156 matches
-
făcând propriu-zis politică, înscriindu-se adică într-un partid, sunt priviți de către cititorii lor cel puțin cu suspiciune. Omul de cultură dă dovadă de lipsă de profesionalism, atunci când, în loc să se ocupe de cultură, alege să rătăcească prin sfere atât de profane. Cultura înseamnă însă și o cultură politică. Eseul politic, cel pe care-l vor practica de exemplu Nicolae Manolescu sau Ileana Mălăncioiu după 1990, este un subgen literar. Iar de la afacerea Dreyfus încoace, rolul intelectualui (categoria scriitorului subsumându-se) a
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
Antifonarul este totodată și un îndreptar în ce privește regulile de execuție și ordinea cântărilor în cadrul liturghiei. Coralul gregorian a servit ca bază începutului polifonic devenind pentru câteva secole un izvor de inspirație pentru muzicieni. Monodia vocală atât religioasă cât și cea profană (laică) a caracterizat exprimarea muzicală până spre anul 1000 d. Hr. 4. Polifonia religioasă Aventura muzicii europene va începe odată cu apariția polifoniei și va duce la apogeul erei tonale. Ars nova este marcată în secolul al Xlll-lea de nașterea și
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
cu fiecare zână în parte. Totul a decurs atât de repede, am fost și eu luat de val prin marile forțe spirituale declanșate. Fără lămurirea acestor lucruri, ele vor pierde treptat din spiritul primit și vor reveni astfel la starea profana. Trebuie să acționezi ca să previi acest lucru. (continuare din numărul anterior) Voi scrie cât se poate de repede continuarea la Pe calea lui Zamolxe - Trezirea străbunilor. În ea voi preciza cu claritate aceste idei. Sunt acum, ca scriitor, într-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
pe care nu s-ar fi dat înapoi să-l construiască pentru Ioana se transforma într-o intenție precisă cu privire la Pica, printr-o deplasare de la profan la sacru. Ioanide realiza mental dubla viziune a femeii din Amor sacro e amor profano de Tițian, oprindu-se acum la imaginea pudică. Cu toată încordarea produsă de evenimentele externe, întreprinderea lui Ioanide nu trecu neobservată și trezi mai multe comentarii decât se acordă de obicei unor astfel de fapte. Ioanide, vârât până în gât în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
principii și frivolitatea între artiști (ca prin) decât când ei văd că directorii scenei nu poartă respectul pentru scenă decât ca o mască, care la coliziunile cele mai ne-nsemnate cade și lasă a se vedea fața cea cu totului profană. Dacă însă arta reprezentării dramatice e să ocupe un punct de vedere mai nalt în membrii ei, atunci trebuie să înceteze de-a și-i recruta din dezertorii ocazionali din toate mediurile posibile, cari adesea, fără cea mai mică chemare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ecranul unui televizor știau (sau au aflat între timp) ceea ce unui subtil intelectual nu poate să-i intre în cap: că în majoritatea lor oamenii nu au nevoie de "hrana cerului" ― de cărțile lui, de suspinul lui, de predicile lui profane. 15 iunie O altă iluzie a deceniului care a trecut: că societatea ar dori să se scuture de cei care făcuseră cu putință lumea dinainte. Iluzia aceasta își avea din nou rădăcina într-o operare inadecvată cu categoriile morale, cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de înviere- este simbolul învierii, al biruinței vieții asupra morții și a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului. Sărbătoarea Fărșangului( carnavalul măștilor) Termenul fărșang ( fășanc- în pronunție românească) - vine din Germania și se traduce ,, mască’’. După aprecieri recente acest obicei( profane la început- a ajuns o sărbătoare religioasă) ar fi apărut în lumea germană, maghiară catolică, extinzându-se în zona ortodoxă a Banatului de Sud, la români și sârbi (sunt și aprecieri că prima dată fășancul s-a născut în neolitic-
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
plin de căință supus canonului de penitență necesar mîntuirii sale. Nu uitase taina Sfintei Treimi, mysterium absolutum al Dumnezeului unic În trei persoane. CÎnd era copil, cu dragă inimă ar fi alcătuit cu tatăl lui și cu Iisus o treime profană În care și-ar fi rezervat rolul Duhului Sfînt. Dumnezeu făcea Întru cîtva parte din familie. De altfel, Își Începuse cartea vorbind despre El: CAPITOLUL ÎNTÎI În timpul Întregii mele copilării, n-am frecventat decît oameni care Îl admirau pe tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și într-o clipă a intrat în camera lui, cu ziarul în mână. În ultima vreme, poate sub influența lui Gaston, începuse să spună și lucruri mai stranii. — Ce vrei? Meditam asupra sensului vieții și morții. Nu vreau ca o profană ca tine să-mi tulbure meditația mea sacră. Vorbea de sub plapumă. Vocea lui suna de parcă avea lână în gură. — Termină cu prostiile. După cum spune Goethe... — Scrie ceva în ziarul de azi despre un bărbat care pare a fi Gaston. — Ceeee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în care se îmbină Paradisul cu iubirea pentru o femeie Beatrice în forma cea mai idealizată, făcând astfel drum către iubirea pământeană dintre Petrarca și Laura. În felul acesta Tizian a putut reuni pe același tablou iubirea sacră cu cea profană, figurând în ambele hipostaze aceeași femeie, iubita din majoritatea pânzelor sale. Și coborând, nu prin hazard, ci cu perfectă logică în Faust, erotica domină în bună parte acțiunea, sacrul apărând în final ca o licență poetică, și nu ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înțelesuri mă atrag și mă resping - Mă atrag când stau ca ghiața cu privirea desperată, Mă resping când plin de flăcări eu de sânul tău m-ating, O, atunci mâna ta-i tare și respinge cu putere Mâna mea, care profană ar intra în santuar Să se-ascundă-n sîni-ți tineri, pe când eu plin de plăcere Să uit lumea-n sărutarea-ți și în ochii tăi de jar. Astăzi însă nu-s ca flama cea profană și avară, Inima mi-e sântă astăzi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Mythe de l'Éternel Retour (1949); Le Chamanisme et les techniques archaïques de l'extase (1951); Images et symboles (1952); Le Yoga. Immortalité et liberté (1954); Forgerons et alchimistes (1956); Das Heilige und das Profane, 1957 (Le Sacré et le profane, 1965); Mythes, rêves et mystères (1975); Birth and Rebirth, 1958 (Naissances mystiques, 1959); Méphistophélès et l'Androgyne (1962); Patañjali et le Yoga (1962); Aspects du mythe (1963); From Primitives to Zen (1967); The Quest, 1969 (La Nostalgie des origines, 1970
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ascundea marea sa valoare intelectuală sub o modestie atât de profundă, încît se confunda câteodată cu timiditatea". Cu o asemenea vocație, nu i-a fost greu să-și alcătuiască o cultură temeinică, atât în științele teologice cât și în cele profane. Salazar a fost întotdeauna omul cu lecturi puține dar bine mistuite. Na citit multe cărți, dar le-a ales cu mare grijă și le-a citit cu condeiul în mână, meditând asupra fiecărei pagini. Este probabil că, încă din ultimii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
corp dec�ț �n cadrul unei comunit??i care le d? sens. Religia este deci �nf??i?at? că un fenomen colectiv. Existen?a să se bazeaz?, �n toate cazurile, pe o distinc?ie esen?ial? �ntre fenomenele sacre ?i profane, distinc?ie pe care religia o exacerbeaz? printr-un ansamblu de practici ?i de reprezent?ri pe care le vedem la fel de bine �n societ??ile moderne că ?i �n societ??ile primitive. Pentru Durkheim, este posibil s? se fondeze o
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
fără a se fi voit, socialismul lui Karl Marx. Pentru că nevoia de religie s-a făcut resimțită iar cele vechi au căzut în desuetudine, sîntem liberi să ne fabricăm altele noi, la fel de eficiente. Aceste religii ale unei civilizații fără religie, profane și "făcute întru oameni" sînt sortite să se înmulțească pentru a satisface aspirațiile mulțimilor către certitudine și speranță, lucruri de care odinioară se ocupau religiile "clădite întru Dumnezeu". Psihologia mulțimilor furnizează o formulă aproape completă. Ea indică, practic, după ce stăpîn
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
tainic. Devenit Religie a Omului, Umanismul se separă de Creștinism, care, ca Religie pentru om, nu se poate întemeia pe om. În același timp, se delimitează de concepția greacă despre om. Ideea greacă despre om este atît de laică, de profană, provenită din Physis, dependentă de Univers, încît nu poate fi divinizată, nici măcar în secret. De aceea, cu toate că s-a născut din împreunarea dintre privilegiul creștin oferit omului și virtutea greacă înscrisă în om, Umanismul reprezintă o mutație genetică în raport cu ambele
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
à l'objet, écart qui est au principe de l'art" [Thorel-Cailleteau, p.22]. 154 "În societate, esti de aceea în fond și în fapt ceea ce reprezinți" [Liiceanu, p.12]. 155 Teatrul se manifestă deopotrivă în sărbătorile sacre și cele profane, în ceremoniile religioase și cele carnavalești. Spectacolul se adresează tuturor formelor și nivelurilor culturii: de la farsă medievală la expozițiile internaționale, de la ceremoniile triumfale ale generalilor români la cucerirea Lunii transmisă la televizor. Acest spațiu este definit în modul cel mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în dezvoltarea dragostei dintre Florio și Biancifiore, care merge de la dorința trupescă, inspirată de Ovidiu în prima carte, până la căsătorie, evlavie și la o aderare la creștinism, care are loc în cartea finală. Dar tensiunea dintre iubirea sacră și cea profană nu este total soluționată în operele lui Boccaccio.”606 Fiammetta distinsese trei tipuri de iubire: „iubirea onestă, cea care se regăsește între divinitate și creaturile sale, stăpânind cerul și pământul, și prin care accedem la celest; iubirea pentru plăcere, care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-l părăsească pe Africo, ca într-o încercare disperată de a șterge tot ceea ce deja înfăptuise. Refuză să părăsescă suita Dianei, pretinzând că nu s-a întâmplat nimic, ascunzându-și păcatul. Astfel nimfa grăbește sinuciderea tânărului. Mensola este prinsă între profana Venus și casta Diana, între natură și 617 Robert Hollander, Boccaccio’s Two Venuses, New York, 1977 apud Teodolinda Barolini, op. cit., p. 517. (trad. n.) 172 societate, este un personaj boccaccesc tragic.618 Statutul de criseidă o apropia de imaginea unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și atipic în literatura noastră) îi era foarte dragă, era atent la semnalările critice, o simțea cumva ca o prelungire organică a propriei ființe. Ca om care și-a dedicat o parte esențială a existenței cărților, fie ele sacre, incunabule, profane sau de literatură, mitropolitul Bartolomeu are tot dreptul, ca un neistovit și încă neegalat tălmăcitor al Bibliei, să stea drept astăzi, la judecata dumnezeiască, sub semnul fast al Cărții. Sub semnul lui to biblon. Restul, o viață tulburată de nouă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
capitole) îl are în centrul ei ca vorbitor pe Avva Nestoros, care se referă pe larg la știința duhovnicească. Se precizează că științele profane sunt foarte numeroase, însă folositoare doar pentru o viață de aici. Știința duhovnicească e superioară celei profane pentru că țelul ei este câștigarea vieții veșnice. Aceasta e compusă din două părți: partea practică sau a faptelor și partea teoretică sau contemplația. Știința practică se poate însuși fără contemplație, dar știința contemplației nu se poate învăța fără practică. Știința
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
o bătălie epică Între Biserică și o clasă comercială În formare la sfârșitul epocii medievale și Începutul erei moderne timpurii. Disputa era asupra chestiunii cametei. În joc erau două noțiuni diferite ale securității, una sacră, centrată pe salvarea eternă, cealaltă profană, bazată pe o abundență materială. Biserica interzisese cămătăria. În Matei 6,24, stă scris: „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul Îl va urî și pe celălalt Îl va iubi, sau de unul se va
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nu era gregorian, precum celebrul cântec L’homme armé din acel timp, pe baza căruia mulți compozitori și-au realizat misele lor, de la Dufay până la Ockhegem, Josquin și Palestrina. Nu mai erau permise nici misele parodii, construite pe compoziții polifonice profane preexistente. Compozitorii s-au adaptat acestor norme sau, mai bine zis, uneori s-au prefăcut că se conformează, deoarece, deseori, au omis să semnaleze în titlu proveniența profană a materialelor lor constructive, dând naștere astfel unor serii de mise sine
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sfera divinului, adică în special convingerile despre Dumnezeu, separată de restul experienței umane, este rezultatul categoriilor conceptuale moderne occidentale; această idee este absentă în antichitate. Cu alte cuvinte, în Orientul Apropiat antic nu exista o „dimensiune” religioasă separabilă de cea profană sau cotidiană, deoarece simțământul religios al acestor popoare pătrundea toate laturile ființei umane, nu numai pe cea a credinței în Dumnezeu. În consecință, studiul „religiei” din Israelul antic nu se poate limita la analizarea credințelor religioase, ci va trebui, neapărat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
combat sau sunt indiferenți la raporturile de putere din cadrul unei societăți, dintre doi sau mai mulți indivizi. Statul politic modern s-a născut din societate, prin luptele cărturarilor Renașterii, respectiv ai Luminilor cu o putere religioasă devenită una laică, una profană și în afara dogmelor Bisericii. Fără L. Valla, Machiavelli, Erasmus din Rotterdam sau Martin Luther nu am fi avut putere laică și cu atât mai puțin ideea unui stat politic ca reprezentant al întregii societăți. Această "putere laică", prin condițiile ei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]