139 matches
-
descoperă. Era ceva care rămînea, mereu ascuns de faldurile timpului, ceva indescifrabil (asta am simțit și cînd am avut ocazia să zăbovesc mai mult în biroul celui care-a fost Sică Alexandrescu). Un cuvînt și despre Catinca Ralea. Era o privilegiată: fiică a marelui critic și estetician Mihai Ralea și soția marelui actor Emanoil Petruț. Nu am văzut-o decît de patru-cinci ori, prima dată, la "Capșa", după un spectacol al Naționalului. Am intrat la "Capșa" cu ei doi și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
slujba propriei cauze? Rolul atribuit acestei puteri, văzută ca factor determinant al istoriei care se face, și al celei care se pregătește nu este același cu rolul de care te simți în mod tragic frustrat? Această unitate organică văzută ca privilegiată, această voință supremă în care se pierd toate voințele individuale, această autoritate absolută, dar prevăzătoare și în cele din urmă tutelară, extinsă asupra tuturor acelora ce sînt uniți prin aceleași jurăminte și aceleași angajamente, nu răspund, cu toate, la un
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
se extinde în Europa în secolul al XVIII-lea, pornind de la Paris, așa cum, treptat, romantismul se va răspîndi pornind de la Jena și Berlin. De-a lungul acestei istorii, unele orașe constituie pentru o vreme centre sau puncte de fierbere culturale privilegiate, cum ar fi de pildă Florența, Madrid, Amsterdam, Paris și Viena. Cultura europeană continuă așadar să traverseze și să depășească granițele dintre Națiuni, chiar și în momentele în care naționalismele se afirmă și se ascut. Și totuși, acestea nu îi
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
producătorului (1984, p. 220). Trebuie, odată cu magicianul lui Mauss, să ne deplasăm privirea și să ne întrebăm nu ce face artistul, ci cine îl face pe artist. Spre o "știință a operelor"? Bourdieu explică faptul că în interiorul câmpului nu trebuie privilegiate nici sociologia producătorilor, nici cea a receptării. Scopul ultim este aici de a fonda o "știință a operelor" culturale. "Sociologia operelor culturale trebuie să aibă ca obiecte ansamblul relațiilor (obiective și efectuate sub formă de interacțiuni) între artist și ceilalți
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Cushing, art. cit., p. 84. 1048 Walter Raleigh, Boccaccio, în „The English Review”, vol. 14, May, 1913, p. 212. 281 Situația femeii la sfârșitul Evului Mediu, după cum am încercat să evidențiem, cu precădere, în capitolul al treilea, nu era una privilegiată și, cu toate acestea, nume precum Giovanni Boccaccio sau Geoffrey Chaucer au reușit, prin conturarea a numeroase personaje feminine, să-i confere o poziție privilegiată, aducând-o în prim plan și înfățișând-o în toată complexitatea ei, investind-o mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un anumit context, la rangul de normă. Or, exercițiul imaginației filozofice ne poate arăta că o asemenea mișcare nu este mai legitimă decât multe altele și că nu avem, de fapt, temeiuri pentru a-i acorda o poziție cu totul privilegiată. Printr-o altă folosire a termenului limbaj putem indica nu trăsăturile comune ale acelor configurații pe care le numim limbaje, ci anumite asemănări parțiale între ele. „În loc de a indica ceva care este comun pentru tot ceea ce numim limbaj, eu spun
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
un anumit context, la rangul de normă. Or, exercițiul imaginației filozofice ne poate arăta că o asemenea mișcare nu este mai legitimă decât multe altele și că nu avem, de fapt, temeiuri pentru a-i acorda o poziție cu totul privilegiată. Printr-o altă folosire a termenului limbaj putem indica nu trăsăturile comune ale acelor configurații pe care le numim limbaje, ci anumite asemănări parțiale între ele. „În loc de a indica ceva care este comun pentru tot ceea ce numim limbaj, eu spun
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ceaușist a fost creditat pentru perioadele de distanțare diplomatică (dar rareori politică!) față de Moscova. Implicațiile relației sinuoase dintre București și Moscova, mai ales Începând cu anii ’60, s-a datorat faptului că poziția României În cadrul blocului sovietic nu era una privilegiată, așa cum România - prin poziția ei geostrategică, putere și dimensiuni teritoriale - merita pe deplin (și, am adăuga, așa cum fusese Înainte de cel de-al doilea război mondial) În ochii decidenților politici români. Statutul de „vioară a doua” care, În cel mai fericit
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
unei imense Mese Rotunde de culoare verde, o adevărată mandală ipostaziată arhitectonic. Ea funcționa aici asemenea unei roți generatoare de creație, după cum își notase peste timp amfitrioana Eranos-ului. N-aș vrea să trec cu vederea nici prezența specială, cu totul privilegiată, la Ascona a lui Mircea Eliade. În Memorii, dar și în Jurnal, Eliade insistă repetat asupra acestui fapt de excepție din viața sa. Aici obișnuia să vină anual, în august, împreună cu Cristinel și să zăbovească mai multe zile. Cunoscătorilor le
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
este clar cum ar trebui s] aplan]m conflictul dintre acele credințe și deliber]rile unei teorii morale. Corpul credințelor noastre poate fi privilegiat, dar din această nu rezult] c] fiecare credinț] este privilegiat] sau c] acele credințe care sunt privilegiate sunt privilegiate în mod egal. Astfel nu rezult] (de exemplu) c] utilitarismul ar trebui respins sau revizuit pentru c] are cerințe pe care mulți le consider] excesive. Opiniile conservatoare în epistemologia moral] sunt consistente cu presupunerea c] (unele dintre) credințele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
situare fenomenologică a timpului: ca act constitutiv (fiind identic judecății înseși) și ca obiect constituit, corelativ (ființarea în-ființată prin timporizare). Trecerea timpului în condiție de ființare, chiar dacă el este gândit ca timp originar sau temporalitate, iar ființarea în cauză, una privilegiată în privința faptului ei de a fi (datorită însuși raportului său cu ființa), nu aduce un spor de înțelegere a timpului, ceea ce înseamnă că rosturile constitutive ale timporizării sunt în mod necesar legate de orizontul ființării în genere, nu al unei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de un sens incomplet. De ce se întâmplă astfel? Motivul ar putea fi faptul că părtinirea, fiind un act, "lucrează" în sensul unei "productivități", al unei eficiențe, al unei energii distribuite unei părți dintr-un întreg, parte care astfel devine una privilegiată. Energia actului părtinirii, având ca efect privilegierea părții care primește această energie a actului înființător, nu poate fi timporizată niciodată, chiar dacă ea este "ceva": de fapt, ea nu este altceva decât puterea de înființare a agentul în-ființător, timp care în-ființează
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la o oră fixă, pentru că, practică ea (mama - n.n.) le supraveghea efectuarea temelor și cobora deseori În apartamentul nostru pentru a le purta de grijă (copiilor - n.n.). Prin urmare, este adevărat că am beneficiat de o situație mai mult decât privilegiată, dar care mi-a creat probleme mai târziu, o dată ce copii au crescut, pentru că mama s-a obișnuit să trăiască prin ei și prin noi. La ora actuală, În fiecare duminică, dar absolut În fiecare duminică mama vine și cât este
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
intereselor altora. Metresele și-au construit moduri luxoase, extravagante de viață, au dobândit averi, le-au donat ori le-au pierdut; s-au îmbogățit ori au sărăcit. Au susținut ori au subminat ascensiuni politice; au cucerit tronuri și poziții sociale privilegiate ori le-au pierdut; au întreprins acte caritabile și de filantropie culturală; au marcat, benefic sau malefic, viața suveranilor, aristocraților și burghezilor, viața oamenilor politici și de cultură. Curtezanele au dăruit și au primit, au câștigat și au pierdut; au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]