155 matches
-
și atipic în literatura noastră) îi era foarte dragă, era atent la semnalările critice, o simțea cumva ca o prelungire organică a propriei ființe. Ca om care și-a dedicat o parte esențială a existenței cărților, fie ele sacre, incunabule, profane sau de literatură, mitropolitul Bartolomeu are tot dreptul, ca un neistovit și încă neegalat tălmăcitor al Bibliei, să stea drept astăzi, la judecata dumnezeiască, sub semnul fast al Cărții. Sub semnul lui to biblon. Restul, o viață tulburată de nouă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din lume au devenit, prin ortodoxie, ca și inexistenți în această artă, ne arată că dispozițiile native adorm dacă nu există stimulentul metafizic al religiei, în aria ortodoxiei, sculptura statuară și muzica simfonică și dramatică sunt apariții moderne, venite pe cale profană, ca influențe din cultura apuseană. Nu e nevoie să ne avântăm în amănunte ilustrative pentru a înțelege măsura imensă în care religia influențează cultura ca putere stimulentă. ca putere restrictivă și negativă. Și cum cultura disciplinată în cult are, dincolo de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fiind similar celui al unui monah. Tragedia care curmase "dragostea perfectă" trăită de cei doi bărbați, Barbu Hasnaș și Andrei Mavrodin (carnal-adolescentină în primul caz și senzual-spiritualizată, în cel de-al doilea 42) nu este provocată de "incidente aparținând lumii profane", adică maternitatea dorită în prima poveste și refuzul ei enigmatic în cea de a doua, ci "dorința - de natură mistică - de a întrupa nunta în cer, integrând-o în sfera vieții, într-un anumit sens, sacrificând din nou viața"43
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nimic și de atunci oamenii au început să moară "și pe la ei ca la toată lumea". Motivul chemării morții, căreia nimeni nu i se poate împotrivi își are corespondentul semantic în acea "Vale a Plângerii" sau "Câmp al Dorului", zone mici, profane, rupturi de nivel într-un spațiu sacru și care amintesc de vremelnicia făpturii omenești. Și o dată ce a acces la sacru, omului îi este interzis, pentru că el nu corespunde dimensiunii sacrului: emoțiile, durerile, bucuriile sunt pur omenești. Lumea sacră este ne-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
corp dec�ț �n cadrul unei comunit??i care le d? sens. Religia este deci �nf??i?at? că un fenomen colectiv. Existen?a să se bazeaz?, �n toate cazurile, pe o distinc?ie esen?ial? �ntre fenomenele sacre ?i profane, distinc?ie pe care religia o exacerbeaz? printr-un ansamblu de practici ?i de reprezent?ri pe care le vedem la fel de bine �n societ??ile moderne că ?i �n societ??ile primitive. Pentru Durkheim, este posibil s? se fondeze o
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
studiat. Primele școli de acest fel au apărut mai întâi în Iași. În 1852, M Finkelstein și Benjamin Schwarzfeld înființau o școală evreiască modernă. Ei se ghidau după principiul echilibrului între materiile cu specific evreiesc, de factura religioasă și cele profane. Simultan cu acest fenomen este încurajată frecventarea școlilor românești de copiii evrei, la un moment dat ei riscând să devină chiar majoritatea populației școlarizate. La Iași, școlile israelito-române au fost puse sub autoritatea Rectoratului Universității. Necesitatea organizării școlilor evreiești moderne
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
mediatice ale celebrilor zilei. Construcția celebrității nu mai pariază pe valoarea operei, ci, mai ales, pe imagine. De aici toate păcatele pe care le putem deconspira, la o repede ochire, în cei ce ne sunt promovați ca fiind celebrii triburilor profane din Cetate! Pentru mine, a scrie și a face cercetare de sine e o terapie din ce în ce mai sigură pentru a deveni. Trebuie să ai o mare trufie să crezi că imaginea îți poate salva opera, așteptările și singurătatea! În lumea noastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
1965 ME: - (ianuarie-martie) cursuri de indologie și conferințe la Colegio de México, Mexic. - (aprilie-mai) invitat la Princeton, unde ține câteva seminarii despre spațiu sacru și timp mitic. - (septembrie) participă la Congresul de la Claremont. - apare ediția franceză Le sacré et le profane, Gallimard. 1966 ME: - ales membru în The American Academy of Arts and Sciences. - (iunie) numit Doctor Honoris Causa in Human Letters, Yale University. 1967 ME: - (august) Ascona - Eranos, „Mythes de combat et de repos: dyades et polarités”. - apare From Primitives
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și dicționarele explicative moderne conțin această confuzie, lasă nerezolvată această veche neclaritate. Am avut șansa să văd în original o pictura din secolul 16 a pictorului venețian Tițian (Tiziano Vecellio) în Galleria Borghese din Roma, intitulată „Amor Sacro e Amor Profano”. În afară de execuția deosebită a picturii, mi-a rămas în minte ideea, care desigur stăruia în mintea oamenilor acum cinci secole, ca și în mintea oamenilor de astăzi, despre problema deosebirii dintre dragoste și iubire. În pictura lui Tițian, apar două
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
profan, Biserica cu forța ei pătrunzătoare „schimba profund mersul evenimentelor căci acum acțiunea se încheie în ceresc, de aceea de la promisiune se ajunge la împlinirea ei prin invocarea Sfanțului Duh”. Biserică binecuvintează logodna precum și inelele, ridicând aceste elemente din sfera profana și încadrându-le în ambianța harului Sfanțului Duh, binecuvântând făgăduința și pecetluind-o prin punerea inelelor, ritual care deși nu este atestat decât din secolul al IV-lea, se presupune că era exercitat într-o formă sau alta de creștinii
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de-a face cu o ființă atât de ignorantă precum m-am autoprezentat cu curaj și inconștiență. Când i-am spus că vreau să trimit un email, mi-a mărturisit că o pot face doar dacă am și eu adresă. Profană, i-am răspuns că nu am cum avea adresă pentru că n-am calculator acasă. Atunci el m-a lămurit că asta nu contează, că-mi pot deschide la ei un cont. Zis și făcut. Pe scurt, mi-a pregătit calculatorul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
părinții Fecioarei, în fața templului. Sunt îmbrățișați, de profil, față în față, ea cu mâinile pe umerii lui, cu față ridicată spre el, privindu-l cu supunere și dăruire ; el, de asemeni, o ține îmbrățișată, privind-o protector și tandru. Dragoste profană, între bărbat și femeie, sau dragoste divină ? Întrebare fără rost. Și s-ar putea obiecta că nu fac deosebire între eros și agapé ; unde s-ar ajunge atribuind iubirii aproapelui un sâmbure erotic ? Există atâtea cazuri de sfinți și de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
că întreaga viață religioasă se desfășoară în limitele a ceea ce este „pur și impur, sfânt și profan, divin și diabolic”. Numai că Durkheim cultivă o logică binară în descrierea lor. Consideră anumite realități religioase ca fiind sacre, pure, iar altele profane, impure. Unele sunt divine, altele diabolice. Un exemplu clasic din creștinism este cel al prezenței diavolului. creștinismul însuși, oricât de înaltă ar fi ideea pe care și-o face despre divinitate, a fost obligat să găsească un loc în mitologia
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ceva minunat. Vrei, nu vrei, acolo Îl descoperi pe Dumnezeu... Și-n viața asta liberă Îl ai pe Dumnezeu, dar, după o asemenea experiență, Îți dai seama că el se-arată În mii și mii de chipuri, Însă lumea asta profană nu-l vede, e nesimțitoare. Erați credincios sau nu erați preocupat de credință Înainte de arestare? Aveam o credință, pentru că mama m-a Învățat să mă Închin de mic. Știam ce-i bine și ce-i rău, dar o credință profundă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
adăuga, o prejudecată recentă. Odată cu barocul însă, se definitivează un proces care începe odată cu Renașterea, anume laicizarea literaturii. "Barocul introduce o pietate mai puțin exaltată, făcută din gravitate, moralism și rigoare controlată", mutând astfel accentul dinspre "literatura sacră" către cea "profană"4. Aceasta din urmă "constituie de acum înainte forma curentă, normală, tradițională, de expresie literară, de unde și identificarea sa definitivă cu noțiunea de literatură"5. Deocamdată, termenul literatură, care nouă ni se pare că ar numi o realitate strictă, se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rămăsei a cugeta! Și îi răspunsei: - Mă crede că cu rușine îți spui că n-am stat niciodată a număra cărțile din vreun catalog. - Însă așa prin aproximație, mă întreabă el, aveți vreo zece mii? Cugetai la cele bisericești, la cele profane câte se tipăriră de la 1790 până la 1820 și la câte se tipăriră de la 1820 până la 1847; nu putui în mintea mea să adun de o dată încai vreo o sută de traducțiuni cu bune cu rele, și îi răspunsei: - Nu cred
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sub oblăduirea Patriarhiei de la Constantinopol, în perioada otomană. Spațiul acesta al „Bizanțului după Bizanț” este, însă, „colonizat” de imperialismul rus, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, când Imperiul Țarist, sub doctrina panslavismului, caută o înaintare cât se poate de profană în spațiul balcanic, pentru controlul Strâmtorilor și al spațiului adiacent.
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
atât față de cei mai în vârstă, cât și față de cei superiori ca situație socială. Educația morală din școala chineză era puternic influențată de religie. Ca și la egipteni, pentru indieni nu exista o demarcație precisă între cunoștințele religioase și cele profane. Ele se împleteau. În India se studia astronomia, medicina (cu ajutorul magiei), matematica și limba sanscrită. În Grecia antică putem evidenția două tipuri de sisteme educaționale. Acestea privesc cele două mari puteri: Sparta și Atena. Sistemul educațional spartan era cu precădere
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
bani la cumpărarea de cărți pentru biblioteca parohială. De asemenea a manifestat un interes deosebit pentru activitatea arheologică. A făcut săpături pe locul numit "Zidina" unde fusese castrul roman Ad Mediam, unde a descoperit o serie de monede, documente religioase, profane, inscripții, statui pe care le-a adunat. De asemenea, a construit macheta castrului roman "Ad Mediam". Prin comunicarea științifică prezentată la Academia de Științe din Viena, la 17 mai 1911, rezultatele cercetărilor sale l-au făcut cunoscut în lumea oamenilor
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
papă Leon al X-lea care aparține familiei Medici, Ferrara și Mantova se reconciliază cu cetatea sfântă. În 1516 sosește la curtea din Ferrara Tițian, iar Lucreția îi comandă variate lucrări. Acesta, inspirat de ea pictează "Amor sacro e Amor profano". După patru ani de războaie, Lucreția e schimbată: poartă mereu sub haine un ciliciu, nu mai poartă rochii decoltate, merge des la biserică, ascultă slujbe religioase în timpul meselor. Într-un final aderează celui de-al treilea ordin franciscan împreună cu marchizul
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
dar și oameni politici precum Adriana Săftoiu sau Toader Paleologu. Criticii au întâmpinat laudativ apariția cărții. Profesorul Adrian Papahagi a spus: "Trei vârste umane, trei povești de dragoste și un autor capabil să deslușească haloul iubirii sacre în filigranul celei profane. Ficțiunea copilului arhetipal, Mowgli, atins de primul fior al dragostei, se îngână cu abia voalata idilă autobiografică dintre adolescenții Mihnea și Dora, iar amândurora le răspunde, climactic, epistolarul sfâșietor de real al lui Dinu și Nelli Pillat. O carte a
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
Eva Behring, "Die tanzende Katze", 1985), engleză („With the Gypsy Girls”, în "Tales of the Sacred and Supernatural", Westminster Press, Philadelphia, 1981; traducere de William Ames Coates; o altă traducere de Ana Cartianu în vol. "Mystic Stories: The Sacred and Profane", Vol. II, East European Monographs, Boulder, 1992), franceză („Le Bordeï des bohémiennes”, în vol. "Les Trois grâces: nouvelles", Gallimard, Paris, 1984; traducere de Alain Paruit), cehă („U Cikánek”, în "Světová literatura", nr. 1, 1985; reeditată în vol. "Tajemství doktora Honigbergera
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
anatema bisericii pentru vederile sale "simpatizante cu eretici" în cadrul disputelor legate de monoteletism. Leon era clar în favoarea acestei măsuri, chiar a încercat să creeze un fundament științific pentru condamnarea lui Honoriu prin diverse scrieri. Pentru el, Honoriu era cineva care "profana proditione immaculatem fidem subvertere conatus est" ("...încerca să distrugă credința pură printr-o trădare ordinară"). Din punctul de vedere al infailibilității papale, cuvintele lui au dus de asemenea la o dispută. Îndeosebi textul grecesc trimis Împăratului conține o formulă diferită
Papa Leon al II-lea () [Corola-website/Science/305411_a_306740]
-
de teatru a fost pus în scenă în 1957 în traducere engleză la Gate Theatre din Dublin, Irlanda, în regia israelianului Izi Avrahami, republicată în volumul 9 al Scrierilor ei, editate de Tuvia Ruebner - 1980. 6 cărți "Îndrăzneală în cele profane - evaluări și accente în literatura noastră nouă", editată de A.B.Yaffe - Sifriat Hapoalim 1976 - evaluări și accente în literatura generală" - editată de Ora Kuris, 1977 traducători în românește din operele lui Lea Goldberg:
Lea Goldberg () [Corola-website/Science/314790_a_316119]
-
Bocitoarea" (1957) "Amintiri din trecut" (1957) "Cântec de pasăre" (1958) "Iubire" (1961) "Femei pieptănându-se" (1962) "Mama și copil" (1963) "Pictorița" (1964) "Nostalgie" (1968) "Țăranul cu coasă" (1968) Basoreliefuri după texte literare celebre: "Furtună" (1955), "Seară lui Toldi" (1956), "Cănata profana" (1957), "Baladele" (1969) Sculpturi inspirate din fenomenele naturii: "Toamnă" (1955), "Primăvară" (1956), "Iarnă" (1958), "Dimineață" (1959), "Gerul" (1961) Toca, Mircea, "Sculptori Clujeni", Editura Meridiane, București, 1978
Eugen Szervátiusz () [Corola-website/Science/318950_a_320279]