9,624 matches
-
fi cele vizând comercializarea produselor specifice sărbătorilor de Paști. În 9 aprilie, prefectul Horia Ciocârlie și subprefectul Dorel Gâtlan au avut o întrevedere cu o delegație italiană din provincia Brescia, condusă de domnul Enrico Mattinzoli, șeful Comisiei provinciale pentru activități productive, economie și comerț. Oaspeții italieni și-au arătat disponibilitatea de colaborare pentru realizarea unor proiecte în domeniile perfecționării forței de muncă, protecției mediului și epurării apelor, al colectării și prelucrării deșeurilor menajere, respectiv al producerii energiei din surse neconvenționale, sens
Agenda2003-15-03-3 () [Corola-journal/Journalistic/280884_a_282213]
-
David, secretar de stat în Ministerul Dezvoltării și Prognozei, Ilie Mustăcilă, președinte al C.J. Caraș-Severin, Sorin Maxim, directorul A.D.R. V Vest. Programul sprijină dezvoltarea regională a zonelor afectate de restructurare industrială prin susținerea dezvoltării I. M.M. -urilor din sectorul productiv. Regiunii de Vest i-a fost alocată suma de 1 725 800 euro (finanțările nerambursabile - reprezentând 60% din valoarea proiectelor - sunt cuprinse între 10 000 și 100 000 euro). Proiectele pot fi implementate doar în cele 23 de localități aflate
Agenda2003-15-03-4 () [Corola-journal/Journalistic/280885_a_282214]
-
tot în 1994 autorul a publicat și un român, Balamuc sau Pionierii spațiului), poemele sînt în general foarte lungi și arborescente. Ele conțin planuri alternative compuse fie dintr-o stare "normală" inițială a psihicului și a spațiului și "alunecări", pierderi productive ale cunoștinței (Spălîndu-mi ciorapii) fie din diverse voci (doar urma lor caldă, întipărită-n plămîni). Aici, în acest ultim poem citat, apar anticipări ale experimentului formal care va face substanță volumului din 1998: "Daaa... Hîii... cu askii n kisioarii / și
De-a poezia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17695_a_19020]
-
oricum nuanțata prin afirmația că sufletul e principiul mișcării) și pînă la demonstrațiile logice din ultimele două decenii ale psihologilor și neuro-cercetătorilor cognitivi, teoria mecanicista a corpului biologic (cu varianta ei computeristică, în științele cognitive) a încercat să legitimeze caracterul productiv al procesualității vieții. (În ce măsură "lucrativitatea" tehnologică se dovedeste un fenomen intrinsec organismelor umane - si biologiei, în general - sau un pur efect al observației subiective, rămîne de discutat cu altă ocazie.) Deocamdată, premisa (încă) obligatorie a înțelegerii relației dintre om și
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
ea obiectul unor examinări filosofice recente; printre ele, cea "psiho-organologică" a lui Didier Deleule. Luînd în discuție subiectivitatea fenomenologiei husserliene, Deleule insistă asupra autonomiei și libertății dinamice care ar caracteriza orice corp biologic, chiar atunci cînd îl concepem că organism productiv: Spre deosebire de mașină, care este în mod evident dependența, corpul biologic e învăluit într-o imagine complexă în care procesele mecanice sînt bîntuite constant de forțele vieții. s...ț Pe de o parte, corpul biologic este mereu redus la statutul unui
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
fermă: cea necro-mecanică.Aici, nu carnalitatea corporală mai este suportul material pentru dispozitivul proteic al puștii sau mitralierei, ci moartea devine proteză "carnala" - deteriorată, dar omniprezentă - a mega-corpului războiului. În paranteză fie spus, deconstrucția relației organic / protetic în fluxul corporal productiv sugerat de nuvelă lui Rebreanu poate fi înțeleasă mai bine prin raportarea la echivalentul ei contemporan: deconstrucția cyborgică. În cazul cyborgilor (ființe umane biocibernetice), simbioza biologic-masinic nu functioneaza numai în filme că Blade Runner și în literatura cyberpunk, ci și
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
realmente, legalmente, specialmente, artificialmente, socialmente, principalmente, materialmente, esențialmente, penalmente, generalmente, literalmente, moralmente ș.a. După aproape o jumătate de secol, constatăm că principalele tendințe observate în folosirea sufixului rămîn valabile: acesta caracterizează în continuare limbajul cult și nu este cu adevarat productiv - probabil și pentru că română dispune de procedeul simplu al conversiei, care îi permite să transforme în mod elegant și economic, fără adăugare de sufixe, adjectivele în adverbe. S-au păstrat însă unele cuvinte perfect stabile, în care sufixul -mente se
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
Rodica Zafiu Între mijloacele de derivare care continuă și astăzi să fie productive în registrul popular și colocvial al limbii române, sufixul -os ocupă un loc special. Sufixul - moștenit, dar întărit și ca urmare a adaptării fonetice și morfologice a unor împrumuturi culte (latinisme sau corespondente romanice moderne) - produce adjective, pornind mai ales
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
foc, talentos și cîntăcios" (EZ, 2327, 2000, 10), în care talentos reîntîlnește, probabil fără intenție, corespondente romanice - cf. fr. talentueux, citat de Iordan din D. Caracostea, sau it. talent(u)oso; în cîntăcios se recunoaște sufixul -cios, ceva mai puțin productiv azi, dar avînd o și mai pronunțată valoare expresivă și peiorativă.
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
cu gruparea ieșeană din deceniile trecute și, mai ales, cu aspirațiile sale, cu modelul său intelectual (de existență/rezistență). Liviu Antonesei este, în multe privințe, ultimul criterionist, în sensul admirației, al entuziasmului, dar și în cel profund, al valorificării modelului productiv construit în urmă cu aproape șaptezeci de ani de generația de aur a elitelor intelectuale românești din acest secol; el militează - atît cît permite tonul nu o dată grav al cercetărilor de istorie a culturii - pentru unitatea culturală a umanității, pentru
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
Gheorghe Grigurcu Trecerea de la impersonalitate la personalitate, iată direcția de evoluție a poeziei Constanței Buzea. Acordînd celor două concepte o semnificație creatoare, în înțelesul că ambele sînt ipostaze ale eului liric productiv, apte în egală măsură de marca diferențială pe care o numim originalitate, să arătăm, mai întîi, că în cazul altor cunoscuți barzi ai generației '60 situația e inversă. Ioan Alexandru a renunțat la frenezia sa dionisiacă inițială, clocot individualist anarhic
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
la Dante e o problemă de ficțiune. Dar dragostea în general e o ficțiune. Ultima carte, Graziendinst (În serviciul grațiilor), apărută în martie 1999, este un elogiu adus frumuseții, o viziune estetică a acestei lumi. M.P.M.: Ești un scriitor foarte productiv, la mai puțin de doi ani scoți o nouă carte. I.C.: Sunt pasionat de artă și-mi place ceea ce fac. În Diavolul pe pilaștri dau importanță detaliului în diferitele forme de expresie artistică (film, muzică, pictură etc.). Pornesc de la detaliu
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
traiectoriilor lui G. Călinescu, de la italienismul focos, pe filiera De Sanctis, Papini, la suveranitatea echilibrului rîvnit și niciodată atins, de extracție goetheana, în spirit elin. S-a făcut exces de epitete în contul lui, cînd ar fi fost infinit mai productivă radiografia critică, potrivit reperelor semănate de însuși Călinescu în iureșul sau juvenil. A lămurit cineva relația lui cu Croce, cu Gentile? Erau de trecut, în prealabil, alte praguri legate de opțiuni de metodă împrumutata prin contaminare de la inspiratul sau mentor
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
ediției academice (id est Perpessicius). Autorul testamentului acorda o mare prețuire teatrului eminescian, față de care Perpessicius exprimase consistente rezerve. Îndrăznesc a crede că regretatul Petru Creția exagerează. Teatrul eminescian e, în mare măsură, lăsat nefinisat și nu cred că e productivă modalitatea propusă de el în ediția teatru apărută, sub îngrijirea să, la Ed. Eminescu, în anii optzeci, în care - totuși blasfemie! - colabora cu marele poet, editorul completînd versurile socotite lipsa. Un amplu capitol, exhaustiv și învățat, doldora de elemente să
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
de proza a suceveanului Ion Beldeanu, O dimineață pentru fiecare (Editură Cuvîntul Nostru, 1998). Comentînd altădată poezia să, observăm faptul că literatura lui Ion Beldeanu cultivă și explorează motivul literar al provinciei, în cea mai bună (și în cea mai productivă!) descendentă bacoviană. Prozele din cartea publicată în acest an confirmă: oameni obișnuiți, tipologii comune - albe -, nimic senzațional decît, poate, omenescul lor (Doi plopi), tot ce pare "ciudat" se topește imediat în banalitate, în cenușiu, în amorf, într-o pastă pe
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
de aici și de atunci (nu și de acum? ne întreabă malițios, printre rînduri, autorul). Ion Beldeanu este cel mai autentic bacovian din literatura noastră de azi. Iar "bacovianismul" sau nu e pastișa și nici semn de epigonism, ci model productiv, insula de originalitate în peisajul niciodată mohorît, mereu animat, al literaturii contemporane.
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
Tîrziu mi-am pierdut inocentă). Bardul creștin se rostește în rafinate clarități de rugăciune, în propoziții mestesugit-pioase, al căror punct de plecare îl reprezintă boema modernă, viața metropolitană, tehnicizarea (procedeu dictat de necesitatea contrastelor ori a echivocului atît de liric productiv): Bînd ieftine băuturi în bucătărie cu tinerii/ și învățîndu-i o învățătură ce nu e în cărți,/ vorbindu-le despre iubire în vremea internetului,/ despre indurarea care pe toate le absolvă, daca iubim.// Ezitînd totuși la diferență, altfel clară, dintre Eros
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
a resemnării: un adevărat om trebuie să năzuiască spre sfințenie sau genialitate, a rămâne doar la situația de "talentat" e o rușine. "Cele trei primejdii care îl amenințau pe Schopenhauer ne amenință pe toți. fiecare poartă în sine o unicitate productivă, ca sâmbure al ființei sale; și dacă devine conștient de această unicitate, o aură stranie, acea a omului neobișnuit, apare în juriul sau. Pentru cei mai multi lucrul acesta este insuportabil: Pentru că ei sunt leneși,...și fiindcă acea unicitate atârnă de un
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
mai importantă este, fără doar și poate, faptul de a fi imediat și concret folositoare. Utilitatea ei e cu atât mai evidentă cu cat filosofia trece drept un teritoriu al ideilor care nu pot fi fixate an formule și algoritmuri productive, de aplicat unor situații stringențe de cunoaștere. Filosofia nici nu se poate spune că se ănvată - ci cel mult o manieră sau alta de filosofare. Ea este mai mult formativa, decat informativa. Foarte greu ai rostuiești o definiție; iar de la
Ifos sau metodă? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17425_a_18750]
-
ăncercării de revenire la stalinism cultural din iulie 1971. Mai mult: la adăpostul primatului "valorii estetice", literatura română de dupa 1971 s-a radicalizat ideologic, astfel ăncăt perioadă de până la căderea regimului comunist avea să fie, literar, una dintre cele mai productive din ăntreaga ei istorie. Tot acum avea să se ănregistreze un alt aparent paradox: intuind, probabil, periculozitatea acestei evoluții, instituțiile prin care se exercită controlul politico-ideologic au devenit ele ansele gardieni ai "valorii artistice pure", deturnata și pusă an slujba
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
denumirii comerciale este substituita aici de o afectivitate ușor ironică. Din punct de vedere formal, cuvîntul ilustrează reunirea a doua procedee destul de răspîndite în argoul românesc actual: trunchierea și derivarea cu sufixul -an. Trunchierea (procedeu care a fost destul de puțin productiv la noi, cu excepția numelor proprii de persoana; în extindere sub influența unor modele străine) e atestata, circulînd și forma Mert: "Mertul, Opelul, BMW-ul etc." ("România liberă" 2562, 1998, 7); "te-am depășit cu Mertu'" ("Academia Cațavencu" = AC 28, 1999
"Mertan" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17485_a_18810]
-
un Mărtan); alte valori (folosirea pentru a desemna purtătorul unei calități, pentru a forma nume de locuitori ori că sufix moțional) sînt mai puțin interesante din punct de vedere stilistic. În 1960, autoarea articolului citat afirmă că sufixul nu este productiv: fapt adevărat doar dacă nu ținem cont de registrele oralității colocviale. Sufixul -an poate fi găsit în mai multe cuvinte argotice, unele de origine țigăneasca, mai vechi sau mai recente. Dacă etimologia adjectivului și substantivului barosan nu e certă (alături de
"Mertan" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17485_a_18810]
-
maroniu verzuie. Mucoasa catifelata, cu aspect muriform. Pancreasul: micșorat ca volum, consistentă crescută. Pe secțiune de culoare cenusiu-gălbuie, cu desenul lobular estompat." etc. Există însă, în special în procesul-verbal întocmit de Procuratură, pasaje de o expresivitate involuntara (pentru a relua productivă idee a lui Eugen Negrici). Descrierea rece, oficială, mai putin folosită în literatura și netransformata încă într-o convenție literară, are mai mare putere evocatoare și este chiar mai emoționantă, decât un text literar propriu-zis: "Cadavrul este îmbrăcat cu pijama
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
eminesciene, interpretarea ei rămâne mereu "piatră de ăncercare" a oricărei hermeneutici a operei lui Nichita Stănescu. an epoca, 11 elegii postulează ruptură totală și ireversibilă a textului poetic de orice condiționare ideologico-marxistă. Ea proclama, totodată, cu consecințe estetice mult mai productive an devenirea interioară a literaturii noastre postbelice, eliberarea poeziei de orice biografism și psihologism care, "realități" fiind, cad sub incidența determinărilor social-istorice, asadar și a concepției materialist-dialectice a fenomenelor. Poezia stănesciană din această perioadă a "momentului '68" este triumful imaginarului
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
rudimentar, întreaga mitologie a "viitorului luminos" atît de mult și de specific exploatată de ideologia și de propagandă comunistă. Ajunsese această mitologie, în faza de decrepitudine a sistemului comunist, o simplă colecție de stereotipii, o moartă frazeologie ritualica, însuflețita și productivă doar cînd era trecută în registrul deriziunii, al ironiei și al sarcasmului; a reînviat-o, paradoxal, tocmai prăbușirea comunismului, "viitorul de aur" fiind însă acum profețit că realizabil prin renegarea imediată și totală a acestuia, o renegare dusă pînă la
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]