262 matches
-
bombăne el sarcastic. Și turcaleții ce s-au bucurat de milosârdia Măriei mele... Să și-i ia, destul mi-au împuțit temnițele și mi-au mâncat păsatul! Altceva! Ce mai pohtește Prealuminatul?! "Să fie înturnați tinerii talieni din Caffa, fugarii pripășiți în Moldova!" De unde să-i iau?! I-am slobozit! Parcă nu știe!? Poate... poate câțiva oploșiți la câte un sân de moldovancă... Rău îmi pare... Primim! Altceva?! Cere: "Să fie înturnată și comoara hrăpită de pe corabie!" Comoara?! Ce comoară?! Care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
proprietar, cea mai scumpă mașină din Chile. Carlos chibzuit, abil, strâns la pungă -, exact opusul lui Nicolas. Doi oameni bine situați, după zeci de ani de muncă, erau Cornelia și Sandu, "părinții adoptivi" ai tuturor românilor veniți în delegație sau pripășiți prin Chile. Niște oameni minunați cu care am rămas în legătură și azi, soția și Cornelia având săptămânal "ședințe telefonice" interminabile, de mă întreb ce mai au să-și mai spună după aproape 40 de ani de "Dialog la distanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
descurajante. Academicianul Sextil Pușcariu, ai cărui ascendenți erau brăneni, el însuși rămânând toată viața cu suflet de brănean, afirmă cu fermitate în "Brașovul de altădată" că:"În Bran n-au fost niciodată unguri, decât câte un cizmar sau alt locuitor pripășit printre români" Nu întâmplător, așa cum au constatat lingviștii, limba literară românească s-a format "în partea de sud a Transilvaniei și în nordul Țării Românești", nu întâmplător primul document ce ni se păstrează în frumoasa limbă românească a rămas "Scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
mare parte, într-un câmp uriaș de acțiuni și evenimente marine de toate categoriile, pe când spațiul românesc a lăsat pirateria să se piardă în negura anonimă a unei istorii navale minore. Personajul din Toate pânzele sus ! e Axente, un grec pripășit în apele românești, supranumit Spânu fiindcă nu-i creștea păr pe față, nici mustăți, nici barbă, ca la neoameni. Bătrânul paznic al farului din Sulina i-a dezvăluit lui Anton Lupan câte ceva din tainele straniului individ, exponent al unei alterități
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
scurtă incursiune în domeniul genealogiei (care, se știe, e una din slăbiciunile mele). Deschid întâi faimoasa Arhondologia Moldovei a Paharnicului Constantin Sion, acel pamflet în care aproape toate familiile boierești moldovene de origine greacă sunt făcute "putoare și pacat grecesc pripășit în țara noastră spre paguba vistieriei...". La pagina 52 (ediția întâia, 1892) găsesc: "VIZANTI. Greci, mai multe neamuri (...) s-au poreclit așa, fiind veniți de la Vizantia din Constantinopol. Un neam din aceștia am avut nenorocire a se rudi și cu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
trecut, când varietățile negre ale animalelor În discuție nu existau Încă. Cu alte cuvinte, pe lângă faptul că mediul a evoluat pe direcția subliniată, oxidantă, animalele Își dovedesc capacitatea de adaptare. Când, acum vreo doi ani, mi-am “umanizat” puțin ambientul, pripășind un motănel, nu mi-a fost greu, spre disperarea vecinilor și automobiliștilor, să găsesc unul negru, lucru ce nu mi-ar fi fost la Îndemână acum 10-20 de ani. Ca să-mi dovedească cât de adaptat e, micul meu prieten a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
primă simțire (!) - egali cu noi înșine. Părelnic, timpul a rămas pe loc. același cer imaculat dintr-o vară caldă, de un azur ireproșabil, aceiași nori aducători de ploi dinspre pădure, zgomotele vecinilor ce trec pe uliță, cârâitul găinilor..., un câine pripășit în praful uliței (ah, parcă vorbesc din Rebreanu!), privirea tatii pe cer pentru a adulmeca apusul spre a vedea dacă mâine plouă. Și noi în același dor permanent, de ceva, nu știu de ce, dar există o aspirație spre ceva, nestăvilită
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
să explic de ce o carte e pentru mine riguroasă, iar o alta plată și anostă, n-aș putea decât să semnalez densitatea unor pasaje ce-mi stârnesc în cap goana buimacă și-mi atrag gândul într-acolo unde nu se pripășesc cuvinte. Cu cât sunt mai dese aceste pasaje, cu-atât și textul e mai riguros, și cu cât sunt mai rare, cu-atât e mai plat. Calitatea unui text am evaluat-o totdeauna în funcție de acest criteriu: dacă-mi stârnește sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se cățărau pe pantalonii anchetatorului când el se mișca. Voiam ca el să se împiedice în ele, vroiam să i se furișeze în pantofi și să i se-nfigă în tălpi, ucigându-l. Câteva săptămâni mai târziu, regele s-a pripășit nu numai în părul lui absent, ci și în al meu existent. Între cele două mese iarăși se desenau pe podea inele de soare, șerpuiri luminoase mai alungite ca până acum, care se târau încolo și încoace fiindcă afară bătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
conducea. Am scris în paginile periodicului craiovean condus de marele om de cultură (cel mai tradus scriitor român, probabil, din toate timpurile) până când, în urmă bineștiutei cabale provinciale pusă la cale chiar de subordonații pe care tot Domnia Să îi pripășise acolo, Marin Sorescu a părăsit redacția. În tot acest timp purtăm frecvent la telefon lungi discuții "în dodii", cum îi plăcea dumnealui să le spună (dar mai ales după o cronică la unul dintre volumele din La Lilieci, text care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de genul (expresie care a cuprins masele!): „noul mandat prezidențial, dacă nu pute de la o poștă a scutece, are iz acrișor de pemperși”, de unde s-ar fi înțeles prea lesne că toate servitoarele din spațiul carpato ă danubiano ă pontic, pripășite în Italia, Spania și în tot Apusul, au lăsat plozii și bătrânii în plata Domnului (puține au luat în brațe și bătrânii în cărucioare) și s-au bulucit la secțiile de votare, unde au stat până la leșin, ca să fericească România
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
însemnat distrugerea sistemului de învățământ din perioada zisă comunistă, importarea din țările democrate și civilizate a unor programe, manuale, copiate de unii reformatori români, plecați acolo pe bani buni, și date prin școli ca produse exclusive ale noii prealuminate minți pripășite în timpul lui Ceaușescu, pe malurile Dâmboviței. Totdeauna m-am întrebat: oare pe cine vor să prostească guvernanții mai mici și mai mari, atunci când o marfă veche, prost ambalată, este vândută ca produs nou, ecologic și benefic la tot omul? Sunt
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
care au locuit Eminovicii, împrejurările (codrul, lacul), personajele care au venit în contact cu familia Căminarului, istoria bisericii, întâmplări din viață care, într-un chip sau altul, se pot regăsi în ficțiunile lui Eminescu (de pildă, fuga unei frumoase vieneze, pripășită la Ipotești, cu un aprig răzeș local) etc. Excurs pozitivist, cercetare documentară, încercarea de a depista în operă semnele realului? Toate la un loc, cu scopul, neascuns, de a defini spațiul germinativ, cum ar fi spus Noica, primordial. Valentin Coșereanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dulapuri cu cărți al căror număr nu trebuie să-l exagerăm în mijloc o masă cu două sfeșnice, o călimară și o scrumelniță, câteva scaune împrejur, pe pereți unele chipuri de domnitori făcute de un neamț bătrân, anume Antoni Zigri, pripășit pe la moșia lui Balș și care zugrăvise și pe Raluca cu destulă măiestrie. În această odaie, închisă cu cheia pentru ca copiii să nu intre, Eminovici se tăinuia câteodată spre a-și face socotelile sau a frunzări prin cronici. [...] Cealaltă odaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Cela-i cavaler... e iute... oare știe franțuzește? Cea ce-ncunjură mulțimea i-o romantică copilă. Bruh! mi-i frig - Iată pe mână cum codește-un negru purec Să-mi moi degetul în gură? am să-l prind - ba las săracul. Pripășit la vro femeie, știu că ar vedea pe dracul - Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul "îns! " la ce să-l purec? Și motanul toarce-n sobă - de blazat ce-i. Măi motane, Vină-ncoa să stăm de vorbă, unice
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
coadă cu terebentină. Vezi cum tâlhari proveniți tot din rândul acelorași copoși se plâng în presa centrală că unul care-i zice pe actul său de identitate Culiță Tărâță, a luat toată Balta Brăilei în care spre disperarea jigodiilor țărăniste pripășite până în vremurile noastre prin altoire pe tulpina altor partide, cultivă omul grâu și porumb pe întinderi cât vezi cu ochii. Ei ar fi dorit ca acolo să nu fie decât mlaștină și să cânte broaștele Hora lui Coposu-n două
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
avea unde să se roage pentru sufletele celor vii și celor morți deopotrivă și-așa a început meșterul Vasile să picteze biserica la noi în sat, fără să pretindă nici un fel de plată, numai adăpost și mâncare, eu, băiat, mă pripășisem pe lângă el, lucra singur, ucenicii săi fiind plecați pe front și-așa am început să învăț pe lângă el a amesteca culorile, a desena, îmi plăcea mult cu el, era un om blând, avea pe atunci mai bine de cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
limpede faptele de corupție ale mai tânărului Macedonski, fapte pe care istoricii și criticii literari le-au ocolit pentru a păstra buna imagine a scriitorului 159. În editorialul din 8 aprilie 1879, Macedonski este numit "un cenușer român", "amploiat" liberal pripășit în Dobrogea pentru a face educație politică, administrativă și economică "sălbaticilor" dobrogeni. Eminescu sesiza în Macedonski o categorie de politicieni "roșii" pe care turcii i-au numit genabet-tacâm. Jurnalistul prefațează, cu această "fiziologie", publicarea documentelor, în același număr, dezvăluind cine
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
zic istoricii, îi moștenea calitățile), cu Gheorghe Duca, în timp ce acesta era mare vistier al soțului său, adică între 20 septembrie 1662 și 4 septembrie 1665 (de altfel, Dabija Vodă a fost cel care l-a înălțat în dregătorii pe grecul pripășit în Moldova 259. Voievodul, căruia îl plăcea să „bé vin mai mult din oală roșie decât din păhar de cristal” și se milostivea de săracii din preajmă („Acest domnu avè obicei, când șidè la masă și vidè niscaiva oameni săraci
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de cetina îngălbenită mirosea a rășină curată, a biserică în sărbătoare. Numai fagii luminoși, prietenoși, păgîni (i se păreau inginerului-vagabond), cu trunchiurile lor îndrăznețe, imponderabile, ca aluminiul industriei aero, îți aminteau că te afli doar în natură, asemeni unor zei pripășiți pe pămînt în poziții lubrice. Spre deosebire de desimea întunecoasă a brazilor prea mulți strînși la un loc, înghesuiți acolo, ca de cine știe ce prigoană. * Bran, mai 1976. O mică parte din ce urmează s-ar putea să se repete. Nu sînt sigur
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
bulgari, dacă aveai ochi buni, capul Caliacra. De fapt, de locuit, locuia cu Sisi la Mangalia. în mahalaua de la miază-zi, căreia el, ca vechi al locului, trăgând vară de vară la nea Mitică, singurul român, ortodox, nu se știe cum pripășit pe aici, având o căruță la care înhăma doi măgari, îi spunea B>ZD>C. De când Sisi, o dată, pe vremuri, venind prima dată împreună aici, îi trăsese o palmă; nu se mai știe de ce și cum se petrecuseră de fapt
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
nume e că sînt, toate trei, din localitatea Rodna, sînt, toți, proprietari de case, pămînturi și animale pentru care plăteau la fisc și, tot important, erau români stabili (despre ei se spunea că sînt din "Vallahi Distriktus") și nu extranei, pripășiți prin comună. Autorul nostru crede că Toader și Ștefan ar fi, de fapt, fie și moștenitorii ereditari ai pomenitei Titiana A Kranki, dacă nu decedată în 1754, își va fi împărțit pămînturile celor doi fii. dl Teodor Tanco, examinînd, atent
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
yes." E o speță de corbi mari, lucioși, cu un plisc gros cât o călimară de primărie, cum sunt la noi corbii de arătură, din Bărăgan... Aceste păsări fantastice, și foarte reale în același timp, cu o lungă, sinistră genealogie, pripășite la Turn încă de pe vremea primelor execuții, azi, ținute în cuști speciale, cu vase vechi de apă după gratii, în care lumea aruncă șilingi, încât ai impresia certă că ele... beau și mănâncă monezi, au dat naștere unei superstiții. Dacă
Corbul domesticit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6951_a_8276]
-
câine bun, iar câinii buni nu fac nici un rău copiilor, niciodată. Și Ionică? Ei bine, dacă nu v-am plictisit până acum prea de tot cu subiectele-mi canine, mai îngăduiți-mă o țâră și voi depăna și povestea bietului pripășit pe la curțile noastre. Să tot fi fost prin 1956. Mama mea cu mine și cu al doilea ei soț (Proful, pe care deja îl cunoașteți) neavând unde sta, am fost găzduiți cu mare bunătate de unchiul nostru, generalul Paul Leonida
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
apartamentul nostru "muncitoresc", tot comun desigur, de pe strada Victor Manu, cel de care v-am vorbit deja cu atâta nostalgie și unde aveam să cunosc primele înfiorări ale pasiunii adolescentine. Apartamentul unchiului Paul și al lui tante Zoe, unde ne pripășiserăm și noi, era modest, foarte modest chiar, dar radia de afecțiunea și bunătatea lor și ale familiei Ghițescu - soț și soție - cu care împărțeam meschinul spațiu. Situat la etajul 1, era despărțit printr-o mare ușă de fier (ciudat de
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]