282 matches
-
Așa cum ai promis, tăcerea-ți este mult mai grăitoare, Ai preferat refugiul dinadins, într-un refugiu orice viață moare. Tu uiți că Domnul ne-a dat glas și inimă și minte să cunoaștem, Să învățăm a ne iubi, că de pripas sunt doar potăile. Altfel de ce ne naștem? Sunt om ca orice om, dar om, Tu ești ca mine, suntem miliarde, de ce să ne considerăm atomi? Deși-n atomi este o inimă ce arde. Miliarde de sălbatici insulari, vorbim tot mai
AMORUL UNEI MARMURE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371686_a_373015]
-
mai puține, Locuri de muncă nu sunt, Parc-au intrat în mormânt. Toți ducem grija zilei de mâine. Firmele private și ele Suportă impozite grele. Satele sunt mai golite, Casele sunt părăsite, Bătrânii care-au rămas Sunt toți lăsați de pripas. Terenurile toate-s pârloage, Nu are cine face poloage. Fermele nu mai au animale Toți am ajuns haimanale. Flotă nu mai avem de fel, A fost prăduită de el. Trenurile s-au împuținat, Căci Ceferul a deraiat. Șoselele au gropi
AGONIE IN COLONIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374274_a_375603]
-
spor, cârciumă (slav)-han (turc.)-făgădău (mag.). Organizarea socială și de stat: stăpân, voievod, cneaz (sl.)-jude (lat.), sfat (slav)-adunare (lat.), jupan, bir, moșie, ocină, baștină, siliște, pâră, osândă, dovadă, gloabă, gospodar, graniță, dajde (dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă, sfadă, mită, caznă (slav)-pedeapsă (grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea bisericească: boz (idol), praznic, taină, jertfă, pomană, prooroc, troiță, răstignire, văzduh, capiștea, mirean, moaște, proclet, milă, pomină, molitfă, pristol, raclă, vârcolaci, rai și iad. N. Iorga
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
striga astfel În toiul luptei, pentru a-l trimite unde era mai greu. Toți Îl strigau așa, pentru că numele lui adevărat nu era cunoscut de nimeni. Orfan Încă din pruncie, Mândricel fusese crescut la curțile domnești, ca un copil de pripas ce era. Domnii Țării Românești se schimbaseră, dar el a rămas la curte. Anii trecuseră astfel și, o dată cu ei, crescuse și Mândricel. Acum devenise un flăcău În lege, voinic și mândru la privit, Încât numele acesta de pripas i se
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
copil de pripas ce era. Domnii Țării Românești se schimbaseră, dar el a rămas la curte. Anii trecuseră astfel și, o dată cu ei, crescuse și Mândricel. Acum devenise un flăcău În lege, voinic și mândru la privit, Încât numele acesta de pripas i se potrivise de minune. Când se urcase pe tronul Țării Românești, Țepeș Îl găsise la curte. Aflând despre viața umilă pe care o dusese băiatul, se posomorî. Îl chemă la el și, prefăcându-se supărat, Îi zice : Ia ascultă
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Pârlea Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Coboară astrul la chindie Și zarea-n strai de aur o îmbracă, Un vânt sfios, pătruns în vie, Împrăștie buchet de busuioacă. Un stol de grauri de pripas, Ca un penel stropind grăbit Un rest de tuș în el rămas, Pătează cerul în pepit. În nucul cel de-un leat cu veacul Se-oprește-o zburătoare pe furiș Și-n urma ei, de-a berbelecul, O nucă zornăie pe-acoperiș
O NOUĂ TOAMNĂ... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381271_a_382600]
-
le-ar putea dăuna în afaceri. Așa că s-a votat tot felul de legi care îi scot azi de infractori pe cei ce vor să dea în vileag numele securiștilor care i-au torturat. Mai aflăm că aceste legi de pripas i-au scăpat de vină pe torționari, prin prescriere. E bizar că legile proprietății în România au putut fi schimbate de nu se mai știe cîte ori, de la o sesiune parlamentară la alta, în schimb legile care îi apără pe
Disidenții au supărat Securitatea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15010_a_16335]
-
grădină a dorurilor?» O grădină «din străbuni și din părinți?» sau Și-aduce aminte fruntea-nsângerată În fața lui, semeț, jandarmul gras. Soția lui (a cui? a jandarmului sau a lui Biro-baci) de boală măcinată... Și ani lungi de foame și pripas (Cântecul cărbunelui) Cele constatate până acum impun o concluzie care privește atât pe Eugen Frunză cât și E.S.P.L.A. Dacă poetul ar fi meditat serios la criticile ce i s-au adus, dacă ar fi înțeles că poemele, odată publicate în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fusese repartizat de la o școală profesională să lucreze, ca mecanic, într-o mică întreprindere din Slobozia. S-au căsătorit legal și au făcut împreună trei copii. Brăduț, soțul Frosei muncea din greu să le asigure traiul. În Slobozia, oraș de pripas în mijlocul Bărăganului, nu prea erau locuri de muncă, mai ales pentru femei, așa că Frosa își petrecea majoritatea timpului în gospodăria mătușii ce îi fusese ca o mamă, și care lucra la un atelier de țesut covoare. Frosa avea grijă de
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. * * * În vremea asta Cătălin, Viclean copil de casă, Ce împle cupele cu vin Mesenilor la masă, Un paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesii rochii, Băiat din flori și de pripas, Dar îndrăsneț cu ochii, Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina, Se furișează pânditor Privind la Cătălina. {EminescuOpI 174} Dar ce frumoasă se făcu Și mândră, arz-o focul; Ei Cătălin, acu-i acu Ca să-ți încerci
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ca să îi putem prosti pe cei mai tineri ca noi, au intervenit alții oameni care ne-au făcut să amușinăm cu voluptate înspre filosofie. Grünbergii, ea și el (Cornelia și Ludi), ne-au înfiat ca pe niște promițători pui de pripas, zvârliți peste bordurile amorului de înțelepciune, după principiul: „Om la apă”. Ne-au întins colacul lor de solidaritate, adunându-ne pe puntea mică unde te mai puteai salva de urât fiindcă Ludi nu știa să trăiască fără nălucile lui dragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o evocare Radu Necșoiu. Ieri am văzut că nu m-au trecut și pe mine pe afiș, printre cei invitați să vorbească. Melania îmi spusese că a insistat nevasta lui Radu să mă duc. Erau trecuți Săracu, Iorda, Stancu, Buzescu, Pripas, Encușoru și încă unul sau doi. M-am bosumflat când am văzut afișul. Nu din cauză că aș avea cine știe ce orgolii de felul acesta, ci pentru indiferența lor. Nu sunt din grupul lor, oricât m-aș amăgi. Nici altădată nu m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
MAI RĂMĂSESEM... Mai rămăsesem rămas de pripas pe-un grâu verde-nverzit liniștit adunânduse-n adunare călare din întoarcerile-ntristărilor zărilor... Și-n inima lui, inimile desfoiau filele destrămările clipelor, clipe năruite-n aripe grele pătrundeau ca un cânt în pustiu-i mormânt încă purtat peste zări așteptat
MAI R?M?SESEM... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83828_a_85153]
-
așa de tare, încît băgară de seamă. Le fu frică. Moșul uitase caii și întors cu totul, asculta. Când prinseră de veste, dete un bici. Tăcură, firește. ..Drama Castelului", nelămurită încă, preocupa acum pe Mini cu misterul ei: copilul de pripas, venetica Mika-Le, păpușa egipteană, fiica unui italian; de gâtul tatălui care nu era tatăl... De gâtul omului adorat exclusiv de Lenora . . . Păcatul mic, sculat împotriva mamei pasionate, exemplu bizar de adulter moral. O împrejurare specială în lumea sentimentelor și instinctelor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
amestec făcea ca rațiunea publică să devieze.. . - Rezultatele se pot vedea, râse Nory, fericită ori de câte ori se dovedea ceva împotriva societăței actuale. Rezultatele suntem "noi toți"! - ... Erau mulți de tot felul! Unii redați căminului, otrăveau acolo ca niște toxine!. . . Alții de pripas!. Cei casnici s-au încorporat cu încetul... dar ceilalți? Cei vagabonzi?... Dintre ei va fi fost și paznicul meu de noapte, cu ochi șterși, plini de vedenii mistice și cu buze albe, care sărutau poala rochiei. . . Unde vor fi acum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și cu Elena, dar înăsprit. - Și ea îi zice lui Mika-Le "mostră"? Seamănă cu o mostră, nu e vorbă. - Nu! Nu cunoști vocabularul Gramatulei. Ii zice ,,otreapă mică". Nu o poate suferi. Un instinct nemaipomenit de antipatie pentru nepoata de pripas, mai ales la o fată mare! De altfel, Gramatula e maniacă de curățenie și Mika-Le avea, de mică, groază de apă. Țața e voinică și cinstită și perfidia feței slăbănoage o scotea din fire. - Vezi, asta e foarte interesant! declară
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fac tăcerea să răsune Ca marea nemișcată de suspine Pâlpâie zadarnic gândurile-n gol Răzbat prin ele zvonuri de departe Ascult ecoul cuvintelor domol Desprins din imnul orelor deșarte Mușcă noaptea târziul ruginit în văl să-mi prindă gândul de pripas E doar un vis atât de ofilit Când îți citesc în ochi un bun rămas Clipele ca ploile de ieri E timpul numai clipe nesfârșite Prinse toate-n sfera nemișcării lor Ca niște gânduri lungi și adormite Pe când în suflet
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și, de îndată ce sosiră, trupele fură cuprinse de deznădejde. Zidurile albastre cu auriu din Azuchi nu mai existau. Toate porțile zidului exterior și streșinile înalte ale Templului Soken arseseră până-n temelii. În cetate, situația era și mai grea. Nici măcar câinii de pripas nu mai aveau ce să vâneze, iar preoții bisericii creștine umblau de colo-colo, cu ochi goi. Nobuo ar fi trebuit să fie prezent, dar el se lupta cu rebelii din Ise și Iga. Deveni clar că incendierea Castelului Azuchi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
an, spre primăvară, alerga către o nouă iubire, cu nările fremătând, cu poalele anteriului în vânt, parfumat și dichisit... ca să se întoarcă, după o zi, o săptămână sau o lună, cu totul stors, șifonat și murdar, ca un cotoi de pripas. Se întreba dacă moțul ei iubit va călca pe urmele tatălui său. De asta se temea foarte tare, pentru că ar fi fost păcat să se risipească prospețimea lui sufletească, setea lui de cunoaștere, seriozitatea cu care privea și analiza lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
beție. Poezia, poezia, poezia... Ce este poezia? Poezia este atunci când... Instantaneu, el realizează că are pielea de găină, cordul-sloi, părul țeapăn-măciucă, iar dinții i se lovesc de-a surda, între ei. În spatele haitei, se stârnește mișcare. Cățelandrii și jitiile de pripas, din josul ierarhiei, cu cozile lor debălăzate, roase și ciuntite de pecingini, păreau că se repliază schelălăind, din calea unei alte prăpădenii teribile, o arătare cu mult mai îndârjită și mai fioroasă. Acesta este Baal! Priviți-l...! Marea Cârtiță! Regele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dulăi de rasă, dresați special pentru lupte clandestine de câini, întreabă: Dar Brontozaurul, Bronto moro, unde este Brontozaurul meu (un Schnauzer negru uriaș), fa, mamicule? Că nu s-a mai pomenit niciodată, să nu sară tocmai el, jucalu', javra-javrelor de pripas, primul din curte, ca să-și întâmpine stăpânu'! Rânjind aiurea, cu scame și cu bale covăsite pe la colțurile danturii ei impecabil refăcute, pe implanturi și în întregime aurită (aur electrolitic, aliat, de douăș' două de karate), paralitica îi răspunde lui fiu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
s-au petrecut prin Amaradia după plecarea lui, de la moartea lui Ion Glanetașu și până la logodna Ghighiței cu învățătorul Zăgreanu. " Cununia însă vom face-o tocmai după Crăciun, ca să ne putem înfățișa cu vrednicie. O să le dăm lor casa din Pripas, să nu mai stea așa pustie și să le poarte și lor noroc, cum ne-a purtat nouă... Ne-ar fi drag să fii și tu la nuntă, biata copilă și acum plânge gândind că tu poate n-ai să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi auzit întîia oară o poveste nemaipomenită sau parcă s-ar fi complăcut în evocarea unor suferințe care le răscoleau sufletele. Ignat Cercel, mai tânăr ca Mogoș de ani, dar la înfățișare mai bătrân, cu priviri de câine de pripas, se uita numai la gura lui, clătina din cap, ofta și întrerupea mereu cu aceleași vorbe: ― Păi, ce să facem, oameni buni, ce să facem? Întreruperile aveau, fără voia lui, niște intonații atât de ciudate, durere și umilință resemnată, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făcuse planuri, iar dimineața le-a aruncat ca fiind inutile. De la Gogu Ionescu nu mai avea nimic de așteptat. Dacă nici măcar nu l-a recunoscut! Își amintea el, de când a venit, că satul Lespezi e aproape de tot, cam distanța dintre Pripas și Jidovița, pe care o făcea odinioară în fiecare zi de câte două și trei ori. Pentru orice eventualitate vru să întrebe pe logofăt. În ograda conacului dădu peste un flăcău care i se păru cunoscut și care scosese pălăria
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Belciug, fiindcă în cele din urmă s-a purtat așa de frumos, încît trebuiesc uitate micile neînțelegeri din trecut. Adăugă că îl așteaptă pe Belciug să vie în țară, cum a făgăduit pe când se muncea cu clădirea bisericii noi din Pripas; cum e el văduv și cu stare, poate veni lesne și nu-i va părea rău de cheltuială, căci Bucureștii e un oraș mai simpatic ca Budapesta, afară că e inima românismului. Felicită solemn pe Ghighi pentru logodnă și o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]