203 matches
-
Scuzați-mă, trebuie să plec, bâigui Rozanov, și ieși glonț pe poartă. Își spuse în sinea lui: „Sunt beat!“, și o porni repede spre casă. Alex se repezi la Ruby: Ce te-a apucat să vii aici și să te proțăpești ca o broască țestoasă? Și unde ai umblat până acum, mă rog? Ai darul deochiului. Du sticlele astea în casă! Alex ieși în grădina din fața casei, încleștându-și degetele, în buzunar, pe foarfecele de tăiat flori. Două lacrimi calde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
electrostatice Îl aduseseră și pe demonul tînăr chircit foetalouroboros, vrînd parcă să-mi spună ceva, dar, neîndrăznind să-mi transmită ceva, se sprijinea În coada sa ascuțită, participînd la electricitatea momentului. Seamănă cu un personaj corupt care aidoma Rahelei biblice, proțăpită cu mîinile În șolduri, strigă, bătînd isterizată din picior: „Dăruiește-mi un fiu, altfel mor!” ― propunere pe care cred că spurcăciunea nu are să mi-o facă chiar dacă așa cum stă Înaintea mea, ca o adevărată kamini, făcută toată numai din dorință
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și ei, iar cîțiva i-au zîmbit chiar, el n-a mai stat mult pe gînduri și i-a Întrebat de ce foloseau toți o singură strachină, dar Vilma a intervenit: „Haide!“, Îl porunci ea, trăgîndu-l de mînă. Dar degeaba. Se proțăpise acolo, cu călcîiele apropiate, vîrfurile depărtate și mîinîle pe lîngă corp. Era mai Înțelept să-l lase puțin. Cerșetorii intrară În vorbă cu el și prinseră să-i zîmbească, inofensivi, dar zdrențăroși. Erau foarte mulți, țărani de la munte, bărbați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
facă să verse iar sau ce naiba voiau, pînă cînd bietul băiat avu o ușoară senzație de vomă și ceru să continue lecția, probabil ca să evite un scandal. Domnișoara Julia se sperie și spuse că aveau să continue, dar bucătăreasa se proțăpi acolo și nu se clinti pînă nu se isprăvi lecția. Și nu i-a prins rău de loc, fiindcă a ascultat cu plăcere poezia pe care domnișoara l-a pus pe Julius s-o Învețe ca s-o poată spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sigur, m-aș fi plictisit de asta, cum mă plictisisem și de alte isprăvi nu mai puțin stingheritoare, dar au intervenit două întîmplări, una după alta, care m-au făcut să nu cedez atât de repede. Un agent de circulație, proțăpit pe marginea trotuarului, m-a lovit de mi-a țâșnit sângele pe nas fiindcă mă uitasem la el chiar în clipa când am zis ceva despre Dumnezeu și a avut impresia că l-am înjurat. "Să se învețe minte, bine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aceea. Avertizarea tatei era mai mult decât un avertisment! La o săptămână, un vecin de-al lui Gritas vine într-un suflet la tata spunându-i că l-a urmărit pe Gritas cum a luat elvețiana de frânghie și a proțăpit-o drept în porumbul tatei. Bazat pe mărturie, tata aleargă, găsește vaca în plin ospăț, o ia cu el acasă și seara, cam pe întuneric, se duce la Gritas și-i spune: - Măi, domnule Gritas, am venit să te întreb
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sigur, m-aș fi plictisit de asta, cum mă plictisisem și de alte isprăvi nu mai puțin stingheritoare, dar au intervenit două întâmplări, una după alta, care m-au făcut să nu cedez atât de repede. Un agent de circulație, proțăpit pe marginea trotuarului, m-a lovit de mi-a țâșnit sângele pe nas fiindcă mă uitasem la el chiar în clipa când am zis ceva despre Dumnezeu și a avut impresia că l-am înjurat. „Să se învețe minte, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
străduța Fabricanților de Aur... Aci, și trebuie să spun că urechile pe care nu le mai am Îmi mai tremură și acum sub gluga jerpelită când mi-aduc aminte, fără veste, În Întunericul unui nou gang apărut În cale, se proțăpi În fața noastră un uriaș, o făptură oribilă, cenușie și fără expresie, cu trupul mătăhălos de culoare arămie, sprijinită Într-un baston noduros de lemn alb răsucit În spirale. Un miros puternic de santal emana din apariția aceea. Am Încercat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
omniprezentele materii ale vieții sub comunism, În speță fierul (sau oțelul), cimentul și țigaretele. Este și o Încurcăleală de sîrmă ghimpată În mijlocul podelei. Wakefield pășește cu grijă În jurul ei. Un panou, acoperit cu un text constructivist de culoare neagră este proțăpit alături, spunînd cam așa: Cortina de Fier era făcută din sîrmă ghimpată, sîrma ghimpată a frontierelor, a lagărelor, a fabricilor. Fierul, produsul eroicilor muncitori, era mana stalinistă. Ni se spunea la școală că În Raiul Socialist ce avea să vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe cearceaful duhnitor, privind mut la ecranul gol a televizorului. Se uită și Diavolul alături de el. Și el ar vrea să moară, dar e nemuritor. CÎteva zile mai tîrziu, nici el nu știe cîte, Wakefield se trezește Într-un oraș proțăpit pe țărmul Pacificului, șezînd pe o bancă, așteptînd să se deschidă bodega. În josul străzii se află este un magazin cu hrană naturistă, un magazin de Închirieri video, o galerie de artă, un atelier de olărit, o școală de dans și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
altul sus, Multe-ar mai avea de spus. Stau tustrele rânduri - rânduri, Parcă au rămas pe gânduri. N-o poți pune cu ghiocul - Ea cu greu își află locul. La sfârșit de uliță Șade ca o suliță. Un cârlig se proțăpește, Parcă-ar vrea să prindă pește. Dacă-n față-și are masul, Semn e c-a-nceput taifasul. Dacă-i mică, negreșit, Două vorbe a unit. Uneori, între cuvinte, Cade-o lacrimă fierbinte. Câte una mai fudulă Poartă-ntr-una o căciulă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
să mă Înfurie și mai tare și, cînd se Întoarce cu spatele la mine ca să se urce În pat, trebuie să rezist tentației de a-l lovi. — Nu-mi Întoarce spatele, Îi spun printre dinți, ducîndu-mă spre partea lui de pat și proțăpindu-mă acolo, cu mîinile Înfipte În șold. Să nu cumva să Îndrăznești să-mi Întorci spatele. Cine te crezi? În urechi Îmi răsună ecouri ale vocii mamei cuprinsă de furia beției, dar nu-mi pasă, căci sînt orbită de mînie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
brusc În fața lui Fersen. Polițistul păru surprins, apoi demoralizat descoperind-o pe Marie În compania lui Pérec. - Nu bați niciodată la ușă? Îl luă ea peste picior. - Vezi că s-ar putea să ajung să te bat pe dumneata. Se proțăpi În fața ei. - Pentru ultima oară, te avertizez că dacă te mai amesteci În anchetă... Fără să-i dea timp să mai continue, Marie arboră o expresie de mirare nevinovată. - Domnul primar trebuia să celebreze căsătoria mea, tocmai puneam la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
detest să fiu văzut nemachiat. Tulburarea Mariei se accentuă, căci Fersen, care nu se gîndea că trebuia să-și protejeze și spatele, nu Își dăduse seama că Îi oferea imaginea feselor În oglinda dulapului. CÎteva minute mai tîrziu, erau amîndoi proțăpiți În fața celulei lui Pérec, complet uluiți. Era pustie. Și totuși Închisă cu cheia. Morineau era descompus la față. - Asta e halucinație totală, nu se poate așa ceva, nu se poate! A dispărut! Asta e magie, nu e ceva normal, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
coste viața pe Marie. - Chiar dacă nu credem În preziceri, trebuie să recunoști că e aici ceva tulburător. Lucas se pregătea să răspundă cînd Îl zări pe Pierric: acesta se apropiase În tăcere și, strîngîndu-și grămada de cîrpe la piept, se proțăpise la cîțiva metri de ei, ațintindu-i cu ochii lui ușor bulbucați. Privirea ciudată a mutului Îl făcu pe Lucas să se simtă stingherit, chiar și după ce Ryan Îl asigurase că În ciuda unei aparențe neliniștitoare, Pierric era tot ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cuvintele i se opriră pe buze văzînd expresia zeflemitoare a lui Lucas Fersen, care i-o arăta pe Gwen, cu gluga trasă peste ochi, venind spre ei cu pas hotărît și trecînd fără jenă peste banderolele galbene Înainte de a se proțăpi În fața polițistului. Fără măcar să-l salute, se interesă rece de adevărul unui zvon care circula În legătură cu o eventuală Închidere a sitului. Lucas se miră Încă o dată de repeziciunea cu care informația dăduse deja ocol insulei, și dădu din cap afirmativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
răspîndind un ușor parfum. ZÎmbi deschis uitîndu-se la ea cum se Îndepărta cu pas marțial, haina scurtă lăsînd să se vadă legănarea feselor pe care, ce mai Încoace și-ncolo, le găsea foarte frumoase. Ziua Începea bine. TÎnăra OPJ se proțăpise cu un aer foarte profesionist În fața planului insulei, prins pe peretele jandarmeriei. Trecură În revistă elementele pe care le aveau, apoi Lucas Întinse mîna după o cariocă. Morineau, dornic să-și dovedească utilitatea, Îi Întinse toată cutia. Fersen arătă succesiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de așa ceva ca să te Înving, biata de tine... Își apucă crosa cu ambele mîini, se repoziționă pe covorul sintetic și Îndoi ușor genunchii. - Dă-te la o parte, Îmi strici peisajul. Gwen Înșfăcă la iuțeală mingea din suport și se proțăpi În fața lui, roșie de mînie. - Știu bine că familia ta și cu tine deja ați pus jaloane ca să vă recuperați șantierul naval, laboratoarele și hotelul, lansă ea. Uiți doar un lucru, tăicuțule: primăria are prioritate, avînd drept de preempțiune asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
păli. Primele valuri ale fluxului Își croiau deja loc printre stîncile Îngrămădite. Grota avea să fie curînd sub apă. Și ei odată cu ea. 17 Gwenaëlle venise direct pe faleză, sigură că-l găsește acolo pe Pierric. Era Într-adevăr acolo, proțăpit la marginea vidului, uitîndu-se În jos spre golful Jefuitorilor de corăbii, pe care fluxul Îl acoperise complet. - De cîte ori ți-am spus că nu vreau să te văd pierzînd vremea pe aici? Îi strigă ea trăgîndu-l Îndărăt fără menajamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vremuri la marile concursuri pe plajă organizate de Clubul Mickey. Înțelese atunci că avea să moară. Pe insula aceea de la capătul lumii. Și izbucni Într-un rîs deznădăjduit. Ușurarea lui Gwen deveni palpabilă cînd o recunoscu pe Marie În silueta proțăpită pe malul estuarului. Măsurînd-o din ochi pe tînăra polițistă, Încercă din nou să lanseze motorul. - Bujiile nu mai funcționează. Soțul tău trebuia să le schimbe În următorul weekend. Gwen dădu drumul cablului care se Încolăci cu un zgomot sec și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi atrase atenția spre bancheta din față. Arthus, al cărui trup Înalt zăcea pe jumătate acoperit cu un pled, Își revenea Încet În simțiri. - Ce caut eu aici? PM reduse viteza, fixă direcția conform indicațiilor GPS și veni să se proțăpească În fața tatălui său, cu o expresie de plăcere sadică. - Amintește-ți, tată, noaptea trecută m-ai implorat sa te ajut să părăsești insula. - Nici gînd! Du-mă imediat Înapoi! tună bătrînul. - Ce păcat! CÎnd avem și noi o dată prilejul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un deal, pirezându-se în înălțimea zării de dincolo de restaurantul „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), de peste drum. Popa Băncilă privi nedumerit în jur. Nu mai pricepea unde se află. Două fetișcane veneau, îmbrățișate strâns, spre el. Li se proțăpi în față și speriat, încercând totuși să pară prietenos, le întrebă: - Este-adevărat că drumul ăsta merge la gară? Nu cumva m-am rătăcit pe cale, copilele mele? Fetele se despărțiră, îl ocoliră, strângându-se apoi iar una în alta. Izbucniră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
horcăie și să se agite, popa Băncilă izbucni cu năduf: - Vezi că ți-am venit de hac?! Credeai că mult o să mă mai chinui? De dimineață mă tot ispitești, da uite că acum te-am prins! Zvâcni bucuros și se proțăpi chiar în dreptul aceluia, făcându-și încă de câteva ori cruce. Îngâna chiar și un imn de slavă. Dădu să cădelnițeze, bălăngănindu-și mâinile. - Dom’le, te rog, aer... horcăia acela. Am aici, la piept, o cutiuță... O tabletă... Mor... Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
când în când ăia... Inochenta Ddădu să spună ceva. Mai apucă doar să îngaime: - Nu-i manoperă, domnule. Chiar așa și este. Chirul i-a trimis. Are niște planuri... Ușa se deschise și doi bărbați scunzi, în costume negre, se proțăpiră în prag. O văzură pe femeia aceea și înaintară spre ea. Înălțată pe vârfuri, se chinuia să semneze formularul de anunț. Nu mai apucă. Unul dintre bărbați, cel înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, uns din belșug cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
când veneau cei de la Bruxelles să controleze cum avansau românii pe drumul lor spre integrare. - A dat săracul Preda de belea, oftă cineva de după castan. Verginel sări speriat în picioare. Aulius întoarse greoi capul, privind nedumerit spre insul care se proțăpise în spatele lor. Înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn ămodel 1937), costum crem, cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând doar ochii să sclipească neobișnuit de reci. - Nu am timp, își continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]