287 matches
-
lăsase cu burta la gură!!!. Domnul Cioană nu a mai suportat această lovitură și a reacționat într- un mod neobișnuit și tragic. A împrumutat de la un vânător o pușcă de vânătoare sub pretextul că vrea să împuște un câine de pripas, posibil turbat și, neștiut de nimeni, s-a dus la vie și s-a împușcat. Nu a lăsat nici un gând de adio nimănui. A lăsat în urmă o soție tristă care ulterior a predat via statului. A trăit apoi multă
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
metafora însăși a alunecării imperceptibile pe teritoriile imaginarului”. “Din șoseaua mare se desprinde un drum alb”, care urcă și coboară, înaintează sau se ascunde prin păduri, poposește, cotește brusc după o întreagă aventură a sursului lin, “ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântire de coline”. Pe o vreme de zăpușeală și “tăcere năbușitoare”, se perindă casa învățătorului, casa lui Alexandru Pop Glanetașu, casa lui Macedon Cercetașu, casa primarului, lăsând în urmă Hristosul de tinichea. Satul este smuls din toropeală
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
interese, ce se va stinge în finalul romanului, după consumarea conflictelor și a dramelor.Autorul însuși afirmase în Mărturisiri că “realitatea a fost numai un pretext, pentru a putea crea o altă lume nouă, cu legile ei, cu întâmplările ei”. “Pripasul imaginar e Prislopul real de langă Năsăud, iar drumul din roman corespunde în mare parte realității”. Nicolae Manolescu a analizat în Arca lui Noe semnificația acestui incipit romanesc, care “sugerează o lipsă de granițe, deși este o graniță, o ramă
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
o dobândise și râvnește la Florica.Sfârșitul lui Ion este năprasnic: este omorât de George Bulbuc, care-l prinde iubindu-se cu nevasta lui. Finalul romanului surprinde satul adunat la sărbătoarea sfințirii noii biserici, descrie drumul care iese din satul Pripas, viața urmându-și cursul. Călinescu afirma că în planul creației Ion e o brută: a batjocorit o fata, i-a luat averea, a împins-o la spânzurătoare și a rămas în cele din urmă cu pământul. Însușindu-și pământul pe
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
de voce proprie.“ (N. Manolescu, Arca lui Noe) Cele două părți (însumând 13 capitole) au titluri metaforice, Glasul pământului, Glasul iubirii, punând în opoziție „vocea“ rațiunii și cea a pasiunii (conflict psihologic). Spațiul paradigmatic al lumii lui Ion este satul Pripas, construit ca un cronotop arhetipal, funcționând ca un spațiu închis, cu un tipar de existență și de gândire statornicit prin tradiții arhaice. Numele simbolic al satului poate sugera blestemul vieții trăite în pripă, sfârșită brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
noaptea își făcuse planuri, iar dimineața lea aruncat ca fiind inutile. De la Gogu Ionescu nu mai avea nimic de așteptat. Dacă nici măcar nu la recunoscut? Își amintea el, de când a venit, că satul Lespezi e aproape de tot, cam distanța dintre Pripas și Jidovița, pe care o făcea odinioară în fiecare zi de câte două și trei ori. Pentru orice eventualitate vru să întrebe pe logofăt. În ograda conacului dădu peste un flăcău care i se păru cunoscut și care scosese pălăria
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
doi ani de armată, îi vorbește despre sărăcia sa și a fetei pe care o iubește. Neavând bani de nuntă, Petre nu se poate însura cu Marioara și situația disperată a flăcăului îi amintește lui Titu de vecinul lui din Pripas, Ion. Întreaga secvență sugerează un conflict social latent, generat de sărăcia țăranilor. În același timp, are rol în caracterizarea indirectă a personajelor, reliefând contrastul dintre calitățile umane ale tânărului țăran (fusese vrednic la oștire, ajungând caporal, o iubește pe Marioara
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sugerând ideea de incipit și final, dar și imaginea „unui corp sferoid“ (L. Rebreanu, Jurnal). Între cele două capitole, se închide un destin tragic, cel al eroului care dă și titlul romanului. Spațiul paradigmatic al lumii lui Ion este satul Pripas, construit ca un cronotop arhetipal, funcționând ca un spațiu închis, cu un tipar de existență și de gândire statornicit prin tradiții arhaice. Numele simbolic al satului poate sugera blestemul vieții trăite în pripă, sfârșite brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
corp sferoid“ (L. Rebreanu, Jurnal). Între cele două capitole, sunt urmărite destinele tragice ale eroilor, din perspectiva obiectivă a unui narator omni scient, dublată de perspectiva subiectivă a unor personaje focalizator. Spațiul paradig matic al lumii lui Ion este satul Pripas, construit ca un cronotop arhetipal, funcționând ca un spațiu închis, cu un tipar de existență și de gândire statornicit prin tradiții arhaice. Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
obișnuită între două ființe aparținând aceleiași lumi. Fata se individualizează prin numele Cătălina și este atrasă în mrejele iubirii de Cătălin, tânăr cu nume asemănător, reprezentând aceeași speță omenească. El este "viclean copil de casă", "băiat din flori și de pripas/ Dar îndrăzneț cu ochii", "cu obrăjei ca doi bujori", trăiește într-o lume unde nu poate reprezenta unicitatea și o învață pe Cătălina meșteșugul iubirii după modelul vânătorului, prin gesturi tandre, mângâietoare. Întruchipând calitățile omului mediocru, Cătălin stabilește cu repeziciune
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
concretului, Rebreanu e un constructor de edificii monumentale, atent la plan, la construcție, la episoade și situații, la împărțirea fiecărui capitol în mici diviziuni. El folosește procedeul cercului închis. Romanul Ion se sfârșește așa cum a început, cu descrierea drumului din Pripas; Pădurea spânzuraților se încheie cu execuții prin spânzurare. Răscoala are o rigoare geometrică rar întâlnită: fiecare din cele două părți cuprinde câte șase ramificații cu titluri semnificative, care trimit la paralelisme. În spațiul narativ al lui Rebreanu întâlnim țărani "misterioși
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sărăciei, acesta și-a întrerupt studiile. El este văzut diferit de alte personaje: George Bulbuc crede că e "arțăgos ca un lup nemâncat", pentru Vasile Baciu e o "flandură", pentru familia Herdelea, Ion era mai "deștept decât toți flăcăii din Pripas". Flăcăului îi plăcea să muncească și avea o anume religiozitate față de muncă: el se hotărî să pornească brazda de la capătul satului "cu fața către răsărit, să-l vadă soarele când se va înălța de după dealurile Vărăriei". După un conflict la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cuprinsul Iliadei. Și cea mai desprinsă de orice alte determinări, pentru că nu vine nici din sânge, nici din eros, nici din vreun interes oarecare. Nici măcar din vechea lor familiaritate de copii care au crescut împreună. Patrocles era un copilandru de pripas, un străin, un venetic rămas în Ftia din bunătatea lui Peleu. Ar fi putut să nu-l accepte sau, deși era mai mare, să-l trateze ca pe un inferior (îi era scutier), dominându-l. Dar n-a fost așa
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Emanația Sa”, „Urmașul Împușcatului la Sceptru”, „Ion Săracu”; sau „Führerul” C.V. Tudor, „puhav erou”, „mâncău național”, „inegalabil mahalolog”, „spirochet” care îi repartizează pe foștii securiști în funcții de „bone” ale românilor, fiind „Mamă a câinilor părăsiți și a securiștilor de pripas”, „lingăul profesionist cu limba roșie și mătăsoasă ca steagul partidului”; sau „porcul național” Adrian Păunescu; sau Nicolae Văcăroiu, cel mai catastrofic prim-ministru din România postcomunistă, poreclit „Vodcăroiu” și „Lae”, și mulți alții. Politica românească era sancționată ca fiind dominată
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
echinocțiul de primăvară și spărgând nuci la acela de toamnă. Respectând astfel un ritm natural, vechi de când lumea - mea. Dar l’am și agresat, prin noile plante de cultură astfel Încât, odată cu via sunt obligat să culeg și păpușoiul, plantă de pripas, „grâu turcesc“, și odată cu secerișul trebuie să prășesc același venetic păpușoi. Culmea e că asta mi-a intrat În sânge precum, În doar un secol, venetica mușcată În folclor... Asta se cheamă entropizare, omogenizare, ceva care roade vechea distincție dintre
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se lipesc de haite, își așteaptă cu un soi de resemnare de damnați stăpânii, pentru care, și atunci când mor, n-au alt sentiment decât iubire. Soții D. nu fac parte din categoria celor care își umplu curtea cu câini de pripas, însă de data asta s-au simțit dintr-odată responsabili. Explicația lor pare naivă. „Dac-ar fi fost mai mic - spun ei -, ne-am fi văzut de drum, dar, fiind atât de mare, și neajutorarea lui era mare.“ După un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
disprețul suveran față de pigmeii tereștri intrați în agonie. Fâlfâind prelung stiharul Moartea face inventarul Celora aduși cu carul; Zvârliți noaptea, fără lună În gropelinița comună... Nici prohod, Nici lumânare... Nici vorbă de-mbărbătare Pentru cei care-au rămas Turmă fără de pripas Rătăcind în drumul lor Lipsiți de Bunul Păstor. Hâda colții și-i rânjește Satul plânge și jelește Murmurând cu suflet greu: Oare-a murit Dumnezeu?... Deșteaptă-Te, pentru ce dormi Doamne? Scoală-Te și nu ne lepăda până la sfârșit. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mult de ochii lui bărbatu-său Își face de lucru cu mătura aia. Era oricum a doua pereche de ochi a soțului și stăpânului pentru tot ce ieșea și intra pe poarta Unității petrecut de haita aia de câini de pripas cărora doar ea le Împărțea din codrii de pâine și mămăligă rămași de la masă. Zdreanța aia de halat Îmbâcsită de praf de ciment și mutra Întunecată și ponosită de veghe asupra avutului te-ar fi dus cu gândul la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ocol prin oraș și prin Împrejurimile Pantelimonului, mă pomeneam tot În dormitorul Unității. Seara, moșu’ și cu nevastă-sa o luau din loc spre apartamentele lor din Drumul Taberei și doar eu cu părințelul și haita aia de câini de pripas mai rămâneam pe-acolo. Au fost destule nopți când vechiul meu tovarăș de prin hale mi-a făcut capul calendar cu fel de fel de planuri improvizate, care nu prea apucau să se Închege atât cât să devină credibile. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cel de pe urmă dor. Miel negru îți prevestește supărări peste an. Primăvara cine vede întîi miel negru sau jupuit e rău de moarte sau pagubă; e bine cînd vede miel alb. Cînd ți-a fura mieii, nu ai parte de pripas. Să nu dormi în ziua de Sf. Gheorghe, că iei somnul mieilor. Miercuri Miercuri nu se spală cămeși, că pe ceea lume bei zoala. Cine se spală miercurea capătă durere de cap. Dacă opărește ceva prin casă, face bube. (Gh.F.C.
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și se sprijină carul potlog - bucată de piele veche poziție (femeie în) - însărcinată prelucă - dumbravă pricaz - ghinion, pagubă, neno rocire pricorici - pricolici, priculici, om preschimbat după moarte în cîine; strigoi prigorie - prigoare, pasăre migratoare priință - folos primiti (a) - a mătura pripas - progenitură de animal domestic probăjeni (a) - a se ofili probozi (a) - a probăzi, a huli, a ocărî, a face de rușine proor - ajun prostire - cearșaf puchină - urdoare, pată mare puhoială - puroi, infecție punte - gaură pușchei - pușchea, bubă dureroasă în cavitatea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
oricând să acționeze ca o singură persoană. IV. DRUMUL, CRUCEA, CASA, HORA, SEMĂNATUL Nicolae Manolescu afirmă că primul personaj, dar și ultimul, care ne întâmpină în romanul Ion al lui Liviu Rebreanu, este drumul ce intră și iese din satul Pripas, conferind textului circularitate. Drumul devine astfel o metaforă a vieții și a morții, o linie de demarcație dintre realitatea vieții și ficțiunea cărții, căpătând funcție metatextuală. Drumul este personaj în opera rebreniană, fiind personificat cu ajutorul verbelor: „se desprinde”, „aleargă”, „urcă
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
loc printre dealurile strâmtorate, pe urmă însă înaintează vesel, neted, mai ascunzându-se printre fagii tineri ai Pădurii-Domnești, mai poposind puțin la Cișmeaua-Mortului, unde picură veșnic apă de izvor răcoritoare, apoi cotește brusc pe sub Râpele Dracului, ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline. La marginea satului, te întâmpină 36 din stânga o cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos cu fața spălăcită de ploi și cu o cununiță de flori veștede agățată de picioare. Suflă o adiere
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
satul trăiește. Pe prispă, doi țărani îngândurați oftează rar, cu o sticlă de rachiu la mijloc.” Descrierea finală a drumului închide simetric romanul, metafora drumului fiind dublată de cea a șoselei simbol al vieții: La Râpele Dracului, bătrânii întoarseră capul. Pripasul de abia își mai arăta câteva case. Doar turnul bisericii noi, strălucitor, se înălța ca un cap biruitor... Apoi șoseaua cotește, apoi se îndoaie, apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenușie în amurgul răcoros. În stânga rămâne în urmă
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
dureros de necuprinsă, ca niște tremurări plăpânde într-un uragan uriaș..... Drumul trece prin Jidovița, pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și pe urmă se pierde în șoseaua cea mare și fără început...” Drumul rămâne același, neschimbat, pe când în Pripas s-au produs modificări: unii oameni au murit, alții le au luat locul, iar podul apare ca un simbol al trecerii de la viață la moarte, de la lumea reală la cea imaginară, căpătând imaginea unui călător neobosit, tânăr în incipitul romanului
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]