21,274 matches
-
edit. "Noul Orfeu", Buc., 2004) filmul viselor lui Mihail Sebastian, în anii săi de spaime. Cu răutatea de care nu pot să mă dezbar constatam că în acele felice momente pe crestele somniei Mihail Sebastian se afla când în societatea prințului Nicolae, când în fruntea unei manifestații naziste, ba chiar vis-ŕ-vis de Adolf Hitler în persoană. Cea mai elementară analiză grăia că avea cu siguranță ceva de împărțit numai cu personalități de frunte. Visul pe care l-am făcut eu n-
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
șarpe în gura broaștei, ci trebuie prelucrată mental: e disperarea lighioanei de a orăcăi, pentru că altfel nu are nici o șansă de a se face auzită în lipsa unui grai propriu. Aceste configurări criptice ne amintesc desenele lui Saint - Exupéry din Micul prinț, unde ceea ce pare o simplă pălărie este, în fapt, un șarpe boa care a înghițit un elefant. Creangă are capacitatea de a pune în ramă situații oarecare cu tîlcul incarnat și de a inventa din te miri ce un limbaj
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
Gibraltar doar-doar l-o putea înșfăca pe descoperitorul Americii pentru a-l lăsa fără documente care să-i ateste cetățenia portugheză... Și, ca lucrurile să fie și mai clare, pentru prima dată simpaticul craniu a răspuns cutrmurând întreaga țară-mamă a prințului danez pocnit pe loc de apoplexie: -Sunt Jan Hus, ereticul, și mai slăbește-mă cu întrebarea aia de moderator tv idiot!... Pleonastic vorbind, extraordinar de năucitor calvar, atestând că "O stafie mișună din nou prin Europa"... Sigur că, în mod
Măturoilul cozii negre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12709_a_14034]
-
34 ați ajuns la Aeroclubul Regal unde l-ați cunoscut pe George Valentin Bibescu. M.D.: Da, el era Președintele Aviației Internaționale, P.A.I. cum se spunea, și al Aeroclubului Regal Român. Bibescu era foarte comunicativ, simpatic și plăcut. El era prinț, ea nu era, a luat titlul de prințesă prin căsătorie, ea era fiica lui Alexandru Lahovari, ministrul de Externe în perioada aceea cu Carol I . George Valentin era dintr-o bucată, nu avea ifose de prinț. Și atunci eram în
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
și plăcut. El era prinț, ea nu era, a luat titlul de prințesă prin căsătorie, ea era fiica lui Alexandru Lahovari, ministrul de Externe în perioada aceea cu Carol I . George Valentin era dintr-o bucată, nu avea ifose de prinț. Și atunci eram în țară. El pleca însă de multe ori, avea la dispoziție un avion mare cu pilot, că el nu mai pilota, fiindcă avea o vârstă. Cu ăsta făcea inspecții în Africa, în fostele colonii franceze... circula foarte
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
Asumându-și terifianta lovitură a destinului, convertită în pasiunea de a-și învia fiul prin cuvântul cu înțeles sacru al poeziei, Cristina Tacoi instituie aproape un cult, un de profundis clamavi ca un cântec neîntrerupt, când oracular, când evocator-răscolitor dedicat Prințului Chiparos. Respectivul arbore peren, arhetip al vieții și al morții, și ale cărui semințe și rășină se foloseau în compoziția drogurilor imortalității, nu este deloc întâmplător ales de poetă pentru a colinda amintirea fiului, cu dicțiunea maicii oierului ucis din
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
drum cu ființe înzestrate supranatural (centauri - pe unul îl cheamă Hippokalos -, inorogi, cai și stânci vorbitoare) sau nelipsiții zmei, balauri și vrăjitoare. Grupul de oameni "extratereștri" prizonieri pe planeta premitologică ajung astfel în postura de ciudați tovarăși de drum ai prințului Brave Soul, un Făt-Frumos avant la lettre. Puterile lor magice sunt emițătoarele, laserele, filtrele de aer și termoizolantele salvate din nava defectată. O serie întreagă de situații comune se amestecă cu adaosuri livrești într-un foarte frumos basm plin cu
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
alexandrin, referitoare la un timp dintîi; un opuscul de prozopoeme, intitulat Prozariu; un caiet de versuri franțuzești, un Ťabecedarť: ABC d'air (și, eventual, un altul, în nemțește, cu numele de Schlimmericks); un ingenios-ingenuu eseu despre aventura literală, anume Micul Prinț (un Prinț!), o carte fără ș, nici ț, - pe care sunt constrîns să o semnez, nediacritic, Serban Foarta." Tinerii furioși de azi COTIDIANUL în noua formulă (ziar "editat și garantat de Academia Cațavencu, redactor șef Robert Turcescu" și cu o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
la un timp dintîi; un opuscul de prozopoeme, intitulat Prozariu; un caiet de versuri franțuzești, un Ťabecedarť: ABC d'air (și, eventual, un altul, în nemțește, cu numele de Schlimmericks); un ingenios-ingenuu eseu despre aventura literală, anume Micul Prinț (un Prinț!), o carte fără ș, nici ț, - pe care sunt constrîns să o semnez, nediacritic, Serban Foarta." Tinerii furioși de azi COTIDIANUL în noua formulă (ziar "editat și garantat de Academia Cațavencu, redactor șef Robert Turcescu" și cu o casetă redacțională
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
Interesant pare în schimb, cu tot tonul mordant al criticului Jean-Paul Dubois, ultimul roman al lui John Updike, Gertrude șI Claudius, în care a imaginat ce s-a petrecut la Elsinore înaintea acțiunii din Hamlet, începînd cu bunicul matern al prințului, Rorik, continuînd cu mariajul nefericit al Gertrudei cu Horwendil și pasiunea pentru cumnatul ei, Claudius. Dincolo de intriga demodată, apar harul, erudiția și capacitatea lui Updike de a restitui intensitatea vieții, cu tot ce are mai rău și mai bun ființa
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
urmărindu-se șocarea cititorului, producerea de efecte comice. Cineva poate folosi, de pildă, oficialul concubin în context familiar-pozitiv: "ți-a citit concubinu seara înainte de culcare... mă rog... chestii d-astea" (FanClub Forum 2003). Un titlu jurnalistic vorbește de ibovnică - "Ibovnica prințului Charles se infiltrează la curtea regală" (7 iunie 2000), chiar dacă textul preferă sinonimul mai neutru - "Camilla Parker Bowles, prietena prințului Charles, a mai făcut un pas către inima familiei regale britanice"... Se observă că, în genere, denumirile sînt simetrice și
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
citit concubinu seara înainte de culcare... mă rog... chestii d-astea" (FanClub Forum 2003). Un titlu jurnalistic vorbește de ibovnică - "Ibovnica prințului Charles se infiltrează la curtea regală" (7 iunie 2000), chiar dacă textul preferă sinonimul mai neutru - "Camilla Parker Bowles, prietena prințului Charles, a mai făcut un pas către inima familiei regale britanice"... Se observă că, în genere, denumirile sînt simetrice și echilibrate, cu aceeași rădăcină pentru termenul masculin și cel feminin; un termen (metresă) care desemna doar partenerul feminin pare să
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
formarea intelectuală haotică și lacunară: "N-am învățat limbi străine încă din burta mamei, fapt pentru care nici până în ziua de azi nu știu să ciripesc decât în cea maternă, n-am citit cărțile esențiale ale copilăriei (...), am parcurs Micul Prinț la douăzeci și doi de ani (...)" (Dragi copii de mic-burghezi,). E mândru de ignoranța lui și se murdărește, ostentativ, pe degete în loc să folosească tacâmurile. Când scrie aruncă cât colo șervețelele, furculița și cuțitul. Defilează, fără complexe, cu Osho, Poonja, Sri
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
nu doar încâlcită, ci și de o lipsă de noimă arareori întâlnită, care ofensează și o logică elementară. Acțiunea se petrece pe două planuri temporale care par legate, dar te convingi treptat de șubrezenia conexiunii. Primul e intervalul 1911 - 1916: prințul Andrei Morudzi 1 (Dan Bittman) duce o viață plină de cazinouri, femei și dueluri între Paris și București/moșia sa. În 1935, prințul Andrei Morudzi 2 (Sergiu Nicolaescu), îmbătrânit, dar nu complet cumințit, duce o viață aparent solitară: e vizitat
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
planuri temporale care par legate, dar te convingi treptat de șubrezenia conexiunii. Primul e intervalul 1911 - 1916: prințul Andrei Morudzi 1 (Dan Bittman) duce o viață plină de cazinouri, femei și dueluri între Paris și București/moșia sa. În 1935, prințul Andrei Morudzi 2 (Sergiu Nicolaescu), îmbătrânit, dar nu complet cumințit, duce o viață aparent solitară: e vizitat de crema localității Moruzeni (baroana Frunzetti, văduvă, - consort, șeful de gară + consoartă, popa + consoartă, pădurarul, misogin, deci - consoartă) și de fantomele tinereții sale
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
crema localității Moruzeni (baroana Frunzetti, văduvă, - consort, șeful de gară + consoartă, popa + consoartă, pădurarul, misogin, deci - consoartă) și de fantomele tinereții sale nesăbuite, adică Isabel (Ioana Moldovan) și propria sa variantă tânără (din nou, Dan Bittman). Dar filmul începe cu prințul 1 fiind călcat de Orient Expres; chiar dacă reușești să crezi că scapă, tot îi vezi mormântul, cu poză cu tot, care atestă c-a dat ortul popii la treizeci-și-nouă de ani, aceeași vârstă la care - aflăm de la Costache, majordomul interpretat
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
scapă, tot îi vezi mormântul, cu poză cu tot, care atestă c-a dat ortul popii la treizeci-și-nouă de ani, aceeași vârstă la care - aflăm de la Costache, majordomul interpretat de Gheorghe Dinică - i s-a pictat portretul. Mai mult, mormântul prințului 1 ni se arată doar când e vizitat de prințul 2, care, în flashbackurile în care-și rememorează tinerețea, apare ca prințul 1?! Ergo, dacă cei doi prinți nu sunt una și aceeași persoană la vârste diferite (și nu pot
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
atestă c-a dat ortul popii la treizeci-și-nouă de ani, aceeași vârstă la care - aflăm de la Costache, majordomul interpretat de Gheorghe Dinică - i s-a pictat portretul. Mai mult, mormântul prințului 1 ni se arată doar când e vizitat de prințul 2, care, în flashbackurile în care-și rememorează tinerețea, apare ca prințul 1?! Ergo, dacă cei doi prinți nu sunt una și aceeași persoană la vârste diferite (și nu pot fi, căci unul e mort, iar celălalt în viață, cel
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
la care - aflăm de la Costache, majordomul interpretat de Gheorghe Dinică - i s-a pictat portretul. Mai mult, mormântul prințului 1 ni se arată doar când e vizitat de prințul 2, care, în flashbackurile în care-și rememorează tinerețea, apare ca prințul 1?! Ergo, dacă cei doi prinți nu sunt una și aceeași persoană la vârste diferite (și nu pot fi, căci unul e mort, iar celălalt în viață, cel puțin până la finalul filmului), pe cine interpretează Sergiu Nicolaescu? Fantomă nu e
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
interpretat de Gheorghe Dinică - i s-a pictat portretul. Mai mult, mormântul prințului 1 ni se arată doar când e vizitat de prințul 2, care, în flashbackurile în care-și rememorează tinerețea, apare ca prințul 1?! Ergo, dacă cei doi prinți nu sunt una și aceeași persoană la vârste diferite (și nu pot fi, căci unul e mort, iar celălalt în viață, cel puțin până la finalul filmului), pe cine interpretează Sergiu Nicolaescu? Fantomă nu e, deși îi mărturisește Anei Criveanu (Imola
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
interpretează Sergiu Nicolaescu? Fantomă nu e, deși îi mărturisește Anei Criveanu (Imola Kezdi) că el "nu există": mănâncă, doarme, face baie, se vede-n oglinzi și la sfârșit se și sinucide! Să fie atunci un impostor care se dă drept prințul Morudzi? Iarăși imposibil, din cauza flashbackurilor, din cauza fantomelor care-l vizitează ca să-i facă reproșuri pentru modul în care le-a tratat în tinerețe, ca Isabel. Ca atare, personajul lui Sergiu Nicolaescu, pivotul filmului (ocupă cam trei cadre din cinci), nu
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
cinci), nu-și justifică defel existența, după cum nici CNC-ul nu poate justifica fondurile oferite unui script atât de defectuos în cadrul unui "concurs de scenarii"! Singura motivație - vagă - pentru această eroare grosolană ar putea fi faptul că personajele Isabel și prințul 1 nu existau în materialul originar (romanul Prințul de Teodorescu - Braniște)... Dar greșelile din scenariu nu se opresc aici, filmul lăsând multe incidente neterminate. De pildă, nu știm de ce a murit Isabel la douăzeci-și-șase de ani - a fost o victimă
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
CNC-ul nu poate justifica fondurile oferite unui script atât de defectuos în cadrul unui "concurs de scenarii"! Singura motivație - vagă - pentru această eroare grosolană ar putea fi faptul că personajele Isabel și prințul 1 nu existau în materialul originar (romanul Prințul de Teodorescu - Braniște)... Dar greșelile din scenariu nu se opresc aici, filmul lăsând multe incidente neterminate. De pildă, nu știm de ce a murit Isabel la douăzeci-și-șase de ani - a fost o victimă a războiului? Sau, exemplul tipic de scenă nefinalizată
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
scenariu nu se opresc aici, filmul lăsând multe incidente neterminate. De pildă, nu știm de ce a murit Isabel la douăzeci-și-șase de ani - a fost o victimă a războiului? Sau, exemplul tipic de scenă nefinalizată: Ana pleacă de la castel, scapă mănușile, prințul le ia și pornește în galop să-i le returneze. Nu aflăm niciodată dacă i le-a dat înapoi sau nu... Și până acum nici nu m-am atins de dialoguri, care sunt de-o artificialitate demnă de reclamele la
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
oare sponsorizarea de la Air France?), arhi-cunoscute și pomenite deja în vreo duzină de filme - vezi "Il pleure dans mon coeur/ Comme il pleut sur la ville", mult exploatatele versuri ale bietului Verlaine. Delicios e momentul în care Ana îi declară prințului 2 că preferatul ei e Villon - să fi știut ea de filmul lui Sergiu Nicolaescu din 1987, intitulat François Villon, poetul vagabond? Mai mult, uneori dialogurile sunt atât de forțate încât dau în ridicol: rămas fără argumente în dezbaterea naturalețe
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]