KorAP: Find »[drukola/base=prință & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 ...21 >

502 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

rog să faceți cunoștință, mama și sora lui au eliberat în apartamentul lor două-trei camere mobilate și le închiriază unor persoane cu bune recomandații, asigurând masa și celelalte servicii. Sunt sigur că Nina Alexandrovna va accepta recomandația mea. Pentru dumneavoastră, prințe, așa ceva e mai mult decât o comoară, în primul rând pentru că nu veți fi singur, ci, cum să vă zic, în sânul unei familii și, după cum arătați, nu e bine să vă pomeniți singur într-o asemenea capitală, cum e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
general în retragere, care cândva, pe când eram în primul meu serviciu, mi-a fost coleg, dar cu care, din anumite pricini, am rupt relațiile, ceea ce, de altfel, nu mă împiedică să-l respect în felul meu. Vă explic toate acestea, prințe, ca să înțelegeți că, să zicem, vă recomand personal și, prin urmare, garantez pentru dumneavoastră. Chiria este foarte moderată și sper că leafa pe care o veți primi va fi absolut suficientă. Ce-i drept, omul mai are nevoie și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dumneavoastră. Chiria este foarte moderată și sper că leafa pe care o veți primi va fi absolut suficientă. Ce-i drept, omul mai are nevoie și de bani de buzunar, cât de puțini, dar să nu vă supărați pe mine, prințe, dacă voi spune că dumneavoastră ar fi bine să evitați banii de buzunar și, îndeobște, banii în buzunar. V-o spun, pentru că aceasta este impresia pe care mi-ați făcut-o. Însă, întrucât acum portmoneul vă e gol, pentru începutul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Ferdâșcenko al vostru, e-un măscărici mizerabil. Și nu înțeleg cum de-i dă nas Nastasia Filippovna! Chiar îi e rudă, cum zice? — O, nu, e-o glumă! Nici nu miroase a înrudire. — Ei, naiba să-l ia! Ce ziceți, prințe, sunteți mulțumit sau nu? — Vă mulțumesc, generale, v-ați comportat cu mine ca un om extrem de bun la suflet; într-adevăr, habar n-aveam unde-o să-mi pun capul. Ce-i drept, mai devreme m-a invitat Rogojin la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
părerea prințului, deveniseră și mai apăsătoare de când rămăseseră numai ei doi. Deodată, Ganea se apropie de prinț; în clipa aceea, prințul se aplecase iar spre portretul Nastasiei Filippovna și îl privea cu atenție. — Așa de mult vă place această femeie, prințe? întrebă Ganea brusc, sfredelindu-l cu privirea. Și părea să aibă o intenție cu totul specială. — Are un chip extraordinar! răspunse prințul. Și sunt sigur că destinul ei nu este dintre cele obișnuite. Chipul îi e vesel, dar a suferit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în persoană! Iată, vi-l recomand pe ultimul prinț Mâșkin din neamul său, poartă același nume cu noi, poate ne e chiar și rudă, primiți-l și fiți drăguțe cu el. Acum dumnealor vor merge să ia micul dejun, așa că, prințe, făceți-mi onoarea. Pe mine să mă scuzați, am întârziat, mă grăbesc... Știm noi unde te grăbești, spuse apăsat generăleasa. — Mă grăbesc, mă grăbesc, draga mea, sunt în întârziere! Dați-i albumele voastre, mesdames, să vă scrie ceva, caligrafi ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ei, care dăduse s-o ia la fugă. Da, da, draga mea, a existat în vechime un egumen cu numele ăsta... și, de grăbit, mă grăbesc la conte... trebuia să fiu de mult acolo, chiar el mi-a fixat întâlnirea... Prințe, la revedere! Cu pași repezi, generalul se făcu nevăzut. — Știu eu la care conte se duce! spuse tăios Elizaveta Prokofievna și, iritată, își mută privirea asupra prințului. Ce ziceam? încercă ea, cu dezgust și năduf, să-și amintească. Ei, despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
amintească. Ei, despre ce era vorba? Ah, da: ce-i cu egumenul? — Maman! dădu s-o dojenească Alexandra, iar Aglaia chiar bătu din picior. — Nu te amesteca, Alexandra Ivanovna, îi spuse răspicat generăleasa, vreau și eu să știu. Luați loc, prințe, în fotoliul de-aici, nu, pe celălalt, la lumină, dați-vă mai la lumină, ca să vă pot vedea. Ei, ce-i cu egumenul? — Egumenul Pafnutie, îi răspunse prințul atent și serios. — Pafnutie? Interesant... și ce-i cu el? Generăleasa întreba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în biroul generalului, pe masă. — Trimit acum pe cineva s-o aducă. — Mai bine v-o scriu altădată, dacă doriți. — Desigur, maman, spuse Alexandra, acum ar fi mai bine să mâncăm; ne este foame. — Bine și-așa, decise generăleasa. Haideți, prințe! Vă e tare foame? — Da, acum mi s-a făcut tare foame și vă sunt foarte recunoscător. — E foarte bine că sunteți politicos și îmi place să remarc că nu păreți deloc atât de... excentric, cum a binevoit cineva să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
vă recomande. Haideți. Așezați-vă aici, în fața mea, începu ea să se agite după ce ajunseră în sufragerie. Alexandra, Adelaida, serviți-l pe prinț. Nu-i așa că nu e chiar atât de... bolnav? Poate că nici de șervețel nu e nevoie... Prințe, vi se lega șervețelul când ședeați la masă? — Altădată, când aveam vreo șapte ani, cred că mi se lega, însă acum, când mănânc, îmi pun de obicei șervetul pe genunchi. — Așa și trebuie. Dar crizele? — Crizele? întrebă prințul puțin uimit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
va fi dăunătoare clima de aici. — Vorbește bine, remarcă generăleasa, adresându-li-se fetelor și continuând să dea din cap după fiecare cuvânt al prințului, zău că nu mă așteptam. Deci toate-s fleacuri și minciuni, ca de obicei. Mâncați, prințe, și povestiți-ne: unde v-ați născut, unde vi s-a făcut educația? Vreau să știu totul, mă interesați foarte mult. Prințul mulțumi și, mâncând cu poftă, începu iarăși să relateze ceea ce fusese nevoit să repete de mai multe ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
la pian, citește sau brodează; Adelaida pictează portrete sau peisaje (și nu poate termina nici unul), iar Aglaia stă, nu face nimic. Nici eu nu prea am spor la lucru: nu-mi iese nimic. Ei, uite că am ajuns; luați loc, prințe, aici, lângă șemineu și povestiți. Vreau să văd cum vă pricepeți să povestiți. Vreau să mă conving pe deplin și, când o să mă văd cu prințesa Belokonskaia, bătrâna, o să-i spun totul despre dumneavoastră. Vreau ca toată lumea să se intereseze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în cap. — Un măgar? Ciudat, remarcă generăleasa. De fapt, nu-i deloc ciudat, câte una dintre noi e în stare să se îndrăgostească de un măgar, adăuga ea, privindu-și înfuriată fetele. Și-n mitologie s-a întâmplat așa ceva. Continuați, prințe. — De atunci îmi plac grozav măgarii. Aș putea spune chiar că am o simpatie pentru ei. Am început să mă interesez de ei, căci înainte nu mai văzusem măgari, și imediat m-am convins că măgarul e un animal foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ai fost în străinătate? — Am văzut un măgar, maman, zise Adelaida. — Iar eu l-am și auzit, o susținu Aglaia. Toate trei izbucniră în râs. Prințul râse și el împreună cu ele. — Foarte urât din partea voastră, le dojeni generăleasa. Scuzați-le, prințe, să știți că sunt bune la suflet. Mă cert mereu cu ele, însă le iubesc. Sunt frivole, ușuratice, nebune. De ce spuneți așa? întrebă prințul râzând. Nici eu, în locul lor, n-aș fi scăpat prilejul. Însă sunt totuși de partea măgarului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
însă le iubesc. Sunt frivole, ușuratice, nebune. De ce spuneți așa? întrebă prințul râzând. Nici eu, în locul lor, n-aș fi scăpat prilejul. Însă sunt totuși de partea măgarului: măgarul e un om bun și folositor 16. — Dar dumneavoastră sunteți bun, prințe? întrebă generăleasa. Vă întreb din curiozitate. Toți izbucniră iarăși în râs. — Iar mi-a venit pe limbă blestematul de măgar; nici nu m-am gândit la el! exclamă generăleasa. Credeți-mă, prințe, vă rog, am făcut fără nici o... — Intenție? O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
bun și folositor 16. — Dar dumneavoastră sunteți bun, prințe? întrebă generăleasa. Vă întreb din curiozitate. Toți izbucniră iarăși în râs. — Iar mi-a venit pe limbă blestematul de măgar; nici nu m-am gândit la el! exclamă generăleasa. Credeți-mă, prințe, vă rog, am făcut fără nici o... — Intenție? O, vă cred, negreșit! Și prințul râdea fără oprire. — E foarte bine că râdeți. Văd că sunteți un tânăr foarte bun, spuse generăleasa. — Uneori nu sunt bun, spuse prințul. — Eu, însă, sunt bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mă scoată fiicele mele. Am caracter și nu sunt foarte rușinoasă. De altfel, o spun fără răutate. Vino aici, Aglaia, sărută-mă, hai... și ajungă-ți cu gingășiile, spuse ea, când Aglaia îi sărută cu foc buzele și mâna. Continuați, prințe. Poate că vă veți aminti ceva mai interesant decât măgarul. — Nu înțeleg, totuși, cum poate un om povesti așa, deodată, remarcă iarăși Adelaida, eu în nici un caz n-aș găsi ce să spun. Însă prințul o să găsească, pentru că e extrem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nici un caz n-aș găsi ce să spun. Însă prințul o să găsească, pentru că e extrem de deștept și mai deștept ca tine de cel puțin zece ori, dacă nu cumva și de douăsprezece. Sper că o să simți după asta. Demonstrați-le, prințe, continuați. La urma urmei, chiar ați putea trece, într-adevăr, pe lângă măgar. Ei, ce ați mai văzut în străinătate în afară de măgar? — Și istorisirea cu măgarul a fost inteligentă, spuse Aglaia. Prințul ne-a povestit foarte interesant cazul bolii dumnealui și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
aceea. Mai ales dacă vindecarea se produce brusc. — Nu-i așa? Nu-i așa? exclamă generăleasa, lăsându-se iarăși pe spate. Văd că uneori ești și deșteaptă; hai, gata cu râsul! V-ați oprit, mi se pare, la natura elvețiană, prințe, așa că dați-i drumul! — Am sosit la Lucerna și am fost plimbat pe un lac. Simțeam cât e de frumos, dar îmi era, în același timp, teribil de greu, spune prințul. — De ce? întrebă Alexandra. — Nu-mi dau seama. Întotdeauna mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Ah, tare mult aș vrea să văd și eu! spuse Adelaida. Nu-mi dau seama când o să ajungem și noi în străinătate. Sunt doi ani de când nu pot găsi un subiect pentru un tablou: Descrise-s Răsărit și Sud 17... — Prințe, găsiți-mi un subiect pentru tablou. — Nu mă pricep deloc la așa ceva. Mi se pare că-i de ajuns să privești și să pictezi. Nu știu să privesc. Ce-mi tot vorbiți în dodii? Nu pricep nimic! o întrerupse generăleasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să pictezi. Nu știu să privesc. Ce-mi tot vorbiți în dodii? Nu pricep nimic! o întrerupse generăleasa. Cum, adică, nu știi să privești? Ai ochi, privește. Nu știi să privești aici, nici în străinătate n-o să înveți. Mai bine, prințe, povestiți-ne ce-ați văzut acolo. — Asta ar fi mai bine, adăugă Adelaida. Doar prințul a învățat să privească acolo, în străinătate. — Nu știu, acolo doar mi-am refăcut sănătatea; nu știu dacă am învățat să privesc. De altfel, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
continue și să tragă concluzia. — Ați terminat? întrebă Aglaia. — Poftim? Am terminat, spuse prințul, smulgându-se din scurta lui îngândurare. Pentru ce ne-ați povestit toate acestea? — Așa... mi-am adus aminte... pentru că veni vorba... Sunteți foarte prăpăstios, observă Alexandra. Prințe, sunt sigură că ați dorit să demonstrați că nici o clipă nu trebuie prețuită într-o copeică și că uneori cinci minute sunt mai scumpe decât o comoară. Toate acestea sunt lăudabile, dar, dați-mi voie, ce-a făcut amicul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
interlocutori. Și nici ce vorbiți nu pricep. Care deget și ce-i cu aiureala asta? Prințul vorbește excelent, doar puțin cam trist. De ce îl descurajezi? Când a început, râdea, iar acum e buimac de tot. Nu-i nimic, maman. Păcat, prințe, că n-ați văzut nici o execuție, căci v-aș fi întrebat ceva. — Am văzut o execuție, spuse prințul. — Ați văzut? strigă Aglaia. Trebuia să-mi fi dat seama! Asta le pune capac la toate! Dacă ați văzut, cum puteți spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
imediat rușine de cele spuse, replică brusc Aglaia. De ce s-o fi întâmplând așa? — La urma urmei, astea-s prostii! spuse generăleasa, privind-o cu mânie pe Aglaia. Da, nu-i o chestiune inteligentă, confirmă Alexandra. — Nu-i dați crezare, prințe, i se adresă generăleasa, o face dinadins, dintr-un fel de ciudă, dar nu-i deloc prost educată; să nu vă închipuiți cine știe ce, dacă vă sâcâie. Sunt sigură că au pus vreo năzbâtie la cale, dar v-au îndrăgit deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
neajutorat, iar dumnealui de-abia a catadicsit să vă onoreze, ba încă prevenindu-vă că ne va vizita foarte rar. Iată-ne rămase cu buzele umflate, lucru de care mă bucur; însă cel mai păcălit tot Ivan Feodorovici rămâne. Bravo, prințe, adineaori mi s-a spus să vă examinez. Iar ce mi-ați spus despre fața mea e adevărul adevărat: sunt un copil și știu asta. Am știut înainte de a mi-o fi spus dumneavoastră, înainte de a fi exprimat gândul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]