742 matches
-
pentru mine?" Nu mi-a lăsat, măi, băiatule, da' a zis că vorbește cu tine după slujba dă utrenie." "Și io până atunci ce fac? Stau și mă uit după stele? Că mă repezeam acu' după materiale, nu ședeam ca proasta-n târg." " Da' ce dom'ne, te grăbești?" "Și normal că mă grăbesc! Auzi vorbă la el! Matale nu te-ai grăbi dac-ai fi dă servici' dă ieri după-amiaz' până acu'? Și cu toate controalile dă la poliție și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
te-a învoit scrofelnița aia dă șefă-ta, a trebuit io să mă ocup dă el, să-i fac bagaju' și să-i țiu perfuzia-n mașină, cân' îl căram la spitalu' județean, la Călărași, în timp ce soacră-mea cotcodăcea ca proasta pă lângă mine. Tu ai ajuns după aia. Și ai venit cu mâna-n gură, că tot io a trebuit să mă duc după medicamente. Eh! Dacă nu eram io, la cât vă duce pă voi bila, pă mă-ta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
când era deja convinsă că între mine și ea nu poate exista nimic trainic, Mona începuse să debiteze ca între prietene:-Plecam de la tine acasă și singură mă puneam pe plâns. Scriam planuri de lecție peste planuri și plângeam ca proasta. Abia după aceea îmi povestea câte un episod din viața ei, cu tată bețiv, cu o mamă terorizată și un frate handicapat, mai mult fără bani, singura sursă de venit fiind amorul și handbalul. La scurt timp începusem să-i
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu rochii, pălării, poșete, voaluri și pantofi. Am rămas dincolo, plimbându-mă nervos, În timp ce rumegam câteva idei care jucau lapte gros prin căpățâna mea. Una dintre ele sărea zglobie pe spinările celorlalte, dar nu se putea prinde și cădea ca proasta În nas, după care Își lua din nou avânt și pica la loc. Ce naiba era? Ce nu se potrivea deloc? Afară se Întunecase ușor. Câțiva nori se Încruntau la orizont, iar dimineața Însorită era pe cale să se preschimbe Într-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fericire, sorții au căzut pe stewardesă. În situații limită, femeile dovedesc mai mult sînge rece decît bărbații. Ne-a spus că are acasă copii de crescut, soțul o părăsise de doi ani, așa că nu-și poate permite să moară ca proasta, mai ales cînd i se oferă șansa de a trăi. Am rugat-o să facă ce trebuia făcut Într-un loc mai ferit, ca să nu ne șocheze emoțional. N-am să-ți pot spune cu precizie ce a făcut, cum
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se păru că recunoaște conturul gurii lui și o anumită fermitate a privirii, deși bărbia Îi era totuși prea ascuțită, iar fruntea, sau atît cît putu vedea din ea, părea un pic prea bombată. Era sau nu era Vic?... Ce proastă! În 1965 Vic abia se născuse. Temîndu-se că, prin descoperirea ei, frauda o enigmă, presimțind În această descoperire ceva interzis, primejdios, simțea totodată o mare neliniște care izvora din sentimentul că, În continuare, orice e posibil. De aceea puse fotografia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
afară din goana mașinii. Mi-e dor de un spectacol adevărat. — Femeia e ca fierea, îl ia pe Roja gura pe dinainte, gîndindu-se la mottoul din Carmen, i am spus-o și Delfinei de nenumărate ori, dar făcea mereu pe proasta, se hlizea ca o găină. — Asta pentru că avea ea planul ei în cap dinainte bine pus la punct, zice șoferul. Știa bine ce vrea, adaugă. Și eu fac la fel înaintea fiecărei curse, îmi încropesc în minte itinerarul și abia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acum ea nu-i spusese lui Palmer despre sentimentele mele. Mi-am amintit cu mare plăcere imaginea mâinii ei care tremura. Îmi spusese clar să nu sper nimic. Dar, de fapt, chiar mă făcuse să sper, și nu era o proastă. Știam, firește, judecând la rece, că nu era decât o umbră de speranță. Dar, când ești îndrăgostit, o rază de lumină te poate duce departe. Lucrul de care aveam nevoie era sentimentul că voi fi grațiat. Nu-mi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întrucât l-ai acceptat pe Anderson... spuse Antonia. Ăsta a fost primul lucru care m-a făcut să cred că știi deja, că ți-ai dat seama cum stau lucrurile cu Alexander. Și-apoi, era atât de evident. — Ești o proastă, am replicat. Cu Palmer a fost altceva. — Nu văd nici o diferență, spuse Antonia. În plus, ce înseamnă că n-ai fi acceptat situația? Eu v-am iubit pe amîndoi, tu ne-ai iubit pe amîndoi, Alexander ne-a iubit... — Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
n-ai o mamă care să umble creanga toată ziua prin oraș ca știm noi cine, de la Bam’s la Hahne’s și de la Hahne’s la Kresge’s. Spune-mi, Alex, să terminăm cu misterele, sau oi fi eu proastă - da’ spune-mi, ce vrei să faci, ce vrei să demonstrezi, de te-ndopi cu porcării, în loc să vii frumușel acasă, unde te așteaptă o prăjitură cu mac și un păhărel cu lapte? Vreau să-mi spui adevărul. N-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
țurloaie, fie am mușcat-o. Nu vreau să aducă a lăudăroșenie, dar cred c-au fost și una, și alta. De ce, vrea ea să afle lăsându-se în genunchi ca să mă orbească cu lanterna, de ce faci chestii din astea? Vai, proasto, de ce și-a făcut Ronald Nimkin felul și de ce a dat dracului pianul? FIINDCĂ NU MAI SUPORTĂM! FIINDCĂ, ALE DRACULUI DE MAME OVREICE CE SUNTEȚI, AȚI DEVENIT DE-A DREPTUL INSUPORTABILE! Am citit ce-a scris Freud despre Leonardo, doctore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
le confiște salba de aur... Femei sănătoase. Și la trup, și la cap, mă! La cap, mă, ai înțeles? Nu ca cele pe care le știu eu; după ce te-au consumat, te umilesc; altele, sfintele, se simt umilite; o parte, proastele, de lemn-Tănase tot timpul și, rar, al naibii de rar!, femeile cruciale ale vieții, te înnobilează, nu numai că te fac fericit, de la timidul "Bine te-am găsit!" pînă la rămasul bun din zori... Noroc! strigă și-și lipește paharul de buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aerul preocupat după ce s-a văzut cu revista în mînă. Mama ei de parșivă! murmură Mihai, amintindu-și cum a plătit, din cauza ei, două sticle de coniac. Așa-i cum ați spus, e o parșivă; o cunosc din studenție. De proastă ce era, a ajuns pe șantier, și cum a fost printre puținii cu studii superioare aici pe vremea aceea... Să te transferi de la ea, că nu suportă decît submediocrii care o laudă. Mai ai și ghinionul cu piesa de la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doilea, privind mereu departe, aiurea. Am să mă întorc... murmură el. M-am înșelat venind aici. Ca un adolescent, răscolit de hormoni... Ce-mi trebuia mie...?!... Să nu te însori cu o proastă, dom' Vlădeanu! face el un gest categoric. Proastele nu știu decît să-și desfacă picioarele și să se scuze că-i încă neordine în casă cînd le calcă pragul vecina... Două mari idealuri: satisfacția sexuală și părerea vecinelor. Nu știam că sînteți căsătorit spune Mihai încet, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu perna verde", a lui Solario, dar nici aia nu-i icoană, că sfinții ar trebui să aibă aureolă. Exact! N-are aureolă! Să vezi ce-i fac neveste-mi! clatină din cap chelnerul. Stă seara și se închină ca proasta la o pictură. Îmi pare rău! înclină el privirea, retrăgînd paharele, împingîndu-le spre mijlocul barului nu pot fi așa darnic numai pentru atît. Credeam că... Întinde mîna, ia două pahare curate și toarnă în ele băutura cuvenită pentru banii primiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
admitere la Medicină, după ce mi-am biciuit voința pregătindu-mă, l-am însoțit pe el la București, orbită de focul proaspăt aprins, că parcă numai el e bărbat în lumea asta!... Stau și lîncezesc într-un oraș acesta, invidiind pe proastele ori mîțele leșinate care duc la braț bărbați cît bradul. Ba, să-i fac pe plac lui, îi trîntesc și telefonul în nas inginerului de la uzină, singurul, poate, la brațul căruia nu mi-ar fi rușine să ies în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că jocul e pe cîștigate. A coborît la stația din fața fabricii: o femeie cunoscută pe vremea studenției, eterna parteneră a studenților, ei bucuroși că nu-i costă, ea fericită că umblă cu studenți -, minunată pentru potolirea foamei de amor. O proastă care n-o mai slăbea din hi-hi-hi! și ho-ho-ho! cînd i se făcea curte, jenîndu-se foarte la vorbele frumoase, trimiterile la mitologie ori la literatură, dar care devenea gravă și aproba cu bunăvoință, ascunzîndu-și marea fericire, cînd i se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
timpul, uitînd de mine și de copil, e cale lungă și, dacă ai făcut-o, acolo să stai!" Telefonul sună prelung, în gol. "Sigur! Țin telefonul închis, să nu fie deranjați; domnul este iritat de cel mai mic zgomot... Ce proastă că ieri, cînd am ajuns acasă, nu m-am dus să scot banii, să deschid proces de divorț!..." Din drumul ei prin încăpere, se oprește, întinde mîna și ia din nou telefonul. "Dar dacă?!..." Chirurgia, vă rog! spune cînd aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că-i de vîrsta Doiniței, ori ceva mai mare, și cum îți închipui că mi-aș permite?! Mai am încă bun-simț în mine, să știi! Chiar ți-a refuzat invitația? Mihai clatină din cap lung, afirmativ, trădîndu-și părerea de rău. Proasta! Are impresia că ăla o să-și lase nevasta pentru ea... A mai amăgit ăla pînă acum vreo cîteva, chiar și pe una de la voi, de la uzină, o femeie frumoasă, o laborantă. Îmi vine cîteodată să-l iau de guler și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ha-ha-ha! - Hai s-o lăsăm mai bine baltă, am zis. Nu păru tentată să-mi accepte oferta. - Vai, Doamne! Cum poți să fii! Cine te crezi? Și cine crezi că sunt femeile care... crezi că dacă te culci cu trei proaste care s-ar culca cu oricine ești zeul sexului? - Anca, i-am zis încet, liniștit, cât puteam de liniștit, dacă vreau, mă pot culca cu orice femeie. Vorbeam serios, culmea. Anca râdea. - Cu orice femeie? Și psihiatrul tău ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
eu jumătate de pahar și fetele au jucat ața și-am desenat un șotron mare și unu’ avea pistol cu ventuze și tanti Lenuța s-a îmbătat și-a plâns, „cui mă lași tu, Nelule...” și tata i-a spus „proasto, te faci de râs, marș și te culcă...” și mama m-a lăsat să stau chiar lângă sicriu și-am văzut cum au bătut cuiele în sicriu, avea un ciocan mare, am aruncat și eu cu țărnă când l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ai făcut vreodată! Spre mine, Evie fuge și mă sărută cu scârboasele ei buze topite și zice: — Shannon, n-o să-ți pot mulțumi niciodată pentru că-mi faci palpitantă viața asta casnică plictisitoare. — Domnișoară Evie, zice Brandy, poți să faci pe proasta, dar, fata mea, ai ratat din plin zona antiglonț a vestei mele. Sari la adevăr. Eu sunt aia proastă. Sari la adevăr. M-am împușcat singură. Am lăsat-o pe Evie să creadă că a fost Manus și pe Manus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
spaniolii și polinezienii își uniră eforturile și traseră barcă pe plajă. Era solidă, avea vreo șapte metri lungimepe doi lățime și un catarg la care putea fi adaptată una din velele galionului și, cu toate că se găsea într-o stare destul de proasta, datorită marginilor ascuțite ale coralilor, era evident că n-ar fi fost imposibil să o pună la punct. Când unul dintre copii apăru cu un ciocan și cu un mic fierăstrău în mână, arătându-i apoi și bietului dulgher cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mâinile fetei și-l trânti pe bancă. Îl privi cu ochi turbați. Cu un gest scurt îi făcu vânt. Cutia alunecă pe suprafața lucioasă și zbură în colțul celălalt al clasei. Damaschin se întoarse spre ea și șuieră printre dinți: Proasto! Pumnul Luanei îl lovi direct în nas. Îi dădu sângele și stropi mari, maronii, se lățiră pe suprafața băncii. * * * Chemată la școală, Sanda nu știu ce să spună. Încurcată, rușinată și copleșită de sentimentul vinovăției, nu reuși să ridice ochii din pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
biroul colegei care-i anunțase moartea Rebecăi. La rândul ei, spre stupefacția Luanei, aceasta părea că habar n-are despre ce vorbește. Ba chiar o îngrijorară vorbele lipsite de noimă. Doamna Noia simți că turbează. De ce o luau toți de proastă? La ce bun insistau să facă uitată o realitate peste care ea, în fapt, arătase că trecuse destul de ușor? Și de ce, naiba, Radu bântuia fabrica și nu era la închisoare? Se închise în biroul ei, pradă unei oboseli din ce în ce mai profunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]