, căutându-și propriul sens, iar dorința de a tinde spre individualitate produce sinestezia senzualității între formă și fond. Cea de-a doua linie de forță, însă, urmărește starea de criză în care eul liric pendulează între ființa rațională, interogativă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mod simultan"309. Lipsa diferențelor esențiale dintre categorii, domenii și discursuri pare a aboli sensul, dar și împărțirile stricte ale modernismului, prefigurându-se astfel într-o "referință" a curentului postmodern. Derrida este recunoscut pentru respingerea ideilor de sistem, origine și primordialitate, precum și pentru preferința pentru alegoric, metonimie, fragment și secundaritate (suplementaritate). Deconstrucția, după cum bine remarcă Jonathan Culler și Richard Rorty, cere anularea distincției dintre filosofie și literatură, facilitând impunerea forței retorice a textului. Interpretarea care tratează scriitura ca pe o construcție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o dimensiune poetică, literară, ci și o integrare și a celorlalte arte într-un vast proiect de sinteză. Pe filieră eminesciană, himerele devin expresia ideilor poetice, ideilor creatoare de artă, fluide, într-o permanentă metamorfoză și în contact cu o primordialitate a elementarului, ceea ce-l apropie pe Paciurea de experiența plastică brâncușiană. Într-un interviu pe care sculptorul îl dă lui Ioan Masoff în revista Rampa din 21 decembrie 1924, acesta își precizează viziunea "idealistă" asupra artei în termeni a căror
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spre deosebire de eroii de legende mitologice și de întemeiere, ca Hercule, Thezeu, Iason, Romulus, care se revendică de la zei și de la nimfe și care sunt destinați aventurilor spectaculoase, pentru a sfîrși existența tot prin moarte năprasnică. Fiind atît de „aproape” de primordialitate și de androginie, Dumuzi și Amos, Adonis și Attys reprezintă principii și profesiuni înainte de toate, nu biografii individualizate. Dumuzi se delimitează și atîta tot de demonii Galla, spirite ale răului și ale morții. Aceștia nu cunosc hrana binefăcătoare, apa pentru
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
elaborate de autori consacrați, precum Giddens, ci mai degrabă filosofiei modernismului timpuriu, a lui René Descartes sau John Locke, adică a unora dintre principalilor inițiatori ai fundamentelor teoretice ale modernismului. Într-adevăr, disputa dintre raționalism și empirism se rezumă la primordialitatea Ideilor înnăscute (în raționalism) asupra celor provenite din experiențele spațio-temporale (în empirism). În esență, Giddens nu face decât să confirme reflexivitatea modernismului contemporan, de data aceasta dintr-un punct de vedere strict sociologic. Preocuparea privind amplasarea spațio-temporală a individului recuperează
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
primare, imaginile secunde. Modelul cel mai simplu și cel mai vechi, existent independent de om, al acestei relații dintre un obiect și o imagine a lui este acela al oglindirii. El evidențiază diferența esențială dintre cele două elemente ale relației: primordialitatea și consistența obiectului, dependența și caracterul fantasmatic a celui de al doilea. În apă sau În oglindă se găsește doar o imitație spectrală a obiectului, aspectul și nu substanța lucrului. Înfățișarea și nu materialitatea lui. Oglindirea constituie și unul din
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
populară sub conducerea lui Tudor Vladimirescu (1821), Răscoala țăranilor din 1888 și, în fine, mare Răscoală din 1907. Pentru fiecare din aceste evenimente explozive, manualul evidențiază natura lor socială. Acolo unde naționaliștii descopereau primatul conotațiilor naționale, socialiștii răstoarnă ierarhia, subliniind primordialitatea cauzelor sociale. În cazul răscoalei conduse de Horea, în care interbelicul repera sensuri naționale, postbelicul comunist nu îi detectează decât caracterul de clasă și trans-etnic, evidențiat de faptul că "țăranii unguri s-au unit cu țăranii români și împreună au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cea verticală a timpului, unde îmbracă forma priorității istorice: "Prin strămoșii lor, geto-dacii, românii sunt unul dintre cele mai vechi popoare din Europa" (Scurtu et al., 2001, p. 5). Avatarurile naționalismului fanatic răbufnesc în aceste expresii ale centralității spațiale și primordialității temporale ale românității. Românii, a căror europenitate este incontestabilă ("Românii au aparținut dintotdeauna Europei. Întreaga lor cultură și civilizație este europeană"), au absorbit în ființa lor națională influențe europene, însă nu au rămas deloc datori, "punându-și propria pecete pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
participativă (Almond și Verba, 1996, pp. 43-44) [1963]. În miezul acestei conștiințe civice, care se sprijinea pe axiologia politică a democrației liberale participative, a fost așezată o înțelegere revizuită a patriotismului și identității naționale, în care etnicul și-a pierdut primordialitatea. Ceea ce are ca urmare o redefinire substanțială a tipului antropologic urmărit de regimul politic. Neîndoielnic, "fiecare societate își face un anumit ideal despre om, despre ceea ce trebuie să fie el, atît din punct de vedere intelectual, cît și fizic și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
legilației naționale nu putea influența în sine interesul general. Această afacere celebră a devenit emblematică principiul recunoașterii reciproce din statele membre ale UE prin reglementările în absența armonizării legislației comunitare. În concluzie, fiecare stat membru al UE se supune principiului primordialității dreptului european asupra dreptului național, și pe de altă parte, dispune de libertatea de a alege instrumentele juridice pentru a facilita aplicarea acestor texte pe teritoriul său. Capitolul 3 Codex Alimentarius ... ...izvor de drept internațional pentru sectorul agroalimentar Codex Alimentarius
Agrointelligence. Securitatea agroalimentară - o nouă paradigmă a globalizării by Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu () [Corola-publishinghouse/Science/84938_a_85723]
-
clasica-i politică a “echilibrului de forțe”, pe continentul european ce viza la momentul dat îngrădirea puterii și a influenței franceze, iar Franța, dimpotriva, aspirând la menținerea statu-quo-ului și la un rol preponderent în Europa. În funcție de aceasta, teza engleză susținea primordialitatea dezarmării în raport cu securitatea, iar cea franceză invers”. În perioada care a urmat, problema dezarmării a rămas pe agenda lucrărilor Societății Națiunilor. Adoptarea de către Adunarea Societății Națiunilor din 1924 a “Protocolului de la Geneva", venea să dea satisfacție tezei franceze. Statele semnatare
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]