353 matches
-
îl întruchipează pe Caragiale așezat în fața unei căruțe cu paiațe, personajele sale cele mai cunoscute. Bucureștenii îi pot recunoaște astfel, printre alții, pe marii actori Radu Beligan - în chip de Rică Venturiano (O noapte furtunoasă), Ion Chelaru - interpretându-l pe Pristanda (O scrisoare pierdută) sau pe Alexandru Giugaru, în rolul lui Trahanache. În căruța cu paiațe, turnată în bronz, are locul lui de cinste și Brânzovenescu, din aceeași Scrisoare pierdută, personaj întruchipat memorabil, în 1982, de maestrul Mircea Diaconu, intrat el
Oprescu, la inaugurarea ansamblului monumental Caragialiana - Căruţa cu Paiaţe: Maestre, nici nu ştii cât de mult ne lipseşti! () [Corola-journal/Journalistic/27435_a_28760]
-
vede un exponent al poporului turmentat: „Cetățeanu’ turmentat! Care nu are nici nume, nici prenume, nici poreclă... El este un anonim, un poporan, o celulă din poporul turmentat... El pare să știe totul, părând că nu știe nimic, așa cum Ghiță Pristanda pare că nu cunoaște exact nămica, știind totul!... Ghiță joacă un rol grozav, al imparțialului (la o adică părtinitor, fiindcă leafa de la buget este cum este!), așa cum Cetățeanul turmentat nu este, după noi, ce se crede că este, turmentat de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4482_a_5807]
-
conservatorismul caragialian, că lumea pieselor lui Caragiale își va pierde actualitatea. Nu cumva această speranță ascundea o temere față de posibila evoluție în lumea reală a lumii de hîrtie a lui Caragiale? Să fi știut ceva Caragiale cînd îl punea pe Pristanda, polițistul, să-și numere steagurile și să se plîngă de "renumerația" mică? Azi, Pristanda are vilă, automobile, deși stă prost la "renumerație". Cetățeanul turmentat al lui Caragiale nu mai știe azi pe cine să aleagă, după ce și-a epuizat toate
De la un an Caragiale la altul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15599_a_16924]
-
speranță ascundea o temere față de posibila evoluție în lumea reală a lumii de hîrtie a lui Caragiale? Să fi știut ceva Caragiale cînd îl punea pe Pristanda, polițistul, să-și numere steagurile și să se plîngă de "renumerația" mică? Azi, Pristanda are vilă, automobile, deși stă prost la "renumerație". Cetățeanul turmentat al lui Caragiale nu mai știe azi pe cine să aleagă, după ce și-a epuizat toate încercările onorabile. ~ntrebarea lui, cu cine să voteze, capătă accente de disperare. Asta dacă
De la un an Caragiale la altul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15599_a_16924]
-
încercări de manipulare și dezinformare prin declarațiile din presă ale președintelui CNAS. Menționăm că numărul semnatarilor este în realitate extrem de mic, datele furnizate presei de CNAS fiind demne de cele raportate în marile întreceri socialiste sau similare steagurilor lui Ghiță Pristanda. În județul Vâlcea numărătoarea este în mod evident falsă, lucru care se poate verifica pe siteul www.casvl.ro - cele 223 de acte, exact cât numărul total al medicilor, nu au fost semnate ci s-au prelungit automat, în mod
Medicii de familie au atacat în instanţă CNAS () [Corola-journal/Journalistic/26169_a_27494]
-
Horia Gârbea Curat constituțional! Muzica! Muzica! Ghiță Pristanda uzica este aceea care ne gîdilă urechile într-un mod plăcut. Așa o definește Marius Chicoș Rostogan. El și interpretează plin de mîndrie "La Zolfărino ghe vale". Elogiul bătăliei de la Solferino (24 iunie 1859), în care trupele lui Franz-Iozef au
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
decît Paderewsky din gură, pe coclauri, cu trăsurile la pas. Încă și mai bizar, sau poate semnificativ, e faptul că numele polițistului care, la finalul Scrisorii pierdute, solicită să înceapă Muzica! Muzica! vine de la un cîntec și un joc populare. Pristandaua este un dans tradițional asemănător cu "Brîulețul", un fel de bătută pe loc, jucat de bărbați prinși în șir. Spre deosebire de "Tontoroiul" jucat de femei. De unde vine expresia "a juca tontoroiul", adică a dănțui fără ritm, eventual în stare de ebrietate
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
o manieră proprie de a vorbi. Teatrul lui e plin de ecouri memorabile ce au asupra spectacolului efectul delirant pe care melodia operei italiene o are asupra publicului. Spectatorul vrăjit ia fraza din gura actorului și o continuă singur. Cînd Pristanda vorbește de remunerația lui după buget, simți nevoia de a striga din stal "mică, sărut mîna, coane Fănică", într-atît aceste replici, sentințe trăiesc singure cu o pură viață verbală. Ele zugrăvesc misterios sufletul nostru volubil și ne reprezintă inanalizabil, depășind
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
tiparul unui personaj ceaikovskian, cu arii ample, romantice, pătrunse de ethosul slav, desprinzându-se imaginea unei eroine tolstoiene transplantate în morala ambiguă și pe meleagurile provinciei prahovene... Tout est pris à la légère... Tina Munteanu, soprană lirică, grațioasă și distinsă. Pristanda, întrupat de basul Ștefan Schuller, are trăsăturile unui Untertan, citizen in a monarchy, care se zbate și se descurcă așa cum poate, pierde din duplicitatea inițială făcând parte din echipa „asociată” cu Mitteleuropa. Răzvan Georgescu - Agamiță Dandanache (ce nume sugestiv!), trouble
O scrisoare pierdut?... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
evoluția metonimică s-a produs desigur de la actul de punere în butuci a deținuților. Cuvîntul hîrdău era viu cu sensul de "închisoare" în vremea lui Caragiale, care îl folosește (în sintagma hîrdăul lui Petrache) și în Scrisoarea pierdută, rostit de Pristanda: "Am pus mîna pe dl Cațavencu... L-am turnat la hîrdăul lui Petrache", și în lista de "genitive personale cristalizate" (,Reforma lui Luther - Barometrul lui Pache - ...- Hârdăul lui Petrache - Vinul lui Brătianu - țuica lui Marghiloman - Ocaua lui Cuza..."). Despre sinonime
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
și mai hazlii. Agammemnon devine familiar Agamiță și, în graba lui Trahanache, Gagamiță. Telemac e degradat la Mache și este confundat cu Bibicul, așa cum își alintă Mița amantul. Ștefan Tipătescu e firesc Fănică și, pentru opozanți, Vampirul (Bampirul conform lui Pristanda), iar Zoe - Joițica pentru toți, mari și mici. Farfuridi e Tache, diminutiv ce vine posibil de la Petre sau Dumitru. Numai Cetățeanul Turmentat rămîne complet anonim. Așa cum în grupul lui Cațavencu (dăscălimea și moflujii) Bampirul e unul singur, în fracțiunea adversă
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
stîrnind însă îndoieli prin emfaza cu care e rostit, îi îmbracă pe doi spărgători și de familie, și de principii: Tipătescu și Chiriac. Că ei, în definitiv, ascultă, în maniera lor, de un imperativ mult mai vechi, pe care și Pristanda îl tălmăcește pe limba lui, anume "fii credincios ție însuți", e o altă socoteală. Că trădarea o fac împinși de o anume impulsivitate, neascultînd de bunele instincte ale lumii lor, și că săvîrșirea ei mai curînd îi pierde decît îi
Veniți, credincioși! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6612_a_7937]
-
focul pasiunilor înțelepte, al iubirilor pacificatoare, în istoria infernului posibil de sub munte! Metamorfoza vulturilor păguboși în oameni prometeici are, însă, și un secret formidabil: toate făpturile pline de înțelepciune nu mai au ficați! Și astfel, cetățenii din custodia lui Ghiță Pristanda, eliberați de orice tortură psihică posibilă, vor fi conștienți... cu cine trebuie să voteze: cu omul înlănțuit în fericirea oamenilor, Agamiță! Dandanache, e drept, a avut la un moment dat, convingerea zădărniciei luptelor sale: da, căci de la 48 el a
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
atunci mai credeau că trăiesc! Agamiță, Mesia până în ultima clipă neașteptat, vine și restabilește în oameni credința în puterea mântuitoare a lui Dumnezeu! În grădina lui Trahanache, ca în paradis, în cântecele fanfarei aurite, aflate sub porunca îngerului dirijor, Ghiță Pristanda, toată suflarea alegătorilor este înnobilată de luminile rațiunii: l-au ales pe Mesia cârmuitor! Astfel se încheie în Scrisoarea pierdută ecuația ce punea sub semnul întrebării raportul dintre iubire și politică! Scrisoarea pierdută descoperă cheia fericirii! În tragedia grecilor de
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
este o Înviere!.. În locul morții dușmanilor politici, el le aduce tuturor cetățenilor fericirea! În orașul de sub munte, încremenit în proiect, el le aduce tuturor prometeicilor și prometeicelor Fericirea! Agamiță devine, astfel, repetăm, vulturul mesianic! Toți concetățenii Cetățeanului turmentat, de la opinca Pristanda până la vlădica Trahanache, vor avea parte de dreptatea ce li se cuvine, turmentată de fericire! Astfel că vulturul sisific, sacrificat începând cu anul diavolului, 48, să mănânce inutil ficații unor făpturi vinovate, lasă acești ficați să rămână inexistenți, mântuindu-i
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
coana Zoițica. Agamiță sintetizează, astfel, tot duhul ideologilor din orașul de sub munte, iubitori de țară!.. În finalul Scrisorii, împlinindu-și și misia de pacificator divin, Agamiță putea muri liniștit, chiar în grădina lui Trahanache, în sunetele fanfarei dirijate de Ghiță Pristanda, care era în stare să interpreteze o emoționantă orație funebră... Dar Agamiță nu moare, el înviază mereu din morțile sale repetate, mereu mai tânăr, mereu mai esențializat, mai lipsit de cuvinte! Mereu mai în preajma noastră. Teatrul cruzimii și teatrul ateismului
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
și mai hazlii. Agamemnon devine familiar Agamiță și, în graba lui Trahanache, Gagamiță. Telemac e degradat la Mache și este confundat cu Bibicul, așa cum își alintă Mița amantul. Ștefan Tipătescu e firesc Fănică și, pentru opozanți, Vampirul (Bampirul conform lui Pristanda), iar Zoe - Joițica pentru toți, mari și mici. Farfuridi e Tache, diminutiv ce vine posibil de la Petre sau Dumitru. Numai Cetățeanul Turmentat rămîne complet anonim. Așa cum în grupul lui Cațavencu (dăscălimea și moflujii) Bampirul e unul singur, în facțiunea adversă
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
și auster se face apoi o descriere a personajelor principale din comedia lui Caragiale, în optica lui Lev Troțki acestea fiind Cațavencu și Farfuridi. Nimic despre familia Trahanache, Zoe și Zaharia, nimic despre Tipătescu, nimic despre Agamiță Dandanache, nimic despre Pristanda sau despre Cetățeanul turmentat. Numele lor nu sînt menționate de Troțki. Nu se menționează nici că în O scrisoare pierdută sînt îmbinate pînă la fuziune intriga electorală și cea amoroasă, elementul unificator fiind corupția. „Nae Cațavencu, avocat, director și editor
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
semnalez faptul că demnitatea dumneavoastră intelectuală nu rimează cu gesturile de lașitate sau obediență: articolele din România literară ale lui Nicolae Manolescu nu se supun ortografiei academice, așa cum, poate, va fi băgat de seamă și semnatarul scrisorii precedente. Vorba lui Pristanda, supusă unor mici adaptări de circumstanță: "Îmi pare rău! tocmai conul Nichi, tocmai dumnealui, care de!... să ne așteptăm de la dumnealui la o protecție..." Cu cele mai bune sentimente,
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
vot: președintele votase de două ori. Caragialismul ca trăsătură inalienabilă a vieții politice românești a ieșit puternic la iveală în dezbaterea de la 13 decembrie 1994, avînd ca obiect ridicarea imunității unui deputat: ""Și Cațavencu mă-njura?", îl chestionează Tipătescu pe Pristanda. Iar acesta din urmă confirmă: "Grozav coane Fănică, pe guvern și pe dv..."". În raportul adresat ministrului Justiției, procurorul din Telegrame consemnează: "Agrisorul plecat înjurînd amenințînd guvern de bandiți, propriile cuvinte". În întîlnirea cu alegătorii din Sibiu de la 30 iulie
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
și din nou urmărit - cum bănuiam (fără să știm niciodată precis) cu toții. Pe pagina următoare, tărășenia revenea: „Reacția evreilor. Societatea de la M. unde ei dominau, mi-a făcut o puternică impresie”. Da, impresia fusese, se pare, puternică, de vreme ce greșise, ca Pristanda, numărătoarea. „Ei” nu dominau, asta se vedea chiar din enumerarea autorului, dominau, de fapt, „ceilalți”! A doua surpriză pe care i-o mărturiseam nu era fără legătură cu prima. Justificând de ce fusese singurul care votase În comisia universitară Împotriva ocupării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ipocrizia, demagogia politică și viciul sunt Însușiri ale aces tei lumi istorice” ( prezentul demonstrîndu ne că sunt, În aceeași măsură, și Însușiri ale lumii noastre treimiiste!) ; naș fi de acord nici cu citatul din Marian Popa, după care „ Venturiano, Trahanache, Pristanda, Tipătescu sunt parodii ale unor comportamente sociale ”; ei sunt reali, ei sunt prototipul, modelul, nu parodia modelului ; sau :” Îl vedem pe Tipătescu capabil de atitudine ironică, pentru că ironia presupune o oarecare inteligență și un anume grad de instrucție ” ( afirmația e
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Cum să-i explici unui englez sau unui australian că, în România post-ceaușistă, milițienii care examinează candidații pentru obținerea permisului de șofer acceptă să-i ajute pe aceștia să promoveze probele în schimbul unor mici cadouri, în cea mai ilustră tradiție Pristanda? Cum să-ți faci programare la un medic japonez sau scandinav și să-i duci acestuia, la modul cel mai serios și însoțite de sărutări de mână, o damigeană cu vin, o găină, o găleată cu brânză sau, și mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nici o explicație și parcă nici un remediu. Această tâmpenie umană nu e așadar privilegiul doar al moșierului Trahanache sau avocatului Farfuridi, cum ar părea la prima vedere, deși la ei apare mai agravată. Pedagogul de școală nouă, Marius Chicoș Rostogan, polițaiul Pristanda sau pensionarul Leonida, fără să fie în societate pe treapta de sus, sânt la fel de imbecili ca și Dandanache, deputat, fără să fie însă asemănători cu el în alte trăsături. Toate aceste referiri cu privire la originalitatea lui I. L. Caragiale desigur că s-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pierde într un tehnicism literar, anost, funcționăresc. Întrebările referitoare la „subiectul operei literare“ seamănă cu un interogatoriu prin care elevul este obligat să demonstreze că a citit cartea adusă în discuție: „Ce motiv de neliniște pentru Tipătescu conține relatarea lui Pristanda în legătură cu rondul de noapte? (sc. I, p. 260) Care este motivul declanșării conflictului piesei? (sc. IV, p. 262) Prezentați cauza disperării lui Zoe Trahanache. (sc. V, p. 264) Ce înseamnă «partidul nostru» pentru Farfuridi și Brânzovenescu? (sc. VI) Ce surpriză
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]