1,457 matches
-
de la capăt. N-o mulțumește nimica, nimicuța. Nu-i place când răsare soarele, ar mai sta în pat; i se pare că noaptea e prea scurtă; nici când apune soarele nu s-ar culca, nu poate îndura ploile că udă prispa, nici vântul că scutură pomii și cad frunzele. Cine poate s-o mai înțeleagă? Și-a închis sufletul cu atâtea lăcate... Sărmana!... spuse Săftica. Dar tot Varvara cu glasul muiat mai zise: S-o cruți maică, să nu-i spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
până după ora 16.00) , făcea un popas la cârciumă și mai consuma două -trei sute de grame de țuică. Se clătina din toate Încheieturile până acasă, dar avea grijă să cumpere și o pâine pentru câini. Se așeza pe prispă, Îi mângâia pe fiecare În parte, le rupea câte o bucată de pâine și Începea să le povestească tot felul de lucruri, Într-o limbă destul de „Împleticită”... Ce importanță avea ce Îngăima! Câinii dădeau bucuroși din coadă și se cuibăreau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rupea câte o bucată de pâine și Începea să le povestească tot felul de lucruri, Într-o limbă destul de „Împleticită”... Ce importanță avea ce Îngăima! Câinii dădeau bucuroși din coadă și se cuibăreau În brațele ei. Să tot stai pe prispa de lut, care era proaspăt lipită cu un amestec de balegă de cal și pământ galben. Pe alocuri erau niște gropi făcute de aceste animale de companie, care căutau mereu răcoarea când soarele era prea arzător. Ano! Ești acasă? Vino
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fa, Antoneto! Iaca am băut un șpriț, aseară, și m-am odihnit până mai târziu. Mi-am dat seama. Se vede de la o poștă că n-ai dormit cu capul prea limpede. Te rog adu o pătură, să stăm pe prispă, nu mai merg În casă. Curtea era destul de mare și iarba ajunsese până la genunchi. Firele de mușețel, răsărite din loc În loc, Îți Încântau privirea. Ana a venit din casă cu o pătură decolorată de vreme, cu o sticlă și două
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tensiunile interioare, dăm unele răspunsuri la probleme aparent fără soluție, dar eu nu cred în teoria asta, cred doar în soluțiile punctuale, fiecare problemă cu soluția ei, altfel sunt doar vorbe fără rost, cu toate astea sunt de acord că prispa lui Iocan avea un sens, că Moromete al lui Marin Preda dezbătea problemele satului și ale lumii, și chiar dacă nu se găseau soluții se realiza exorcizarea, țăranii lui Marin Preda mergeau acasă împăcați că au spus ce aveau pe inimă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ale lumii, și chiar dacă nu se găseau soluții se realiza exorcizarea, țăranii lui Marin Preda mergeau acasă împăcați că au spus ce aveau pe inimă, că au scăpat de ceva care îi apăsa, grija mea, vasăzică, era transmisă celor de pe prispă și în felul acesta ea nu mai era doar problema mea, devenea și problema celorlalți, e ca și cum ai duce un sac în spate, ar fi prea greu pentru puterile tale, ai transfera din povara ta și celor care te însoțesc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
alb și buze foarte roșii, ce se balansa Într-un leagăn și Îl privea tăcută numai pe el... palma-i plină de sânge, mușcată de o gură cu dinți fioroși... fluturele imens, descoperit În liniștea unei nopți de vară pe prispa casei de la țară... freamătul zarzărilor Înfloriți, care, atunci când se scuturau, Îl făceau să plângă Îndelung... aripile cu... Apoi imaginile se Înroșeau și se topeau aglomerate, Învolburându-se ca Într-un carusel scăpat de sub control, Într-un vârtej amețitor, care se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aminte de pe când erați și voi tinerei... Apoi la mine în sat, care-i colea la o aruncătură de băț... La mine în sat, cum spuneam, pe o costișă din ponoare, stă și astăzi - Dumnezeu știe cum - crâșma lui Ion Prispă. Înspre vale și-a pus umărul ca s-o sprijine o prispă lată și înaltă cât ți-i malul. Pe ea, pe lângă perete, erau rânduite câteva măsuțe de brad înconjurate de scăunele nu mai înalte de două șchioape. Într-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care-i colea la o aruncătură de băț... La mine în sat, cum spuneam, pe o costișă din ponoare, stă și astăzi - Dumnezeu știe cum - crâșma lui Ion Prispă. Înspre vale și-a pus umărul ca s-o sprijine o prispă lată și înaltă cât ți-i malul. Pe ea, pe lângă perete, erau rânduite câteva măsuțe de brad înconjurate de scăunele nu mai înalte de două șchioape. Într-o seară, câțiva credincioși ai locului sau aciuat în jurul mesuțelor. La început - cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în pas alergător. Până acasă la căpitan era oleacă de cale. Am mers cât de repede am putut. Acasă la căpitan, liniște deplină... Altădată, dimineața, cucoana se mai învârtea prin grădinița din fața casei sau ședea la aer în fotel, pe prispă. Acum, țipenie... Intru pe poartă, că aveam cheie, și mă opresc să sun la ușă - avea sunărie. Sun și aștept... Nu durează mult și din spatele ușii se aud zdupăind pașii Catrinei. Îmi deschide. <Catrină, ce face cucoana?> am întrebat-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și nu unul de ici de colo... Păi dacă așa o zis cucoana, așa am să fac> - am răspuns eu. Catrina, cu botul ei lungit, o plecat în treaba ei.” „Tu ce ai făcut după plecarea Catrinei? - o întrebat Ion Prispă crâșmarul.” „Ce să fac? M-am așezat pe un scaun și așteptam să se trezească cucoana. După un timp, aud mișcare în dormitor, semn că s-o sculat... Îndată în ușă, o apărut cucoana, îmbrăcată cam subțirel... Am sărit în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
am făcut celălalt pas ce mă despărțea de pat... Am desfăcut oghealul și dau să-l întind peste cucoană... Ei. De aici înainte nu mai știu nimic...Doar atâta știu că am ajuns în brațele cucoanei!!! <Și?> a întrebat Ion Prispă crâșmarul. Și cucoana mă pupa de n-aveam aer. Iar printre pupături îmi șoptea: <Vino lângă mine!> în timp ce mâinile îmi descheiau bunghii de la tunică. Și unde nu s-o trezit cei douăzeci și trei de ani din mine cu toate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Am uitat unde sunt, am uitat cine sunt, am uitat peste cine sunt încălecat... Și călăream ca pe surul din grajdurile reghimentului... Surul... Surul... Ce să ți spun? Surul era un mielușel pe lângă cucoană!!! <Și?> a întrebat din nou Ion Prispă. Peste vreo două ceasuri m-o pus să mă îmbrac și să mănânc boierește. Când o venit Catrina, cucoana mă învăța cum să fac temenele în fața musafirilor civili, pentru că pe cei militari trebuia să-i salut ca la reglement. Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
trimită pe Catrina de acasă. Numai că bucuria asta n-o durat prea multă vreme sau mai bine zis cât am fi vrut noi. Cucoana și cu mine. Da’ ce s-o întâmplat?> - o întrebat cu sufletul la gură Ion Prispă. O sunat liberarea, băiete. O sunat, mai bine n-ar fi sunat. Că bucuria liberării o fost doar pentru unii. Pentru mine s-o prefăcut în jale. Nu mai spun de căpităneasă! De i-ar fi murit mama și nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
De i-ar fi murit mama și nu vărsa atâtea lacrimi... La despărțire, mi-o udat tunica ca o ploaie de vară și alta nu. <Și de atunci ai mai văzut-o pe cucoană?> - o întrebat curios nevoie mare Ion Prispă. Nici pomeneală. Cum s-o mai văd, când eu sunt într-un colț de țară și ea în celălalt...Unde mai pui că pe ofițeri îi cam rânduiește și cine știe pe unde îi mai strălucesc ochii căpitanului sau maiurului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
te preface că nu știi dincotro bate vântul! Văd eu că nu am spor s-o trag pe dreapta în seara asta... Așa că am să merg mai departe cu povestea. Apoi după ce Vasile Căpitanu i-o trezit bărbăția lui Ion Prispă, acesta l-o întrebat așa pe nepusă masă: „<Ia spune-mi, mă rog frumos, de când îți zice ție Vasile Căpitanu, că pe tine te cheamă Vasile Grindei?> <Apoi se vede treaba că tu ai venit aici în sat după ce m-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care m-am întâlnit și tot amintind de căpitan au început să-mi zică întâi Vasile cel cu căpitanul și apoi de-a dreptul Vasile Căpitanu. Da’ nici cu tine, Ion Oaie, nu-i limpede de ce îți zice acum Ion Prispă> <Treaba îi simplă. Vinovată-i prispa asta pe care stau mușteriii și gustă din cele țoiuri... La început spuneau: <Hai la Ion, pe prispă, să bem un rachiu>. După o vreme însă au scurtat-o: <Hai la Ion Prispă, să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
amintind de căpitan au început să-mi zică întâi Vasile cel cu căpitanul și apoi de-a dreptul Vasile Căpitanu. Da’ nici cu tine, Ion Oaie, nu-i limpede de ce îți zice acum Ion Prispă> <Treaba îi simplă. Vinovată-i prispa asta pe care stau mușteriii și gustă din cele țoiuri... La început spuneau: <Hai la Ion, pe prispă, să bem un rachiu>. După o vreme însă au scurtat-o: <Hai la Ion Prispă, să bem un țoi>. Și uite așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Vasile Căpitanu. Da’ nici cu tine, Ion Oaie, nu-i limpede de ce îți zice acum Ion Prispă> <Treaba îi simplă. Vinovată-i prispa asta pe care stau mușteriii și gustă din cele țoiuri... La început spuneau: <Hai la Ion, pe prispă, să bem un rachiu>. După o vreme însă au scurtat-o: <Hai la Ion Prispă, să bem un țoi>. Și uite așa am ajuns Ion Prispă și pace.> <Lasă, Ioane, că nu-ți merge rău cu prispa ta. Așa că poate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ion Prispă> <Treaba îi simplă. Vinovată-i prispa asta pe care stau mușteriii și gustă din cele țoiuri... La început spuneau: <Hai la Ion, pe prispă, să bem un rachiu>. După o vreme însă au scurtat-o: <Hai la Ion Prispă, să bem un țoi>. Și uite așa am ajuns Ion Prispă și pace.> <Lasă, Ioane, că nu-ți merge rău cu prispa ta. Așa că poate să-ți zică și Ion Țoi, că tot n-a fi cu supărare.> - a adăugat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
stau mușteriii și gustă din cele țoiuri... La început spuneau: <Hai la Ion, pe prispă, să bem un rachiu>. După o vreme însă au scurtat-o: <Hai la Ion Prispă, să bem un țoi>. Și uite așa am ajuns Ion Prispă și pace.> <Lasă, Ioane, că nu-ți merge rău cu prispa ta. Așa că poate să-ți zică și Ion Țoi, că tot n-a fi cu supărare.> - a adăugat Vasile Căpitanu. <Asta-i drept, Vasile... Numai că pentru tine zilele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la Ion, pe prispă, să bem un rachiu>. După o vreme însă au scurtat-o: <Hai la Ion Prispă, să bem un țoi>. Și uite așa am ajuns Ion Prispă și pace.> <Lasă, Ioane, că nu-ți merge rău cu prispa ta. Așa că poate să-ți zică și Ion Țoi, că tot n-a fi cu supărare.> - a adăugat Vasile Căpitanu. <Asta-i drept, Vasile... Numai că pentru tine zilele cu căpităneasa cea focoasă nu se vor mai întoarce. Și chiar dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ar întoarce, tu nu mai ești decât un hârb acolo.> Atunci Vasile Căpitanu a sărit țanțoș: <Să nu amestecăm lucrurile, Ioane! Atunci era atunci și acuma-i acuma! Numai că hârb încă n-am ajuns, de vreme ce încă mai fac față prispei tale! Când n-oi mai putea urca pe prispă înseamnă că eu nu mai sunt Vasile Căpitanu, ci Vasile Grindei și pace!>... Și uite așa, încet încet, Dumnezeu i-o chemat la Ceruri, întâi pe Vasile Căpitanu și apoi pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
acolo.> Atunci Vasile Căpitanu a sărit țanțoș: <Să nu amestecăm lucrurile, Ioane! Atunci era atunci și acuma-i acuma! Numai că hârb încă n-am ajuns, de vreme ce încă mai fac față prispei tale! Când n-oi mai putea urca pe prispă înseamnă că eu nu mai sunt Vasile Căpitanu, ci Vasile Grindei și pace!>... Și uite așa, încet încet, Dumnezeu i-o chemat la Ceruri, întâi pe Vasile Căpitanu și apoi pe Ion Prispă... Dar...” Dar ce, moș Pâcule? - a întrebat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Când n-oi mai putea urca pe prispă înseamnă că eu nu mai sunt Vasile Căpitanu, ci Vasile Grindei și pace!>... Și uite așa, încet încet, Dumnezeu i-o chemat la Ceruri, întâi pe Vasile Căpitanu și apoi pe Ion Prispă... Dar...” Dar ce, moș Pâcule? - a întrebat repede Mitruță Ogaș, care sorbea fiecare vorbă a lui Pâcu. Află, măi mânzule, că tu ești primul care și-a revenit din fiorii povestirii... Celorlalți încă le mai lasă gura apă după căpităneasă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]