558 matches
-
informație extrem de prețioasă. „Madame, trebuie să vă mărturisesc cu toată onestitatea și discreția că, pe lângă știința tratării dinților, mă pricep de minune și într-o altă știință, aflată în strânsă legătură cu inima. Ca doctor, am optat întotdeauna pentru o procreație cât mai rațională. De aceea, scopul meu este să ușurez fenomenele palpitante ale inimii - și aici, doctorul a privit-o într-un anume fel pe doamna consul - de tot balastul supărător.” Ceea ce stăpâna mea a priceput din prima, spre cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
facă, fie și simbolic, ceea ce torționarul i-ar cere. Teza a treia: În Orient templierii intraseră În contact cu ereticii maniheiști care disprețuiau crucea pentru că era instrumentul torturii Domnului, iar ei predicau renunțarea la lume și descurajarea căsătoriei și a procreației. Idee veche, tipică pentru multe erezii din primele secole, care va trece la catari - și există o Întreagă tradiție care pretinde că templierii erau Îmbibați de catarism. Așa că era de Înțeles motivul sodomiei, fie ea și simbolică. Admitem cazul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acesta a devenit mai degrabă un obiect religios în care se regăsesc toți drept-credincioșii, indiferent de culoarea lor politică. Personal, prefer să mă declar eretic ! Familia antreprenorială În 1898, Freud afirma că eliberarea individului de constrîngerile naturale în materie de procreație va fi un triumf al umanității. Dacă actul procreației va fi independent de contextele naturale și culturale, dacă el se va realiza ca act pur individual (voluntar), în afara oricăror altor obligații și satisfacții, înseamnă că el va putea fi integral
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care se regăsesc toți drept-credincioșii, indiferent de culoarea lor politică. Personal, prefer să mă declar eretic ! Familia antreprenorială În 1898, Freud afirma că eliberarea individului de constrîngerile naturale în materie de procreație va fi un triumf al umanității. Dacă actul procreației va fi independent de contextele naturale și culturale, dacă el se va realiza ca act pur individual (voluntar), în afara oricăror altor obligații și satisfacții, înseamnă că el va putea fi integral stăpînit de individ. Ei bine, acest vis freudian a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ne avertizează Marcel Gauchet. Să urmărim însă mai de aproape această turnură socială esențială. Metodele contraceptive și răspîndirea lor în masă - dar și schimbările de mentalitate produse de „eliberarea sexuală” începută prin anii ’60 - au permis, spuneam, stăpînirea individuală a procreației. Din capul locului, asta înseamnă deja că cea mai „naturală” dimensiune a omului devine profund „culturală” : este vorba de o victorie a culturii asupra naturii, de un salt în afara necesității, consideră Gauchet. Dar lucrurile nu se opresc aici. Pusă la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fenomenologic al sexualității, sau, în tot cazul, al contextului semantic despre care s-a vorbit mai sus. Mai precis, vorbim despre o complicare socială radicală a sexualității. Feminismul, eliberarea sexuală, acceptarea sau trecerea peste ceea ce este diferit, programarea politică a procreației sau a sterilizării, constituie un cumul de probleme tulburătoare și complexe pentru filosofia morală dedusă din această reînnoită perspectivă semantică. În același timp, este ceva paradoxal, se deschid noi căi de argumentare cu privire la spiritualitatea umană, la perfecțiunea în raport cu sensul castității
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
astfel că începutul (nașterea) și sfârșitul vieții (moartea) aparțin în definitiv lui Yhwh. În paragrafele următoare vom analiza aceste trăsături religioase ce privesc puterea divină ce însoțește omul de la nașterea până la moartea sa, dar și după aceea. Nașterea și fertilitatea Procreația este o consecință naturală a unirii dintre bărbat și femeie, dar ea era considerată și o lucrare divină și, în cazul în care nu avea loc, trebuia cerută prin rugăciune (1Sam 1,11). Multe personaje din povestirile biblice și mulți
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și reculegere plăcută!“. În tren, nu m-am mai gîndit la poveștile cu spermatozoizi și erecție, am Încercat să uit păcatul și am visat la domeniul fermecat pe care mă lăsase să-l Întrezăresc discursul tatei: dragostea unei femei, căsătoria, procreația și, mai ales, penetrarea. Pricepusem eu că penetrarea spermatozoizilor În sexul feminin trebuia să se facă cu dragoste. Cu dragoste, asta n-ar fi o problemă, dar și cu dexteritate, presupuneam eu. Cum se proceda exact? Nu mai văzusem niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Huxley În Minunata lume nouă. Când te gândești că această carte a fost scrisă În 1932, nu-ți vine să crezi. De atunci, societatea occidentală a Încercat constant să se apropie de acest model. Un control tot mai riguros al procreației, care mai devreme sau mai târziu va duce la disocierea totală de sex și la reproducerea speciei umane În laborator, În condiții de siguranță și fiabilitate genetică absolute. Dispariția În consecință a relațiilor familiale, a noțiunii de paternitate și filiație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rațională ca aceea descrisă În Minunata lume nouă, lupta poate fi Îmblânzită. Competiția economică, metaforă a stăpânirii spațiului, nu mai are sens Într-o societate bogată, În care fluxurile economice sunt sub control. Competiția sexuală, metaforă a stăpânirii timpului prin procreație, nu mai are sens Într-o societate În care disocierea sex-procreație este perfect realizată; dar Huxley uită să țină seama de individualism. N-a putut Înțelege că sexul, odată disociat de procreație, subzistă nu atât ca principiu de plăcere, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
control. Competiția sexuală, metaforă a stăpânirii timpului prin procreație, nu mai are sens Într-o societate În care disocierea sex-procreație este perfect realizată; dar Huxley uită să țină seama de individualism. N-a putut Înțelege că sexul, odată disociat de procreație, subzistă nu atât ca principiu de plăcere, cât ca principiu de diferențiere narcisistă; la fel stau lucrurile și cu dorința de Îmbogățire. De ce modelul social-democrației suedeze nu a putut Învinge niciodată modelul liberal? De ce n-a fost nici măcar experimentat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la Începuturi, nu s-a vorbit despre plăcere, aceasta probabil că fusese mai tîrziu sădită În om, de către vreun demon neștiut. Perversiunile răscoleau instinctul uneori adormit; Într-un extaz de cîteva clipe, bărbatul risipea o sămînță tot mai rar sortită procreației. Protecție, sex oral, anal, protecție, mai ales, se ivise o boală nimicitoare: În jurnale, reviste, la TV, numai Îndemnuri la grijă: amorul se dovedea un mare pericol, putea chiar să distrugă omenirea; ciocnirea Pămîntului cu o cometă era o probabilitate
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
trei, În patru, sexul În grup era deja un mod tot mai obișnuit de a elibera omul, fie el bărbat ori femeie, de anumite pulsiuni. Tot Încercau unii psihiatri și sociologi să inducă ideea asta. Sexul salvator! Nu mai era procreația aceea care, prima, Îi Împingea pe muritori la Împreunare; și instinctul suferise o deformare, mai toți erau dominați de plăcere. Thomas știa bine cum Își ducea zilele o anume parte a lumii. Nopțile, de fapt. De la o vreme, tot veneau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vorbind, dar nici alt discurs nu schimba prea mult lucrurile. Sexul era suveran! Nu spusese chiar Dumnezeu : Înmulțiți-vă? Acesta nu luase În calcul plăcerea; omul o descoperise, rafinînd-o pînă la esența ei perversă: alcoolul amorului. Sau parfumul. Sexul pentru procreație nu ar fi fost decît drojdia. Și numai după ce dospea; din drojdie Încă se nășteau copii. Fiii și fiicele lui Thomas nu erau zămisliți din plăcere; acesta le spunea adesea, În gînd, laboranzii mei. Fecundați În eprubetă, plantați În utere
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ai, mă rog, în noaptea asta? Ai chef de vorbă? - Sunt un soț iubitor, sentimental, îndulci Stănică glasul, încercînd să sărute pe Olimpia. - Fugi de-aici, ești nebun? Lasă-mă să dorm!Stănică se-nfurie: - Ascultă, madam, scopul căsătoriei este procreația, șicînd o femeie nu procreează, decade din drepturile ei. De vreme ce nu-mi dai o familie, nu mă faci util patriei, mă lași să mă pierd în negura uitării, fără urmași, care să-mi poarte numele, nu mai ești, de fapt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
1567-1622), care invocă exemplul discreției unor mamifere cu totul respectabile (e.g. elefantul)2 par să împrumute teme direct din Pliniu cel Bătrân 3. Respectul și modestia (verecundia et pudore) față de soție, îndemnul la cumpătare și echilibru, alături de încurajarea fățișă a procreației sunt prezente cu egală statornicie în scrierile păgâne sau creștine. Calitățile terapeutice ale postului au fost relevate mai întâi de școala pitagoreică, de cea stoică și de cea epicureică. Într-adevăr, moraliștii creștini au adoptat fără ezitare moștenirea unei anumite
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sunt prin propriile minți, ci prin teoriile și miturile produse de către bărbați despre ce sunt și, eventual, despre ce rosturi au ele. Rolul reproductiv diferit a făcut ca femeile să fie plasate din punct de vedere istoric mult mai aproape de procreație și de reproducerea vieții decât de producție și de crearea de sensuri și valori. Istoria este descrisă de către De Beauvoir ca o succesiune de forme de supremație a bărbaților asupra femeilor. Femeile rămân prizoniere ale imanenței, trebuind să ceară pentru
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
spectacol grotesc. Oricare altul în locul lui Gonzalv, la preavizul așa de dezinteresat al doamnei Conțescu, ar fi făcut o retragere grabnică. Însă maladia morală de care suferea Gonzalv și pe care Smărăndache o botezase "catedromanie" era neiertătoare. Își zise că procreația nu depinde exclusiv de soție și că ar fi fost în măsură să saboteze excesele de zel. Consultă deci din nou pe Conțescu, de la care îndrăzni a cere preciziuni în privința situației pe care i-ar procura-o. Strâns cu G.
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de beton armat Jean Pomponescu, un monument original, O bazilică prevăzută cu cupolă de sticlă, replică îndrăzneață, sarcastică, la proiectul conformist al rivalului său, "catedrala neamului". Actualizarea mitului poate fi urmărită maideparte. În legenda meșterului Manole, creația, mănăstirea Curtea de Argeș, nimicește procreația, Manole fiind nevoit să-și sacrifice soția și copilul spre a împiedica dărâmarea zidului și a da viață edificiului. loanide, absorbit de visurile lui constructive (ar fi voit să devină un alt Antonio Sant'Elia), pierde pe cei doi copii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
privind în ambele direcții, de la model la imagine, și înapoi, de la imagine la model”. Pentru a menține stabilitatea statului, pentru a evita o eventuală sciziune în unitatea clasei stăpănitoare, rolul filosofului suveran este acela de a supraveghea educația și a procreației eugenice a acestei clase, în caz contrar, dacă un stat nu este cărmuit în permanență de un filosof, atunci paznicii statului nu vor cunoaște înțelepciunea pitagoreică și Numărul platonician, iar rasa paznicilor, și implicit statul întreg, “vor degenera cu necesitate
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
sale sunt absurde sau nebunești, întrucăt “individul nu este răspunzător în fața societății pentru actele sale, cătă vreme acestea privesc doar interesele sale și ale nimănui altcuiva”. De exemplu, dacă pentru Platon regele-filozof are rolul de a supraveghea educația și a procreației eugenice a clasei stăpănitoare (“neexistănd decăt proprietate comună, femeile și copiii trebuie să fie și ei proprietate comună. Nici un membru al clasei dominante nu trebuie să aibă posibilitatea de a-și identifica copiii sau părinții.”), pentru John Stuart Mill, nimeni
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
vede moartea cu ochii; cum și-o vede și natura, cum și-o vede femeia, cum și-o vede tânărul. Natura: dacă obținem sinteza clorofiliană, și se pare că va fi obținută, în mare vorbind ne dispensăm de natură. Femeia: procreația amenință să fie rezolvată artificial, în eprubetă, astfel încît în curând femeia se poate vedea înlăturată de la o participare directă la perpetuarea speciei. Tînărul: înainte era brațul și vitejia cetății. Era deci tratat ca erou prezumtiv. Astăzi, conștiința brută a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Astăzi, conștiința brută a tânărului sau forța lui nu mai are cotă la bursă. El trebuie instruit, pentru a sta în fața mașinii care i-a luat locul. Să ne întoarcem la problema sexului; soluționarea ei a fost legată mereu de procreație, și Foucault o leagă și el. Ce se întîmplă însă astăzi, când problema sexualității s-a desprins de procreație? Astăzi, ea poate fi abandonată; sau poate fi valorificată altfel. Dar pentru că, pusă în termenii tradiționali, problema sexualității își vede moartea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sta în fața mașinii care i-a luat locul. Să ne întoarcem la problema sexului; soluționarea ei a fost legată mereu de procreație, și Foucault o leagă și el. Ce se întîmplă însă astăzi, când problema sexualității s-a desprins de procreație? Astăzi, ea poate fi abandonată; sau poate fi valorificată altfel. Dar pentru că, pusă în termenii tradiționali, problema sexualității își vede moartea cu ochii, ea creează dificultăți și este pusă în discuție. În contactul sexual în care finalitatea nu mai este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Astăzi, ea poate fi abandonată; sau poate fi valorificată altfel. Dar pentru că, pusă în termenii tradiționali, problema sexualității își vede moartea cu ochii, ea creează dificultăți și este pusă în discuție. În contactul sexual în care finalitatea nu mai este procreația, omul poate face din celălalt, din tovarășul de plăcere, prilejul pentru a obține prima treaptă către sinele lărgit. Cuplul poate trimite oricând la sensul înalt al Erosului și la o deschidere către Idee. Iarăși, sexualitatea fără procreație poate rămâne oricând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]