1,062 matches
-
doarmă, altminteri pierim.” La autorul de secol nouăsprezece, experiența se termină cu bine. La contemporanul nostru, ea reprezintă anticamera tragediei. Chiar dacă singurătatea nu e absolută - pacientul poate cere ajutor printr-un microfon aflat la îndemână - ispita de a scăpa din prizonieratul întunericului devine ea însăși o sursă de tortură: „În stadiile timpurii ale bolii, tentația de a chema în ajutor era aproape irezistibilă: fiecare mușchi simțea nevoia să se miște, fiecare părticică a pielii să fie scărpinată, vezica urinară găsea mijloace
Memorii de dincolo de mormânt (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5252_a_6577]
-
modalități prin care acest calvar să fie suportabil nu doar pentru o noapte, ci pentru tot restul vieții.” Lectura participativă devine, pe neobservate, o lectură toxică. Te sufoci la simpla parcurgere a cuvintelor. Mintea nu poate accepta acest tip de prizonierat de-o cruzime inimaginabilă, în care suferința fizică și tortura morală alcătuiesc un cuplu infernal, gata să-l suprime pe cel prins în această menghină cinică. Pentru a amâna deznodă mântul - singurul lucru la care poate spera - omul trebuie să
Memorii de dincolo de mormânt (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5252_a_6577]
-
sfîrșit. Mascarada, scălîmbăiala, histrionismul sterp, caricatura blasfemică - toate acestea tind să intre parcă de la sine într-o definiție a așa-zisului homo sapiens, în vreme ce sclavia față de sol și nesfîrșita senzație de tîrîre, imaginea unui imobilism tîmp, a unei idioții eterne, prizonieratul beckettian sînt încă de neadmis.“ (p. 66) Cuvintele sînt frumoase, dar impresia pe care o provoacă e astenică. Umoarea ludică Ciprian Vălcan caută să și-o înăsprească printr-o mărire a intensității expresiei, dar, în lipsa vînei agresive, patetismul său sfîrșește
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
față, în beția sa narcisică, Ledgard uită că există un conținut, o identitate despre care nu știe mare lucru și nu poate aprecia în ce măsură s-a dizolvat. Există memoria pe care cu o bună intuiție încearcă să o blocheze prin prizonieratul în cușca aurită a vilei unde locuiește alături de o servitoare credincioasă, Marilia (Marisa Paredes), care, fără să o știe, îi este mamă, o altă complicație inutilă de telenovelă. Chirurgul încarcă memoria recentă a Galateei sale cu reviste de modă și
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
impregnat de religiozitate. Stă mărturie prima sută de pagini a cărții, adică ciclul omonim, Refuz fularul alb. Ar fi necesare, apropo de această transformare, câteva accente. O dată pentru că asimilarea dogmei n-a dus (ca la atâția alții) și la un prizonierat stilistic. Chiar dacă preia termeni și referințe din sfera imaginarului creștin, Marius Ianuș nu-și pune nici o clipă în paranteză personalitatea. Scrie pe limba lui. Liber. Aceeași mențiune și în privința atitudinii. Smerenia, aici, e câștigată prin suferință. (O suferință, înțelegem, cumplită
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
evocă, de altfel. Nu e vorba doar de profundul disconfort ambiental, ci de absurdul unei existențe în care „chiar și cei mai bine intenționați și cei mai generoși prieteni și rude nu pot spera să înțeleagă sentimentul izolării și al prizonieratului pe care această boală le impune victimelor sale.” Starea permanentă de neputință devine, inevitabil, echivalentul „unei condamănări la moarte.” Noaptea e, așadar, o anticameră a infernului, iar diminețile echivalează cu precaritatea confuz-reconfortantă a purgatoriului petrecut într-un scaun cu rotile
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
Diverse episoade din timpul deja legendarelor conflicte sunt citate de aceștia cu valoare în principal didactică. E cazul aceluia avându-l în centru pe faimosul consul Regulus, care, după ce pledează în fața senatului pentru continuarea luptei, se întoarce, așa cum promisese, în prizonierat, unde, de altminteri, va fi torturat și ucis. De asemenea, adeseori invocată e scena, cu totul improbabilă, a întemeierii Cartaginei. Aproape că nu există autor care să nu se refere la ea, cel puțin de dragul anecdoticii. Cerând, pe țărmul Africii
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
astel „ghinionul” să reprezinte, în relatarea subiectivă a autorului, o exemplificare la intoleranța sa față de constrângeri și împrejmuiri. Orașul, de altfel cu numeroase vestigii venețiene, e văzut (probabil cu foarte multă exagerare) ca un loc al întunericului, al absurdului și prizonieratului, contrastând puternic cu viziunea, în genere, abundent luminoasă a lui Miller despre Grecia: „Nauplia este mohorâtă și pustie noaptea. Este un loc care și-a pierdut aura, ca Arles sau Avignon. De fapt, seamănă în multe privințe cu un oraș
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
o cameră la pușcărie, cu câteva femei tăcute, și a ultimului cadru, personajul principal proiectat de pe esplanada Casinoului din Constanța pe fundalul unui răsărit de soare, drumul parcurs de acesta ar apărea ca unul ascendent de la deziluzie la speranță, de la prizonierat la libertate. În film, traseul este exact invers. Deținuta Matilda (Ana Ularu) are o singură zi la dispoziție pentru a lua parte la funerariile mamei sale. A făcut doi ani și trei luni de pușcărie și o mai așteaptă trei
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
captivităților obscure ale minții, a exprimării inexprimabilului precum în Jucăria Laurei Pünkösti, cu fixația enfantină pentru un radio vechi, în Balonul lui Stas Ciorescu cu o Lolită de provincie ale cărei vise zboară departe de bunicul paralitic care-i fixează prizonieratul, în Categoria grea al Oliviei Căciuleanu, excelentă radiografie a mecanismului dragoste-ură într-o familie de cincuagenari marcată de compromisuri și probleme nerezolvate, în Sputnik al Cristinei Groșan, o parabolă a indaptării, sau în Sub apă al lui Dunai Laszlo, o
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
culturii, din 1935, de inspirație moscovită, prin care face o semnificativă notă aparte, cum o făcuse ceva mai devreme și Panait Istrati. O secvență importantă a cărții evocă „anii de zbucium” de sub ocupația nazistă a Franței, mobilizarea scriitorului în 1939, prizonieratul, revenirea la Paris în 1941, cu dificultățile momentului, efortul de a-și construi o normalitate mereu periclitată. Și scrisul, îndeosebi colaborările mai de mult începute la prestigioasa Cahiers du Sud, cu strălucite eseuri filosofice despre Heidegger, Kierkegaard, Șestov, Bachelard, dar
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
în munca se considera perioada cît o persoană a activat în calitate de angajat, indiferent de felul contractului de muncă și de modul de remunerare a muncii, situațiile prevăzute în codul muncii ca fiind vechime sau vechime neîntreruptă în munca, perioadele de prizonierat, de persecuție rasială sau alte perioade stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri în care o persoană a desfășurat o activitate sau, datorită unor cauze ce nu le putea înlătura, a fost împiedicată de a o desfășura. (2) Pentru angajații
LEGE nr. 26 din 28 decembrie 1967 privind concediul de odihnă al angajaţilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106234_a_107563]
-
la Messiaen, în pledoarie pentru libertate. În muzica liberă, a făpturilor anonime, care improvizează pentru a saluta răsăritul, compozitorul ghicește un accent providențial, capabil «să perforeze timp și spațiu». Poate nu întîmplător, deja Quartetul pentru finele timpului, capodopera compusă în prizonieratul din Germania, conținea o pagină grav concentrată, Abîme d’oiseaux. Am spune că prăpăstuirea dramatică, nu doar palpitul zglobiu, se află în făgăduința de frumusețe pe care-o tăinuiește cîntul păsărilor. M-am bucurat, la lumina acestor memorabile repere, că
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
cârpe, glugi asociate cu fulare, pungi de plastic.” Portretul bărbaților este la fel, tragi-comic, aplatizat de foame, frică și frig : „Bărbații, la rândul lor, mai cu seamă vârstnici arătau de parcă în urmă cu o zi se întorseseră dintr-un lung prizonierat rusesc. Pe ei curgeau, asemeni unor umbre umede, niște paltoane vechi, care se prelungeau până jos, foarte aproape de bocancii ce mai luaseră în piept cine știe câte ierni.” În fine, în țara în care pare că e pururi iarnă, autorul-narator primește pașapoartele
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
De la amănunte biografice răscolitoare, începând cu copilăria care l-ar fi condamnat să devină (ca să folosesc limbajul de azi) un „boschetar”, la adolescența petrecută în condiții de-un dramatism inimaginabil chiar în condițiile comunismului românesc, la obsesia evadării dintr-un prizonierat ce părea fără sfârșit, ceea ce uluiește nu e drama unui om, ci dimensiunea acelei drame. Dan C. Mihăilescu a fost salvat de carte, iar cartea e - așa cum spune și titlul - un substitut al destinului, dacă nu chiar Destinul însuși. Întâlnirea
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
în care tatăl, lucrând într-un mediu toxic, vine fără dinți acasă. Eșecul familiei anunță, la scară mare, drama unei națiuni: „Fiecare sat din Moldova e un sat al copiilor”. După cum Occidentul e o lume a părinților fără copii. În prizonieratul despărțirilor, conceptul cheie pentru ieșirea din labirint este speranța ca așteptare. „Așteptarea noastră, spune Cristina, e ca o boală mocnită, ca un virus insistent, care nu trece decât prin apropierea părinților (...). Suntem niște copii ofiliți, uscați de dor. Ca albia
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
uscați de dor. Ca albia râului fără apă. Suntem îmbătrâniți de atâta așteptare responsabilă și matură și redevenim copii când vine mama”. În proza Lilianei Corobca, poetica așteptării este punctul central. Aici se insinuează sentimentul zădărniciei și asumarea fatalității, condiția prizonieratului și, finalmente, obsesia maturității grăbite. Toate definesc felul în care, paradoxal, se fortifică inocența. În Kinderland, asistăm la o nouă cruciadă a copiilor: una anapoda, a fugii spre o interioritate îmbătrânită. Noua generație pierdută - mutilată de migrația economică - încearcă să
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
fiară din civilizație, ce întreține starea de captivitate prin tabuuri, dar și celor din afara interiorității (metafora pădurii ca sondare a inconștientului). Toate celelalte personaje apar, în viziunea naratorului, ca forme ale eșecului. Niciunul nu reușește să treacă dincolo de starea de prizonierat. Do Not Cross este un roman despre psihologia unei captivități. Dar este și parabola unei așteptări. Cezar adaugă ceva în jocul terapiilor: amânarea devine instrument de reglare a jocului erotic și a savurării singurătății. Experiența răpirii este redirecționată în strategie
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
parabola unei așteptări. Cezar adaugă ceva în jocul terapiilor: amânarea devine instrument de reglare a jocului erotic și a savurării singurătății. Experiența răpirii este redirecționată în strategie erotică. Inversând rolurile, în captivitate, Cezar rămâne, în ciuda labilităților sale, același. Semn că prizonieratul lui nu se modifică. Doar se definește. Ideea că toți abandonăm, mai devreme sau mai târziu, ceva, și suntem, totodată, într-o permanentă stare de prizonierat se proliferează la tot pasul. Dora Pavel imprimă întregii lumi din Do Not Cross
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
strategie erotică. Inversând rolurile, în captivitate, Cezar rămâne, în ciuda labilităților sale, același. Semn că prizonieratul lui nu se modifică. Doar se definește. Ideea că toți abandonăm, mai devreme sau mai târziu, ceva, și suntem, totodată, într-o permanentă stare de prizonierat se proliferează la tot pasul. Dora Pavel imprimă întregii lumi din Do Not Cross atracția irezistibilă pentru formele diverse de captivitate. Scris cu minime fisuri, dens și cu numeroase deschideri interpretative, romanul confirmă o scriitoare ce-și construiește un sistem
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
fiind atras mai ales de cursurile despre baladă și de concepția folcloristică a lui D. Caracostea. În anii ’40 este concentrat și participă la campania din Răsărit. Aproape de încheierea războiului, în mod neașteptat, este arestat de ruși, și stă în prizonierat aproape patru ani. În 1949 se angajează la Institutul de Folclor, unde ajunge șef de sector, dar după două decenii demisionează, din cauza neînțelegerilor cu conducerea Institutului. Timp de două decenii, - moare în 1990 - va munci într-o autoimpusă solitudine, publicând
O monografie necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3107_a_4432]
-
Gheorghe, a avut viziuni de mic. Când fratele vitreg, fiul cel mare al familiei Puiu a plecat pe front, el a visat o tânără cu chip strălucitor, care i-a spus că tatăl său se va întoarce după un lung prizonierat. S-a întors după 12 ani din Rusia, s-a însurat și l-a adoptat. Când l-a botezat a văzut-o, din nou, pe femeia cu chip strălucitor și straie mănăstirești. De această dată clar. Femeia i-a spus
Părintele Gherontie Puiu a murit. Povestea vieții sale miraculoase și a mănăstirii ctitorite într-un loc unic by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29529_a_30854]
-
lui Cezar îi cuprind pe amândoi, indistinct. Ceea ce ar putea fi o consecință deformatoare a unei surescitări sau (ipoteza ar schimba întregul sens al cărții) o realitate. Capitolul al optsprezecelea aruncă totul în plină confuzie. Începe ca o relatare a prizonieratului și sfârșește ca un dialog live: „Mă urmezi legănat, călcând superficial pe piciorul stâng care îți sângerează abundent. Căutasem toată noaptea o bucată de textilă și așteptam momentul în care aș putea să te conving, să mă apropii, să te
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
mijloc. (Mișcarea literară) 3. În anul 1941, recent absolvent al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași, Const. Ciopraga este înrolat, trimis pe front, cade prizonier la sovietici și se reîntoarce abia în 1946. Experiențele războiului și ale prizonieratului vor fi transfigurate în romanul Nisipul (1989), care nu s-a bucurat de o exegeză adecvată. 4. Ultimul număr, zece, al revistei Viața literară apare în august 1941. Abonații sunt înștiințați că revista urmează să reapară în septembrie același an
Note despre epistolograful Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5681_a_7006]
-
peste cei „altfel”. Primele pagini ale romanului orchestrează, așadar, o lovitură de teatru de proporții, menită să arunce în aer raportul dintre captivitate și libertate, dintre victimă și călău, dintre nebunie și integritate psihică, de vreme ce tânărul Braia își mărturisește voluptatea prizonieratului: „Postura de ostatic e ultima la care m-aș fi gândit. Acum însă îmi place. Mă simt privilegiat. Nu oricine are parte de compania unui psihopat evadat. Urmărit, vânat. Pe lângă el, vânat sunt și eu. Chipurile, să mă apere. Ipocriții
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]